Interviu exclusiv cu ROINE STOLT (The Flower Kings, Transatlantic):
“Găsesc inspirație atât într-o compoziție de Debussy, cât și în Coldplay”
Nu numai că Suedia ni-i i-a oferit pe ABBA și Max Martin (al doilea cel mai de succes compozitor de muzică pop din istorie, creator al 27 de hituri number one în topul Billboard Hot 100), însă aceasta reprezintă și locul de naștere al unora dintre cele mai de succes trupe ale rockului progresiv european, ambele avându-l în prim-plan pe ROINE STOLT, membru în anii ’70 al formației Kaipa, dar și fondator, lider și creator principal al trupei The Flower Kings.
Cu 16 albume de studio la activ și cu o componență destul de instabilă (Stolt și Hasse Fröberg rămânând singurii membri constanți ai grupului), The Flower Kings reprezintă viziunea muzicală a lui Roine, compozitor ce îmbină aspectul fredonabil al cântecelor timpurii de la Beatles cu complexitatea regăsită în repertoriul unor trupe precum Yes sau King Crimson.
De altfel, această obsesie față de sonoritățile muzicii britanice ale anilor ’60 – ’70 a fost și punctul de plecare al influentului supergrup de rock progresiv Transatlantic, unde Roine cântă alături de cantautorul Neal Morse, bateristul Mike Portnoy (Dream Theater) și basistul Pete Trewavas (Marillion), în 1999.
După ce a cântat cu Transatlantic la ediția din 2022 a festivalului ARTmania, Roine revine anul acesta cu The Flower Kings și va susține un recital pe scena din Sibiu în data de 26 iulie 2024.
Fanii pot, așadar, să vadă face to face unul dintre cei mai virtuozi și eclectici creatori ai rockului progresiv, un muzician care nu pare a se încrede atât de mult în încadrări stilistice sau trenduri comerciale.
Roine, ce v-a inspirat în compoziția noului album, Look At You Now?
Am avut aceleași surse de inspirație ca și până acum.
Sunt ca un burete, absorb toată muzica pe care o ascult. Găsesc inspirație atât într-o compoziție de Debussy sau Bach, cât și în Coldplay, The Allman Brothers Band, Deep Purple, Miles Davis sau David Bowie.
E doar muzică. Trăim într-o perioadă cu atât de mult acces la muzică bună de pe tot globul.
Și totuși, cum abordezi procesul componistic?
Când mă pun să compun, de obicei o fac la pian și las totul să curgă.
Desigur, la final, muzica este aranjată în așa fel încât să funcționeze cu configurația instrumentației și a muzicienilor din trupă.
Look At You Now pare mai puțin complex decât celelalte albume The Flower Kings. Ce a influențat această abordare?
Nu a fost intenționat.
Eu văd albumul precum o bucată foarte mare de muzică divizată în mai multe secțiuni mai scurte. De fiecare dată încerc să compun cântece bune, iar uneori încerc să o fac în stiluri pe care nu le-am abordat până atunci.
Dar ce poți să-mi spui despre influențele non-muzicale ale trupei?
Asta este o întrebare dificilă.
Uneori, scriu versuri inspirate de evenimente politice sau istorice. Alteori, filozofia îmi poate da naștere unei idei. Situația familială, dragostea și religia sunt și ele surse de inspirație.
Că tot vorbim despre influențe… Compozițiile tale, inclusiv cele realizate alături de Transatlantic, au o puternică amprentă Beatles…
The Beatles au fost prima mea dragoste în muzică.
Cântecele lor erau atât de vesele, iar ei reprezentau o promisiune că totul va fi bine în lume. Un copil de 9 ani avea nevoie de asta. În primă instanță, le-am iubit cântecele și sunetul chitarelor prin amplificatoarele Vox, fețele zâmbitoare și simțul umorului.
Abia mai târziu am învățat să le apreciez abilitățile de a compune cântece și faptul că erau interpreți foarte buni.
