Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 15/06/2024
Artă & Cultură / Art Expo Clin D'oeil

CLIN D’OEIL | NIVES WIDAUER: “Ceea ce lucrez reprezintă, pentru mine, o filosofie vizuală”

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii CLIN D’OEIL | NIVES WIDAUER: “Ceea ce lucrez reprezintă, pentru mine, o filosofie vizuală” Share CLIN D’OEIL | NIVES WIDAUER: “Ceea ce lucrez reprezintă, pentru mine, o filosofie vizuală”


NIVES WIDAUER: “Ceea ce lucrez reprezintă, pentru mine, o filosofie vizuală”

De peste trei decenii, artista vizuală NIVES WIDAUER, născută și formată la Basel, care, actualmente, îşi desfășoară activitatea la Viena, nu contenește să surprindă prin versatilitatea și orginalitatea abordărilor artistice, creativitatea ei manifestându-se în egală măsură în pictură și colaj, sculptură și scenografie de spectacol, lucrări video și instalaţii, care, în varii mixuri, definesc mitologii personale în interiorul cărora propriile repere experienţiale se întreţes – prin recontextualizarea funcţiilor formelor de expresie – cu idei metafizice, concepte existenţiale și referinţe socioculturale.

Instalaţia spaţială La stanza de Nives (NOMAD Circle, St. Moritz, 2024) sau participarea ei la seria de expoziţii colective Touch Nature, demers itinerant realmente provocator care își propune o explorare a rolului artei în chestionarea crizei ecologice – accesibilă acum şi publicului român, până pe 29 iunie 2024, în spaţiile Galeriei /SAC din Bucureşti -, se constituie în manifestări relevante pentru această personalitate artistică ieșită din orice tipar.

Am plecat în dialogul cu Nives Widauer chiar de la lucrarea cu care este prezentă la noi, în cadrul acestei impresionante expoziţii, concepută site specific în jurul unui dialog dintre lucrările a zeci de artiști contemporani de top din România și Austria, ce se constituie într-un apel la conștientizare în ceea privește problemele de mediu. 

interviu cu artista vizuală NIVES WIDAUER
NIVES WIDAUER © Christoph Liebentritt for Collectors Agenda

Nives, lucrarea ta din Touch Nature se numeşte Skyboobs. Nu îţi cer o cheie de decriptare, fiindcă interpretarea sa ţine de cel care o priveşte, dar spune-mi, te rog, cum s-a născut ideea acesteia?

Ei bine, noi suntem natura, nu-i aşa? Noi, oamenii, facem parte din natură.

Pentru mine, nu există o separare între natură și umanitate. Gândindu-mă mai înainte la acest dialog, m-am apucat să caut eventuale citate româneşti despre aceste similitudini şi, de exemplu, există un proverb românesc, pe care tu poate îl știi, dar pentru mine a fost ceva nou: ‘Cine ia natura drept călăuză, niciodată nu greșește’. Sau se mai zice şi ‘nu rupe floarea dacă vrei să vezi fructul’.

[Constantin] Brâncuşi spunea, la rândul său, foarte frumos: ‘Eu am pornit, întotdeauna, de la o idee, de la Natură’. Vreau să spun că, deși eu lucrez în medii diferite, inclusiv în cele digitale, în esenţă, punctul de plecare cel mai profund este, întotdeauna, natura. Iar natura, pentru mine, desigur, înseamnă copacii și albinele, planeta și cosmosul, dar, bineînţeles, și oamenii. Iar în noi înşine există un macrocosmos și un microcosmos, exact cum este și în acest univers în care trăim, există o scară mai mare şi una mai mică.

În ceea ce privește Skyboobs, pot spune doar că asocierea dintre emisferele stelare şi cele ale Pământului, pentru mine, reprezintă o legătură foarte logică, la care am adăugat apoi acel mulaj din bronz al sfârcurilor pentru a sugera asemănarea cu sânii.

De aici încolo, bineînțeles, interpretarea poate fi făcută pe mai multe paliere, dar, ceea ce pe mine mă interesează foarte mult este să descopăr și să exprim similitudini… uneori, mă gândesc că sunt un artist care lucrează în termeni de filosofie vizuală.

Ceea ce lucrez reprezintă, pentru mine, o filosofie vizuală.

interviu cu artista vizuală NIVES WIDAUER
Skyboobs, 2023, Nives Widauer © Studio Nives Widauer/Fiona Hauser

Pentru a te exprima, ai folosit în acest caz un mix eclectic de materiale și tehnici… print, fotografie, bronz, globuri. Cum decurge procesul, în general, de la conceptul imaginat până la forma materială a lucrării, trecând prin alegerea codurilor ce-ţi definesc limbajul vizual?

