Blue Rider Group
La începutul secolului al XX-lea, în München, Germania, un cerc internațional de prieteni s-a coagulat sub numele de Blue Rider pentru a transforma arta modernă, membrii grupului, printre care se numărau Gabriele Münter, Franz Marc, Auguste Macke, Vasily Kandinsky și Alexej von Jawlensky, reunindu-se pentru că au considerat că instituțiile de artă le-au tăiat accesul la oportunități.
În perioada modernă, artiștii care împărtășeau aceleași idei formau adesea astfel de cooperative pentru a-și sponsoriza propriile expoziții, fără a fi supuși juriilor de artă conservatoare, precum și pentru a asigura sprijin reciproc și schimb de idei.
Au respins realismul tradițional al artei din trecut și s-au străduit în schimb să creeze o artă spirituală, simbolistă, care se apropia de abstracție.
Istoria lor va fi spusă într-o nouă expoziție majoră la Tate Modern, în Londra, în perioada 25 aprilie-20 octombrie 2024, care celebrează experimentele lor radicale cu forma, culoarea, sunetul și performance-ul: Expressionists: Kandinsky, Münter and the Blue Rider.
Blue Rider, numele sugerat mai târziu de Kandinsky, a fost selectat datorită pasiunii artistului Franz Marc pentru cai și interesului lui Kandinsky pentru călăreți, amândurora plăcându-le de asemenea culoarea albastră. Emblema grupului o reprezenta soldatul creștin Sfântul Gheorghe, celebrat pentru că a învins un balaur care cerea sacrificii umane. Astfel, figura Cavalerului Albastru a întruchipat accentul spiritual al grupului, precum și credința lor că arta joacă un rol social important în lupta dintre bine și rău.
Expoziția începe cu tandemul de bază al colectivului, Kandinsky-Münter, și cu rețeaua lor de creație din München, înainte de Primul Război Mondial.
O sală de portrete și autoportrete va prezenta această comunitate, inclusiv „Autoportretul lui Marianne Werefkin” (c. 1910) și „Münter’s Listening” (Portrait of Jawlensky – 1909). Unele săli vor oferi vizitatorilor medii experiențiale axate pe lucrări unice care surprind fascinația modernismului pentru sunet, culoare și lumină.
Printre acestea se vor număra „Impression III” (Concert – 1911), de Kandinsky, care dezvăluie interesul său pentru afecțiunea neurodiversă cunoscută sub numele de sinestezie, și „Deer in the Snow II” (1911), de Franz Marc, ale cărui mistere vor fi dezvăluite printr-o explorare a teoriei culorilor și a opticii.




Spre final se arată modul în care artiștii BluBlue Re Rider și-au asigurat moștenirea de durată în moduri pe care le recunoaștem astăzi – publicând manifeste și editoriale, curatoriind expoziții, organizând turnee și promovând relații cu muzee și galerii.
Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, în 28 iulie 1914, colectivul a fost dispersat, dar ideile și aspirațiile lor pentru o comunitate creativă transnațională rezonează puternic și astăzi.
Text de TEODORA BRATU | ART EXPO