@APOLLO | foto © TUDOR C.POPA
MATEO SABATINO: „Mi se pare absolut imposibil să nu ai un oarecare iz de mesaj politic în arta ta”
Mateo Sabatino și-a petrecut majoritatea vieții în Bacău, dar a locuit împreună cu familia și în Napoli, de unde este originar tatăl său. Are 26 de ani, o facultate de arte vizuale încheiată în urmă cu câțiva ani, iar printre pasiunile sale se mai află și muzica – fiind și un DJ foarte activ în underground-ul muzical de la The Stage, din Bacău. Destul de recent s-a mutat în București, unde și-a luat mai în serios cariera în artele vizuale, fiind foarte bine primit de artistul Obie Platon, cu care a și colaborat timp de trei ani, înainte de a-și continua singur explorarea artistică.
Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește și cât de greu a fost pentru tine să ajungi cunoscut și apreciat în România?
Stilul meu este într-o continuă schimbare, mai ales că abia recent încep să intru într-o maturitate artistică, care nu că mi-ar fi lipsit neapărat până acum la nivel de viziune, în schimb, mi-a lipsit la nivel de hotărâre, adică să stau pe un subiect și să-l declar ca fiind al meu. Abia ăsta este primul an în care pot să zic că am să-ți spun nu la tot ce nu simt că este pentru mine, deci pun puțin capăt la o perioada lungă de explorare în care am spus da din inerție. La capitolul de cunoscut și apreciat în România, sunt sigur că am o mână de oameni care ori au început odată cu mine, dar în alte direcții artistice, ori i-am câștigat pe drum ca prieteni, datorită mentalității comune. Ei sunt cei care mi-au văzut evoluția și mă apreciază. Restul sunt doar o colecție de aprecieri de moment, foarte drăguță de altfel.
MATEO SABATINO FOR GIVENCHY
Cum decurge procesul tău creativ?
Procesul meu creativ de cele mai multe ori începe foarte diferit, dar se termină aproape la fel. Deși în cele mai multe cazuri ceea ce mă inspiră cel mai cel mai mult pe mine sunt efectiv discuțiile cu oamenii (pot și doar să asist la una), uneori mă pot inspiră foarte mult și de la un sentiment produs de o interacțiune cu o piesă, un film, o idee nouă găsită într-o carte, chiar si un „fun fact”. Acum, de ce zic că se termină aproape la fel, pentru că în capul meu se adună o colecție/bibliotecă dintre toate elementele precizate mai sus și fix într-un moment în care mă așteptam poate cel mai puțin, de relaxare sau de obicei la o plimbare, toate gândurile dezvoltă o conexiune aproape neașteptată între ele, deci combinații infinite. Astfel, se generează o imagine care mă intrigă, restul este doar o alegere tehnică prin care o aduc în lumea fizică, prea puțin importantă din punctul meu de vedere.
Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea în general?
Primele interacțiuni pe care le-am avut vreodată cu street art-ul, au fost graff-urile de la mine din oraș. Când le-am văzut m-am întrebat instant cum sunt făcute, ce caută acolo și ce scop au. Ulterior am înțeles că street art-ul este o democratizare a artei, este o artă în spațiul public care este accesibilă și la îndemâna tuturor, deși nu toate subiectele/simbolurile sunt înțelese de toți trecătorii. Fix aspectul acesta este farmecul: dreptul fiecăruia la o opinie diferită. Cu asemenea impact asupra stării trecătorilor, încât nu am putut sta departe.
INTUITION – OBIE PLATON
Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?
Social media nu a fost niciodată un punct de interes pentru mine și pot spune că aproape, dacă nu chiar toate, lucrările sau conexiunile ori prietenii pe care mi-am făcut, au venit din interacțiunea în lumea reală și toată lumea care a spus de mine mai departe, a spus exact din motivul ăsta, nu pentru că m-au văzut undeva pe social media. Din păcate, am o părere destul de tristă în legătură cu subiectul ăsta, pentru că marile conglomerate de social media forțează artiștii să creeze conținut. Conținutul are mai mult un scop de a distra omul sau de a distrage de la viață să cotidiană. Deși și asta e importantă uneori, nu e este o valoare pe care o regăsesc în muncă mea. Dacă îl folosesc că simbol, nu este mai mult decât o satiră sau ca semnal de alarmă. Deci, nu îi neg existența și valoarea pe care o are că instrument pentru propagarea mesajului artistic, dar eu și social media, momentan, suntem doar amici. Ne vedem din când în când.