Ei bine, cred că este un mod de viață și de lucru foarte osmotic cel pe care îl urmez eu de foarte mulți ani… de mai bine de 40 de ani.

Lumea mea interioară este asemenea unui peisaj foarte vast, în care, uneori, pot ajunge și în nişte văi înguste sau în unele clădiri în care descopăr spații ori încăperi care sunt acolo dintotdeauna, doar că eu nu am intrat niciodată în ele până atunci.

Apoi, după cum știi, există principiul camerei obscure. Eu mă consider un spațiu de rezonanță a ceea ce preiau din afară şi încerc să ţin în frâu acel mic orificiu prin care trece lumina, care trebuie să aibă o anumită dimensiune, nici prea mare, nici prea mică.

Acesta este instrumentul meu, așa că încerc să pun în legătură între ele toate aceste simţăminte interioare, idei, gânduri, care sunt declanșate de natură, de muzică, de literatură, de poezie, de comunicarea cu alte ființe, fie că acestea sunt oameni sau animale.

Esența a tot ce am putut să diger din ceea ce ajunge la mine dinspre vieţuitoarele care se aflau deja pe planetă devine parte în procesul de a încerca să înțeleg viața și de a încerca să-mi dezvolt un limbaj propriu, care să exprime deopotrivă această aspiraţie de a înțelege și dorința de a fi în timpul prezent, de a fi deschis la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. 

interviu cu artista vizuală NIVES WIDAUER
Bodymaps – Acute Pressure Points of Humanity, 2020, Nives Widauer © Studio Nives Widauer

Poate că despre asta este vorba, în fond, în procesul artistic, iar acest proces are nevoie de timp, de răbdare, de curaj şi, câteodată, are nevoie de reziliență, de deschidere, de curiozitate, de abilități.

Trebuie să accepți pasiunea pe care o ai pentru acesta, fiindcă, uneori, ea poate fi aproape ucigătoare dacă nu identifici o cale de ieșire… este o situație deloc simplă. Însă odată ce pătrund în acest flux, în lumea exterioară, fiindcă sunt un om curios şi am la dispoziţie un stilou, atunci pot să scriu, nu-i aşa? Am creioane, pot să desenez!

În afară de asta, colaborez deseori cu firme care îmi oferă materiale prin intermediul cărora pot să învăț – întocmai ca un elev, ca un copil – o nouă abilitate. Învățarea este ceva ce eu ador, inclusiv legat de ce se întâmplă în lumea digitală, bineînțeles, fiindcă am studiat arta video în anii ’80, așa că am intrat de timpuriu în contact cu o mulțime de tehnici care, în momentul respectiv, erau foarte noi.

Acesta e motivul pentru care mediul pe care îl aleg, în cele din urmă, pentru materializarea ideii care se naşte în spațiul meu interior are foarte mult de-a face cu un anume moment şi unde mă situez eu atunci.

Sunt, cumva, pe o insulă și am cu mine doar un caiet de schițe și două creioane? Sau sunt în atelierul meu și am la îndemână toate materialele pe care mi le-aş putea dori? Sau, poate, am în acel moment banii necesari pentru a face, de exemplu, un mulaj de bronz?

Pentru că, de multe ori, limitele vin și din viața reală, întrucât eu nu sunt un artist ajuns la nivelul la care să-mi permit să aleg întotdeauna ce materiale aş vrea să utilizez cu adevărat.

Pe de altă parte, de multe ori, aceste constrângeri te conduc spre soluții frumoase, pentru că, dintre toate posibilitățile pe care le-ai avea teoretic, tu eşti nevoit să te limitezi, poate, la ceva mai simplu, iar în lucrurile simple se poate sesiza mai uşor dacă ideea este bună iar conceptul este puternic.

Simplitatea s-a dovedit a fi, adesea, soluția potrivită pentru mine.

interviu cu artista vizuală NIVES WIDAUER
Video Still, Monitorlove, 1988, Nives Widauer © Studio Nives Widauer

În cazul tău, lumea interioară funcționează deci mai mult ca un întreg ce reacționează, într-un anumit moment, la un impuls puternic, decât un ansamblu de multiple sertare care se deschid și se închid în funcție de impulsurile venite din exterior?

Nu chiar, fiindcă este un mix între acestea, ba chiar aș spune că este un amestec puternic şi complex.