Pe de altă parte, una dintre sursele de tale principle de inspirație este rockul progresiv al anilor ’70. De ce crezi că genul rezistă după atât de mult timp?
Cred că pur și simplu s-a nimerit să fiu adolescent într-o perioadă în care a apărut fuziunea revoluționară dintre rock și jazz.
Am fost norocos să îl descopăr pe Frank Zappa când aveam 12 ani. Apoi, am descoperit trupe precum Vanilla Fudge, Yes, ELP sau Return To Forever.
Cred că genul a supraviețuit deoarece are foarte puține bariere. Este deschis la aproape orice: metal, symphonic, balade, blues, muzică indiană, muzică electronică, funk. Rockul progresiv este deschis și primitor.
Pe de altă parte, este și educativ. Simt că gusturile mele muzicale s-au diversificat odată cu descoperirea acestor trupe ale anilor ’70.
Cum găsești echilibrul dintre complexitatea rockului progresiv și accesibilitatea popului de tip Beatles?
Nu îl planific. Pur și simplu se întâmplă.
Pot să vorbesc doar în numele meu, dar cred că majoritatea membrilor trupei au gusturi foarte diverse în materie de muzică. Împărțim o dragoste comună pentru popul simplu precum ABBA, Coldplay, The Beatles, Burt Bacharach, Rolling Stones, dar ne place și complexitatea de tip King Crimson, Frank Zappa, Weather Report, muzică electronică sau jazz.
Când scriu muzică pentru trupă nu mă gândesc deloc dacă este rock sau prog. Mai degrabă am în vedere coloane sonore.
Și totuși, la fel ca și Neal Morse, colegul tău din Transatlatic, compui foarte repede. Care este secretul?
Mi-aș dori să-ți pot spune.
Pentru mine, e doar o chemare, ceva care îmi face multă plăcere și care vine natural.
Când compun mă simt ca și cum pictez. Am o viziune, iar asta este mereu palpitant. De fiecare dată, în fiecare zi.
Supergrupul Transatlantic: Mike Portnoy, Neal Morse, Pete Trewavas, Roine Stolt. Sursa: Instagram Transatlantic
Având în vedere eclectismul muzical al trupei, cât de greu vă este să alegeți setlist-urile pentru concerte?
Încercăm să le oferim ceva atât fanilor vechi, cât și fanilor noi.
În afară de asta, cred că alegem să cântam cântecele care ne plac cel mai mult și pe care știm că le putem interpreta bine și live. De asemenea, încercăm să alegem și piese sau secțiuni care să scoață în evidență fiecare muzician.
Cât de dificil le este lui Mirko și Lalle, cei mai noi membri The Flower Kings, să cânte partiturile foștilor membri, fară a-și sacrifica propriul stil?
Pot să-i întreb, dar în realitate toate părțile de pian și tobe nu au fost scrise de foștii membrii, ci de mine.
De obicei, demo-urile cântecelor sunt clare de la început.
Povestește-mi puțin despre decizia de a relansa discografia Flower Kings pe vinil.
Îmi place formatul vinilului, dar să fiu sincer, încă nu am un player funcțional. Îmi place formatul mai mare al împachetării LP-ului și știu că mulți dintre fanii noștri sunt fericiți să vadă albumele noastre mai vechi scoase pe vinil.
Arată și cool!
Roine, ai mai cântat la ARTmania cu Transatlantic, în 2022. Cum te-ai simțit atunci și la ce ar trebui să se aștepte fanii de la vizita ta de anul acesta?
A fost o experiență foarte, foarte frumoasă.
Publicul a fost foarte receptiv, chiar dacă Transatlantic nu e o trupă de metal. Nici The Flower Kings nu e o trupă de metal. Așadar, am simțit că publicul are mintea deschisă. Toți oamenii au fost foarte drăguți, atât cei din public, cât și cei din staff.
Anul acesta vom cânta piese de pe albume precum Stardust We Are, Flower Power și Back In The World Of Adventure, dar și cântece noi de pe cel mai recent album, Look At You Now.
Interviu de ALEX MUŞAT | FESTIVALURI
