La începutul acestui an, Ana Covalciuc, Liviu Romanescu și Mihai Prejban – trei dintre cei mai experimentați formatori Ideo Ideis, au hotărât să aducă la București o parte din atmosfera Festivalului de teatru tânăr organizat de 19 ani la Alexandria. Esența experienței de învățare prin artă, concentrată în ateliere de explorare prin teatru, a luat forma unui program intensiv dedicat liceenilor cu vârste cuprinse între 14 și 19 ani.
La Atelierele Ideo Ideis, prin jocuri și exerciții inspirate din teatru, adolescenții își descoperă și își antrenează propria voce, își exersează încrederea în ceilalți și înțeleg cum funcționează spiritul echipă, dar nu în ultimul rând, învață să își pună calitățile în valoare, pentru a se exprima exact așa cum sunt, în cea mai bună versiune a lor.
Și pentru că veștile bune circulă cu viteza luminii, atelierele găzduite au început să prezinte interes și pentru adulți – părinți ai participanților sau prieteni de-ai lor, care au intuit potențialul de creștere profesională și recalibrare emoțională pe care l-ar oferi o experiență de această natură. Așa s-a născut Atelierul de calmat anxietăți – seria de 4 întâlniri săptămânale dedicate celor cu vârste cuprinse între 19 și 99 de ani. Aici, adulții redevin stăpâni pe propriile voci, să reînvță să-și asculte simțurile și redevin prezenți în propriile corpuri.
Prima sesiune de ateliere pentru adulți debutează pe 13 mai și se va desfășura în fiecare zi de luni, timp de 4 săptămâni, la OTOTO Victoriei. Detalii despre înscrieri se regăsesc pe pagina dedicată atelierelor: https://www.ideoideis.ro/ateliere.
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează Atelierele Ideo Ideis din București și pentru a afla detalii despre cum s-a născut ideea și ce se întâmplă la o întâlnire cu participanții, am stat de vorbă cu actrița Ana Covalciuc, trainer Ideo Ideis de peste 15 ani.
Cum a fost primit atelierul pentru adolescenți din București? Ce ați reușit să aduceți aici din atmosfera de la festival?
Designul propune din start “rețeta” Atelierelor de la Festival: într-un format de 3 ore, participanții parcurg o serie de obstacole/provocări experiențiale, structurate pe obiective precise, pe care le depășesc, sau le rezolvă ghidați de traineri facilitatori care îi însoțesc în descoperiri, revelații legate de propriile abilități și limite.
O altă dimensiune comună a Festivalului cu Atelierele e suprapunerea la nivelul valorilor: faptul că participantul e în centrul experienței, că exercițiile și tehnicile provin din teatru, dar sunt orientate spre participant, oferindu-i o oportunitate de dezvoltare personală prin conștientizare și conectare cu ceilalți colegi.
Prima serie a atelierelor din București este foarte tânără. Sunt participanți de 13-14 ani, care încă nu au ajuns la Festival, dar care sunt curioși și deschiși, și asta i-a adus în experiența asta. Iar noi, trainerii, am devenit într-un fel ambasadori ai Festivalului și i-am condus într-o călătorie “ca la Ideo, dar la ei acasă”.
Cum ați decis să lansați un atelier dedicat adulților și cui i se adresează el?
Ideea a venit natural, organic, în urma interesului arătat de cei care aflau că se întâmplă Ateliere Ideo Ideis chiar în București, la OTOTO, în Victoriei. Foarte mulți ne-au scris că e o idee minunată și că găsesc foarte valoros un astfel de context de creștere și de fiecare dată acest entuziasm era dublat de întrebarea: “nu faceți și pentru adulți?”
Iar cei de la OTOTO deja au mai găzduit experiențe frumoase pentru cei din comunitate, fie prin yoga sau dans, ateliere despre cafea sau ceai. A părut firesc să punem și noi umărul și să facilităm o astfel de experiență de autocunoaștere și explorare prin teatru, pentru cine are nevoie de oportunitatea asta.
Vorbim despre un atelier de explorare prin teatru. Cât e despre teatru și actorie, și cât despre ,,explorare’’?
Foarte faină întrebarea, mulțumesc. Din punctul meu de vedere, întotdeauna e mai mult despre “explorare”. Și când te duci la teatru, de fapt, dincolo de performanța actului artistic, ce contează e cum transformi tu experiența la care asiști într-o auto-interogare a propriei vieți. E tot despre tine de fapt, despre ce proiectezi pe ceea ce vezi, ce înțelegi, cum ești capabil să procesezi ce simți în momentul ăla.
Teatrul are sens dacă vorbește despre viață, dacă se întoarce către spectatori cu ceva relevant pentru ei. În sensul acesta interpretăm și exercițiile, activitățile pe care le propunem în Atelier. Discutăm obiectivele lor la nivel personal, cum pot fi aplicabile în viața de zi cu zi, în munca participanților cu ei înșiși.
Anul acesta se împlinesc 19 ani de Ideo Ideis – festivalul de teatru pentru liceeni. Ce anume din munca cu adolescenții vă inspiră când lucrați cu adulții?
E ceva din energia aia proaspătă, curiozitatea și maleabilitatea emoțională a adolescenților care te face să vrei să recreezi asta și în viața de adult. Un reminder despre autenticitate. Pentru mine devine un fel de ștachetă spre care tind și când lucrez cu adulții. Cei cu mai multă experiență de viață poate au (aparent) mai multă încredere în ei, dar și mai multă presiune internalizată, mai multă frică de vulnerabilitate.
Miza, cu ei, e să le retrezești curiozitatea și curajul de a se expune, de a greși, așa cum făceau în copilărie de fapt. Atunci când ești mic și te joci, nu te judeci așa cum facem noi (ca adulți). Pur și simplu te joci. Te implici, crezi, ești acolo, în convenție, în mod natural. Un obiectiv important în Atelierele cu Adulți e să facilitezi regăsirea asta a ludicului și a “ochiului” proaspăt din copilărie. Dacă participanții dau din nou de gustul acela al libertății de exprimare, după aia conștientizările vin una după alta.
Ideea e să dai sabotorii un pic mai încet, să înțelegi cum îți funcționează atenția, focusul și cât de valoros e să fii prezent. Dar e nevoie să experimentezi asta, nu se poate povesti. Și e chiar frumos procesul ăsta, când asistăm la (re)descoperirea unor oameni în toată firea… are potențialului unui restart!
Dacă e ceva ce pierdem pe măsură ce creștem, care ar fi acel lucru și de ce ne-ar ajuta să-l recăpătăm în viața de adult?
Pierdem din libertate, cred. Ne punem tot felul de etichete (“eu sunt așa”, “eu fac doar într-un fel”, “eu pot aia, sau nu pot ailaltă”). Ne punem singuri în cutiuțe, ne limităm prin niște credințe, care mai au și ton definitiv. Adolescenții simt natural că sunt în creștere, le e ușor să înțeleagă necesitatea unui mindset flexibil. Cu adulții e nevoie să discuți un pic mai mult, să le câștigi încrederea, să înțeleagă tot timpul de ce fac ce fac. Aici ajută mult improvizația, că e cea mai amuzantă variantă de a exersa flexibilitatea în gândire, chiar și cu cei mai puțin convinși.
Cred că dacă ne-am da voie un pic mai mult să luăm lucrurile așa cum sunt, moment cu moment, ca în teatru, viața ar fi un pic mai simplă. Și mai încântătoare!
» Interviu de ALEXANDRA SCÎNTEIANU | Interviuri