Cred că am adesea sentimentul că multe spații le pot deschide, le pot închide, că ele sunt mereu acolo, dar apoi, uneori, mă văd nevoită să-mi pun unele idei în “congelator”, la conservare, pentru că, pur şi simplu, sunt prea multe, iar o persoană nu are posibilitatea și nici capacitatea de a le digera pe toate deodată.

De fapt, este un mix atât de complex încât nu e deloc ușor de definit în cuvinte… dacă aș fi capabilă să-l exprim mai bine sau mai sintetic în doar două vorbe, poate că aş deveni scriitoare. Pentru mine, este, pur şi simplu, ceva foarte natural, asemănător unui proces de digestie.

Bineînțeles, o idee poate apărea absolut oricând… boom!, ţi-a venit brusc în minte, doar că, întotdeauna, ai nevoie de solul potrivit pentru ca acea idee să ajungă să crească şi să rodească, deci trebuie să ştii cum să pregătești şi să îmbogăţeşti pământul acela înainte de a planta sămânța, nu-i aşa? 

interviu cu artista vizuală NIVES WIDAUER
Portraits of 9 human Genius, born in the body of a Woman, 2019, Nives Widauer in Collaboration with Studio Comploj © Alexander Chitsazan

Ai fost inspirată dintotdeauna de o mare varietate tematică, de la cosmologie şi istoria omenirii până la corpul uman sau repere culturale specifice, deci sunt curios cum operezi, de fapt, trierea acestui vast volum de cunoștințe pe care îl absorbi. Ce filtre interioare foloseşti pentru a selecta părțile din această cunoaştere care să ajungă translatate în arta ta?

Un filtru extrem de puternic pentru mine îl reprezintă visarea.

Sunt foarte frecvente momentele în care am vise depre lucrările mele – chiar şi noaptea trecuta mi s-a întâmplat – şi, de fiecare dată când am aceste vise, pentru mine sunt o revelație: “Oh, wow! Aceasta e o nouă combinație sau o nouă idee, care nu-mi trecuse încă prin minte!”.

Am convingerea că, în visele tale, faci conexiuni între lucruri într-un mod diferit față de cum se realizează acestea în timpul activităților tale cotidiene şi, de aceea, când sunt în acest nivel de relaxare Alfa, de multe ori sunt capabilă să-mi reformulez ideile într-un fel nou, ieşit din comun.

Apoi, trebuie să privim un pic şi la background-ul meu înainte de a deveni artistă, întrucât, cu toate că am fost dintotdeauna un artist prin atitudine, eu am început, de fapt, prin a studia istoria artei și, de asemenea, limbajul, înainte de a face primi paşi adevăraţi în formarea mea artistică… şi de-atunci am devenit interesată de ideea de straturi, de abordări cu multiple layere. În germană, există un cuvânt, ‘schichten’, pe care, dacă îl traduci unu la unu, tocmai asta înseamnă, ‘straturi’.

Ei bine, cam în același mod îmi privesc şi procesul, despre care mi-e foarte dificil să vorbesc, find un subiect atât de abstract, pentru că nu este unul care se întâmplă ordonat, un mers pas cu pas, nu, ci e mai mult ca și cum aş înota… chiar e greu să fiu corectă și precisă în privinţa asta.

În ce priveşte importanţa viselor pentru tine, ne putem da seama şi din exterior, fiind reflectate recurent în lucrările tale, de la video-ul Flugs, din 1992, până la proiecţia pe textil Dreams, Visions + Wishes, din 2020… prin urmare, am o întrebare mai ludică. Acum 20 de ani, ai pictat o serie de acuarele, 100 Wünsche. Câte dintre acele 100 de dorințe au rămas valabile pentru Nives Widauer în 2024? 

Titlul acelei serii de lucrări pictate cu acuarele era și un pic ironic fiindcă mă aflam în situația unei tinere mame singure, cu un copil, și făceam glume despre mine însămi, cu cele 100 de dorințe ale unei femei casnice care este și artistă.

Parafrazând-o pe Marlene Dietrich, aș spune că dorințele sunt frumoase doar atâta timp cât nu le poți realiza pe toate, așa că am fost şi continui să fiu o ființă umană plină de dorințe… dar cred că diferența față de acum 20 de ani este aceea că dorințele mele sunt mult, mult mai puțin materiale, aspiraţiile sunt mai puțin îndreptate spre a construi castele perene.

Acum, îmi place mai mult să plonjez și să mă scufund în timp… și să mă bucur de libertatea de a decide eu ce vreau să fac.

