„SEPTEM – păcatele capitale”: 59 de artiști explorează natura răului într-o expoziție la Palatele Brâncovenești

SEPTEM – păcatele capitale. Despre micile noastre infernuri

Expoziție de artă contemporană | Palatele Brâncovenești, Galeria Parter Palat | 5–15 noiembrie 2026

Vernisaj: sâmbătă, 7 noiembrie, ora 14:30

Asociația MONTAGE deschide pe 5 noiembrie, la Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia, expoziția colectivă „SEPTEM – păcatele capitale”, curatoriată de Roxana Dumitrache.

59 de artiști și artiste explorează natura răului, fragilitatea binelui și contradicțiile condiției umane, pornind de la cele șapte păcate capitale, o tradiție veche de peste paisprezece secole care încă ne descrie prea bine. Lucrările de pictură, sculptură, instalație, colaj, artă digitală și media pot fi văzute în Galeria Parter Palat până pe 15 noiembrie. Vernisajul are loc sâmbătă, 7 noiembrie, la ora 14:30. Expoziția poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 09:00 și 17:00, ultima intrare fiind permisă la ora 16:30.

O coborâre în micile noastre infernuri personale

Traseul este gândit ca o coborâre treptată, sală după sală, după modelul „Infernului” lui Dante. Fiecare încăpere propune o altă întâlnire cu formele, uneori contradictorii, ale răului, explorate prin perspective și limbaje artistice diferite. Lucrările nu se limitează la ilustrarea unor categorii morale prestabilite, ci propun interpretări care se completează, se contrazic și pun sub semnul întrebării chiar felul în care înțelegem păcatul.

Curatoarea Roxana Dumitrache scrie în textul expoziției:

„Primul liant curatorial este un tip de hermeneutică spațială a căderii preluată din «Infernul», o topografie a abisului. A fost esențială compartimentarea spațiului pentru a propune vizitatorilor același tip de topografie a infernului. (…) Nu e, cum ne-am aștepta, o expoziție care se parcurge lejer, detașat, dimpotrivă, e o invitație la coborârea în micile noastre infernuri personale.

Unde nu-i vom găsi pe ceilalți («L’enfer, c’est les autres»), așa cum ar spune Sartre, ci vom descoperi punctul terminus al căderii fiecăruia dintre noi, locul nenumit al păcatelor cunoscute sau necunoscute, iertate sau nu, al păcatelor știute sau neștiute, acel loc după care ne măsurăm propria fragilitate sau propriul curaj. În definitiv, locul din care, când ieșim, revedem stelele.”

Cele șapte păcate capitale, reinterpretate prin arta contemporană

La sfârșitul secolului al VI-lea, papa Grigore cel Mare a reorganizat clasificările mai vechi ale viciilor, contribuind decisiv la formarea tradiției celor șapte păcate capitale. De-a lungul secolelor, acestea au inspirat numeroase reprezentări în pictură, sculptură și literatură, adesea prin imagini ale pedepsei și damnării. În „SEPTEM”, această moștenire întâlnește limbajele artei contemporane. Păcatul nu mai este privit exclusiv ca o abatere morală, ci este explorat și prin raporturile de putere, dorință, frică, nevoia de recunoaștere sau dificultatea de a ne accepta propriile limite.

Selecția s-a realizat din peste 210 propuneri de lucrări înscrise în cadrul unui apel deschis, cărora li s-au alăturat contribuțiile unor artiști invitați.

„Cele șapte păcate capitale sunt cunoscute de toată lumea. Mai puțin simplu este să stabilim unde începe fiecare dintre ele și cât din ceea ce condamnăm la ceilalți suntem dispuși să recunoaștem în noi”, spune Matei Stoian, coordonatorul proiectului.

„SEPTEM – păcatele capitale” inaugurează seria expozițională SEPTEM, concepută de Asociația MONTAGE în jurul simbolisticii cifrei șapte.

În centrul expoziției rămâne un paradox. Pentru Augustin de Hipona, răul nu are substanță proprie, ci este o absență sau o alterare a binelui. Dar cum poate arta să reprezinte ceea ce, prin definiție, nu are existență de sine stătătoare? Între ceea ce vedem în artă și ceea ce recunoaștem din propria experiență rămâne o distanță pe care fiecare o măsoară singur.

Artiștii expoziției SEPTEM

Ammar Alnahhas, Elena Andrei, Dalina Bădescu, Mihaela-Laura Boeru, Dragoș Bote, Raluca Botez, Diana Brăescu, Aurel Bulacu, Floarea Bulduș, _cemeh (Maria Simona Semen), Irina Ciobanu Cociasu, Anca Maria Ciofîrlă (Kademian), Nicoleta Coman, Mihaela Constantin, Ana Sorina Corneanu, Eugen Dumitru, Theodor-Ștefan Filip, Victor-Marius Frațilă, Cosmin Hiristea, Cristina Ionescu-Berechet, Bianca Ioniță, Mirel Jichița, Andrea Eva Kozma, Ioan Ladea, Natalia Lazăr, Elena Lupașcu, Mara Martânov, Oana Mazarache, Laurențiu Midvichi, Oana Munteanu, Lisandru Neamtzu, Cristina Nedelea, Roxana Niculae, Matei Enric Niculescu, Dagmar Oprea, Ana-Maria Panaitescu, Christian Paraschiv, Ana Pietraru.