Povestește-mi un pic care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România?
Pot să-ți spun chiar trei exemple. „Intuition” – murală la care am participat cu Obie Platon în Bacău și prima murală produsă cu vopsea purificatoare de aer din România, dedicată nevazatorilor, ce are ca subiect acest copil ce nu vede, dar e înzestrat cu puteri telechinetice. „Dragoste pe timp de SARS” – care este titlul lucrării mele de licență și care a stat pe fațada spitalului Municipal din Bacău timp de mai bine de 2 ani. Murala a fost făcută în timpul pandemiei pentru a arată recunoștință față de eforturile colosale a doctorilor. Este, pe lângă asta, o murală foarte importantă pentru mine, pentru că deține recordul facultății FAVD Iași pentru cea mai mare murală realizată ca licență și prima murală integral produsă în spray. Iar clar locul favorit pentru mine, este mereu ultima murală finalizată. Oricare ar fi ea, o urăsc în secundă în care o termin, după care devine instant favorită mea după puțin timp.
CLEARLY CONFUSED (AUTOPORTRET)
Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?
Toate proiectele au avut la un moment dat un punct în care au prezentat provocări mai mari sau mai mici. Uneori întâmpin provocări la nivel de echipament, alteori întâmpin provocări la nivel de divergențe de viziune cu privitorul. Uneori chiar frica mea de înălțime poate fi o provocare. Dar am învățat de-a lungul timpului că majoritatea discrepanțelor sau inconvenientelor se pot rezolva printr-o discuție mai scurtă sau mai lungă. Ca dificultate a duratei și a schițelor făcute în prealabil, a fost cea pentru Givenchy, unde din lipsa unui reprezentat român al brandului, a făcut ca procesul de creație să fie unul de foarte lungă durata. Cea mai amuzantă întâmplare pot spune că a fost că, dintr-o lipsă de comunicare, am fost uitat în câmp și recuperat după o oră. Noroc că erau sătui cățeii.
Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social / politic?
Atâta timp cât ai o părere despre mediul înconjurător, mi se pare absolut imposibil să nu ai un oarecare iz de mesaj politic în arta ta, chiar și în arta nonfigurativă pot să-ți induc un sentiment printr-o asociere de culori. Vezi orice steag, din orice țară în care există conflict armat la ora actuală, și vezi ce sentimente negative îți provoacă. Iar când vine vorba de propriile mele lucrări în majoritatea se află un îndemn sau o atenționare socială. Este totuși adevărat că aceasta este subiectivă, dar așa văd eu lumea și așa mă raportez eu la agenda socială. Personal nu prea concep lucrări de dragul tehnicii. Dj-eală și desenul mi-au arătat că oricine le poate asimila ca tehnică, dar nu toată lumea are ceva de spus. Iar când vine vorba de politic, în afara de îndemnul la vot, consider că arta trebuie să se menține apolitică.
@MOTHERNATURE
Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?
Street art-ul, cel puțin în România, are și o mare componentă de regenerare urbană. Într-o zi treci pe lângă un bloc pe care l-ai știut gri de când te știi, iar a doua zi e plin de culoare și are un mesaj. Mi-aș dori în primul rând ca privitorul să sesizeze că, deși învățat cu gri, există și alte variante. Și, dacă petrece suficient timp, să provoc un dialog între pictură și el. Dacă este de acord să ducă mesajul mai departe și dacă nu este, rămân mulțumit că am stârnit o reacție.
Ce urmează pentru Mateo Sabatino?
Simt că abia acum începe totul, de parcă doar am învățat să merg prin lumea artei și acum scot primele cuvinte și îmi formez vocea. Voi continua să-mi definesc stilul și mesajul și pentru cine este curios de cum se va întâmpla asta, este binevenit să mi se alăture ori pe social media, că tot am vorbit de ea, ori în orice fel își dorește.
@ARTOWN FESTIVAL
Interviu de GRUIA DRAGOMIR
Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.