Dincolo de asta, cred că aș putea trăi multe dintre dorințele pe care le-am reprezentat în lucrările acelea, dar, bineînțeles, îmi pot imagina și destule alte lucruri frumoase care s-ar putea întâmpla în viața mea.

În calitate de artist, de exemplu, am visul că aș putea realiza cu adevărat proiecte de mare anvergură în condiţiile în care limitările legate de bani nu ar fi mai exista, pentru că am câteva idei de genul acesta la care lucrez.

Altfel, ca mamă, sunt cea mai fericită… am un copil atât de wow! El însuși are o familie și suntem cu toţii foarte fericiţi. Pot petrece mult timp în Italia, am un partener foarte drăguţ, care are şi el are copii, deci… cum să spun? Lucrurile de bază configurează, în ceea ce mă priveşte, o situație foarte bună, deci pe partea asta nu am în minte multe alte dorinţe. 

interviu cu artista vizuală NIVES WIDAUER
100 WÜNSCHE, 2003, 20x13cm © Studio Nives Widauer

Ai amintit de plăcerea de a te scufunda în… timp. În mod evident, timpul înseamnă foarte mult pentru tine fiindcă, periodic, simți nevoia să îţi reevaluezi ca artist perspectiva asupra acestuia. Ai avut retrospectiva la Kunsthaus Basel în 2010, apoi instalațiile Past Patterns II şi Time flies, plus memorabila expoziţie Archeology of undefined future, din 2019, de la Viena.

Trebuie să spun că, pentru mine, aceea a fost o expoziţie realmente importantă…

Care este, de fapt, relația ta cu timpul? 

Îmi place foarte mult întrebarea.

Cred că, pentru mine, timpul înseamnă inspirație și expirație. Timpul este ceva care pulsează. Înseamnă anotimpurile, dar şi inima, timpul este, de fapt, universul care nu doar că se extinde, cel puţin din punctul meu de vedere, însă o face prin același tip de mișcare, așa că, desigur, avem cu toţii nevoie de acest lucru liniar pentru a ne organiza viața și pentru a ne crea un viitor sau un trecut.

Eu simt însă cu tărie, mai ales atunci când desenez sau când sunt cufundată foarte mult în momentul în sine, în ceea ce fac în acea clipă, că timpul este o mișcare pulsatorie. Am mereu impresia că timpul e ca atunci când ești foarte tânăr și poți executa o săritură înapoi, când sari cu spatele înainte în apă, pentru că eu nu cred, cel puţin uneori, că acesta e în totalitate ceea ce percepem.

Timpul nu este ceva liniar, ci se dispersează în toate direcțiile… altfel, nu aș putea înțelege modul în care funcționează natura.

De exemplu, când te naști, ieși dintr-un alt corp și intri în următoarea mișcare, apoi mori și te întorci înapoi, poate nu într-un corp real, ci în corpul naturii, şi cred că odată ce am început să realizez că timpul este ceva atât de rotund din punct de vedere fizic, viața a devenit pentru mine mult mai frumoasă.

Pentru că nu mai trebuie să alerg mereu pe linia timpului, fiindcă pot să spun, pur și simplu, “Bine, acum sunt aici şi orice se întâmplă… se întâmplă.”.

interviu cu artista vizuală NIVES WIDAUER
Nives Widauer © Christoph Liebentritt for Collectors Agenda

Viața poate deveni mult mai frumoasă, dar în plan concret presupun că a jongla cu varii idei creative și cu un mix variat de materiale sau tehnici necesită multă disciplină. Care este relația ta cu timpul din perspectiva gestionării timpului pentru diferitele tale proiecte?

Sunt o pasăre matinală.

Trebuie să-ţi spun că, pentru mine, dimineața devreme este perioada în care creierul meu funcționează cel mai bine, așa că, la modul practic, zilele încep cel mai adesea foarte devreme.

Când sunt complet singură dimineața, în acele prime ore, mă regăsesc foarte mult în legătură cu sinele.

După aceea, începând cu ora 10 sau 11, lumea începe să intre în casă, iar serile, de obicei, le petrec fie cu cei dragi mie, fie cu prietenii şi doar atunci când sunt cu adevărat sub o mare presiune legată de vrep lucrare de-a mea continui să lucrez și la acele ore.

Cu alte cuvinte, activitatea mea se concentrează dimineața, iar seara este destinată în general gătitului unor mese bune și distracţiei… acesta este modul în care văd eu disciplina de care vorbeşti. Şi cred că nu este o contradicție, adică timpul poate fi îndestulător atât diminețile, cât și serile, pot fi eu cu mine însămi într-o măsură care mi-e suficientă. Nu am nicio problemă cu trezitul, fiindcă sunt extrem de rare momentele în care nu-mi place să mă trezesc, deşi mai apar şi din acelea… de exemplu, mama mea a murit recent şi atunci am avut o perioadă de circa două luni în care nu mi-a plăcut să mă trezesc dimineața.