Elena Popa, Mugur Popa, Eugen Raportoru, Carla Schoppel, Cristina Stancu, Valentina Stefanescu, Andreea Roxana Stoian, Silvia Stoica, Anastasia Stoiciu, Florin Stoiciu, Ana Gabriela Șerban, Ileana Ștefănescu, Valeriu Șușnea, Alexandra Tătaru, Valentin Teodorescu, Marian Truțulescu, Iustina Silvana Ursu, Eugen Varga, Ovidiu Vlaicu, Elena Zamfirescu, Alexandru Zană (A.F.Z.).

Despre Asociația MONTAGE

Asociația MONTAGE este o organizație culturală independentă, activă din 2015, care dezvoltă proiecte în domeniul artelor vizuale, al artelor spectacolului și al educației culturale. Activitatea asociației cuprinde expoziții de artă contemporană, producții teatrale, performance-uri interdisciplinare și proiecte educaționale, realizate în colaborare cu artiști și instituții culturale din România și din străinătate.

Printre proiectele recente se numără producțiile teatrale „The Show Must Go On” (cu noi reprezentații pe 16 noiembrie, respectiv 7 decembrie, la Teatrul Național București) și „Femeia uitată”, spectacol prezentat atât la București, cât și la New York. Lor li se adaugă proiectul interdisciplinar „de FORMA nova”, inspirat de opera lui Constantin Brâncuși. În domeniul artelor vizuale, MONTAGE a organizat retrospectiva „Timp, Formă, Memorie – Vămile Văzduhului”, dedicată artistului Valeriu Șușnea, și expoziția „Art in Progress”, care a reunit elevi ai liceelor de artă din București, Buzău, Cluj-Napoca și Timișoara.

Parteneri: Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”, Fundația pentru Tineret a Municipiului București (FTMB).

Mai multe informații: www.galeriemontage.com

SEPTEM – text curatorial de Roxana Dumitrache

Lipsit de carnație ontologică, păcatul (peccatum) este indisolubil legat de ideea de rău. Așa cum notează filosoful Augustin de Hipona, răul este privatio boni, adică nici răul nu are substanță proprie, nu există prin sine însuși, ci e o absență, lipsa sau alterarea binelui. Așa cum întunericul e lipsa luminii, răul reprezintă absența unui bine care ar trebui să fie prezent. Mutatis mutandis, păcatul devine absența binelui. Un colaps metafizic, nu o simplă mutație. Și totuși, cum poți da trup absenței? E una din întrebările fundamentale la care expoziția SEPTEM încearcă să răspundă, clivând prin șapte păcate și șapte spații.

Așa cum le știm acum, cele șapte păcate capitale (e chestionabil cât de adecvat e cuvântul „capital” dacă ne gândim că pentru Evagrie Ponticul, păcatele erau asociate cu gânduri pizmașe care asediază nous-ul contemplativ, dar nu duceau în mod necesar la descentrări ale ființei sau ale raportului cu divinitatea) sunt cartografiate de Grigore cel Mare: mândria (superbia), invidia (invidia), mânia (ira), lenea cu varianta acedia (acedia sau tristitia), avariția (avaritia), lăcomia (gula), desfrânarea (luxuria). În Summa Theologiae, Toma d’Aquino atașează cauzalitatea și ierarhia, preluând scheletul conceptual din gândirea aristotelică, pe care ulterior o dezvoltă și Dante.

În Cântul XI din Infernul, Dante îl citează explicit pe Stagirit prin vocea lui Virgiliu, sugerând că cele nouă cercuri se suprapun pe triada aristotelică: incontinența/nestăpânirea, bestialitatea/violența și răutatea premeditată, deliberată.

Primul liant curatorial care a unit lucrările celor 59 de artiști și artiste este un tip de hermeneutică spațială a căderii preluată din Infernul, o topografie a abisului. A fost esențială compartimentarea spațiului pentru a propune vizitatorilor același tip de topografie a infernului. Sunt 7 camere corespunzătoare păcatelor, cărora li se adaugă camera preapăcătoasei și nepăcătoasei în același timp Marcela, personajul ambivalent și spectaculos al pictorului Eugen Raportoru, și camerele tuturor păcatelor. Fără a-și atenua reciproc forța vizuală și fără a se devora, lucrările de sculptură, pictură, instalație media, colaj coabitează cu arta digitală și cu forme hibride și „dematerializate”, într-un continuum al dialogului vizual.

Reiterând traseul Infernului, expoziția propune traversarea prin păcatele nestăpânirii: desfrânarea, lăcomia, invidia, avariția spre cercul V, al mâniei și al tristeții, prin zidurile cetății Dite, ca în Dante, către erezie, violență (asupra aproapelui, a divinității, a naturii, dar și a sinelui) și apoi spre răutate (bestialitas) și trădare (disoluția legăturilor sacre de fidelitate).

Nu e, cum ne-am aștepta, o expoziție care se parcurge lejer, detașat; dimpotrivă, e o invitație la coborârea în micile noastre infernuri personale. Unde nu-i vom găsi pe ceilalți („L’enfer, c’est les autres”), așa cum ar spune Sartre, ci vom descoperi punctul terminus al căderii fiecăruia dintre noi, locul nenumit al păcatelor cunoscute sau necunoscute, iertate sau nu, al păcatelor știute sau neștiute, acel loc după care ne măsurăm propria fragilitate sau propriul curaj. În definitiv, locul din care, când ieșim, revedem stelele. „E quindi uscimmo a riveder le stelle.” („Și-apoi ieșirăm să revedem stelele.” – Divina Comedie).

Roxana Dumitrache, curatoare