Se poate întâmpla, atunci când te preocupă nişte probleme mai mari, ca această energie creativă să fie întreruptă, dar, în mod normal, am un nivel energetic de bază destul de bun pentru ceea ce fac şi asta, probabil, tocmai pentru că îmi iubesc munca.

interviu cu artista vizuală NIVES WIDAUER
Seven goblets of humanity, 2023, Nives Widauer © LOBMEYR Klaus Fritsch

Aş vrea să închidem cercul revenind la raportul dintre oameni și natură. Despre elementele celebrei tale lucrări Seven Goblets of Humanity ai spus că sunt purtătoarele “unui mod de gândire care s-a solidificat în mine şi anume că umanitatea trebuie să se integreze urgent în natură, în loc să se plaseze deasupra acesteia”. În ultimii ani, preocuparea ta pentru relația cu mediul a devenit tot mai pregnantă, de la expoziţiile Sharing Water, din 2021, sau Festival of the Birds 1 şi Awakening, din 2023, până la această amplă serie de expuneri din cadrul Touch Nature. Cum se petrece în cazul tău o astfel de solidificare a unui mod de a gândi?

Este un proces care necesită timp.

Eu am fost deja conștientă de anumite lucruri legate de natură încă de foarte tânără, pentru că aveam deja în copilărie o grădină în care cultivam legume bio și toate cele. Uneori, ajungi să faci lucruri numai pentru că eşti convins că ar trebui să le faci astfel şi atunci o anume doză de cunoaştere ajunge la propriu în celulele tale, iar apoi, după un timp, asta devine ceva fizic… începi să înțelegi la mai multe niveluri, poate nu la toate, pentru că eu nu am cum să ajung niciodată la acest palier de înțelegere completă, dar, oricum, la mult mai multe niveluri.

În acest caz particular, în toţi cei patru ani în care am gândit designul acestor pocaluri [Seven Goblets of Humanity], am știut că vreau să lucrez privind spre corpul uman ca natură, dar am schimbat conceptul de mai multe ori, pentru că mi-am dat seama că povestea trebuie să fie foarte simplă și foarte clară.

Ceea ce facem în prezent, pur și simplu nu este posibil şi ne va alunga 100% de pe această planetă!

Planeta va supraviețui, dar noi, în forma şi modul în care trăim actualmente, nu vom supraviețui la cum ne comportăm cu acest mediu. Iar asta e ceva pe care inclusiv Sloterdijk a spus-o în “Kritik der zynischen Vernunft” [bestseller-ul filosofului Peter Sloterdijk, Critica rațiunii cinice, din 1983, publicat la noi de editura Polirom în 2000 – n.r.]. Întotdeauna, în fiecare zi, facem lucruri despre care știm că sunt împotriva noastră.

Dacă facem ceva împotriva naturii, facem ceva împotriva noastră, a oamenilor, pentru că noi suntem natura. Iar eu sunt unul dintre aceşti oameni şi continui să fac asta zilnic la rândul meu, cu fiecare respirație practic, indiferent dacă port un material textil sau doar mă încălzesc. Suntem nouă miliarde acum, care au încălzire și au baie și bucătărie… prea mult! 

interviu cu artista vizuală NIVES WIDAUER
Nives Widauer, 2021 © Judith Stehlik

Nu cred că întrevăd o soluţie şi poate că și acest lucru este dificil pentru artiști, pentru că noi vrem să arătăm problema, dar nu putem da întotdeauna un răspuns la nivel practic, dar în expoziţia Touch Nature, cred că suntem cu toţii măcar foarte conștienți de ceea ce se întâmplă.

Altfel, mă aflu acum în faza de pregătire a unui proiect care este ceva mai practic, care va lăsa o urmă, sper eu, inclusiv la nivelul de a nu arăta doar ceea ce gândesc, ci şi de a acționa într-un anume fel.

Poate că arta nu este o “armă”, mie displăcându-mi cuvântul armă, dar este, cel puțin, un mod de a trezi oamenii și de a-i face să gândească.

Interviu de IOAN BIG

Foto header: Nives Widauer © Christoph Liebentritt for Collectors Agenda

interviu cu artista vizuală NIVES WIDAUER

Newletter zn png
Newsletter-ZN-2025-300x250

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Caută