Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Icon Film Zile si Nopti 02/04/2024
Film / Videodome

VIDEODOME | “DEAD MAN’S BURDEN” (2012, r: Jared Moshé)

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii VIDEODOME | “DEAD MAN’S BURDEN” (2012, r: Jared Moshé) Share VIDEODOME | “DEAD MAN’S BURDEN” (2012, r: Jared Moshé)
dead man


Videodome | 99+ cronici de filme realizate de Ioan Big!

Western-ul scris şi regizat de Jared Moshé începe à la Quentin Tarantino şi mă refer la al său “Inglorious Basterds” şi nu, cum s-ar putea bănui, la “Django Unchained”, trimiţând la scena în care, ieşit din cabana izolată printre dealuri a familiei LaPadite, nazistul Landa o urmăreşte impasibil cu privirea pe Shosanna alergând disperată să îşi salveze viaţa.

Construcţia estetică este asemănătoare, dar semnificaţia diferă radical: dacă sadicul personaj interpretat de Christoph Waltz lasă în jos pistolul de dragul perpetuării ‘jocului’, în “Dead Man’s Burden”, femeia care îl ţintuieşte cu ochi împietriţi pe fugarul călare îşi împuşcă ‘vânatul’ cu o determinare aproape diabolică, prima dată de la mare distanţă şi a doua oară de la doar câţiva centimetri de chipul său chinuit.

In the traditional American Western, land is the most important commodity. Everyone wants it and most people are willing to kill for it. Dead Man’s Burden is not that Western. Here, individuals are more willing to kill to get away from land than they are to keep it.” (Pete Ski, popmatters.com).

Camera de luat vederi o abandonează apoi, pentru moment, pe determinata Martha Kirkland, o fermieră sărmană din New Mexico, pentru a introduce celălalt personal principal, pe fratele său – considerat mort pe front de către familie – aflat acum la sute de mile de locul în care aceasta încearcă să supravieţuiască din puţinul pe care i-l oferă pământul, împreună cu soţul său devotat.

Războiul Civil s-a terminat deja de ceva vreme (acţiunea este plasată, prezumtiv, prin 1870), dar rănile, în special cele psihologice, sunt departe de a se fi închis, sau… au lăsat cicatrice comportamentale urâte la vedere. Wade McCurry, tracker singuratic stabilit în Cheyenne (Wyoming), dar născut în Texas, se întâlneşte întâmplător în codru cu dezorientaţii fraţi Ainsworth din Georgia (“Aren’t you gonna shoot a fellow Southerner, Ben?”), ex-bushwhackers incapabili acum să se adapteze unei existenţe în civilie, însă amiciţia la prima vedere se rupe rapid şi sângeros când necunoscutul se relevă a fi servit sub comanda Generalului Thomas.

Paranteză: este vorba de Unionistul George Henry Thomas, veteran al Războiului cu Mexicul şi unul dintre cei mai importanţi comandanţi de pe frontul de Vest în Războiul de Secesiune. Am făcut această divagaţie istorică deoarece acest ofiţer a salvat situaţia în bătălia de la Chickamagua din 1863, la care se fac mai multe referiri pe parcursul filmului.

VIDEODOME | “DEAD MAN’S BURDEN” (2012, r: Jared Moshé)

Cu principii aparent bine conturate, situat indubitabil de partea legii, Wade n-are vise de îmbogăţire şi a fost timp de doi ani ajutor de Şerif, în timp ce tandemul care îl acuză de trădare visează la aurul din Vest şi, în plus, nu pare a avea un trecut patriotic Sudist chiar nepătat.

Lucrurile se rezolvă simplu şi fără fasoane, cu… două gloanţe plasate letal. “Because you made the peace with your past don’t mean the world has.” îi spune judecătorul-şerif lui Wade, înainte de a-i aminti că are acum datoria de a reface legătura cu familia sa înstrăinată prin înmânarea scrisorii care conţine un ultim mesaj primit de la… un mort, tatăl său. Misiva ajunge la destinatar prea târziu pentru părinte, însă nu totul e pierdut pentru fiu, care îşi asumă acest ‘burden şi se îndreaptă spre spaţiul rural din apropierea graniţei cu Mexicul în care relocatul clan McCurry (ce-a mai rămas din el) încearcă să îşi continue paşnic existenţa.

VIDEODOME | “DEAD MAN’S BURDEN” (2012, r: Jared Moshé)

Voi face aici o a doua paranteză, care întrerupe tratarea plot-ului propriu zis – ce aminteşte indirect, prin abordare, de compoziţia lui Bob Dylan, “Blind Willie McTell”: “Power and greed and corruptible seed/Seem to be all that there is.” -, datorită unor observaţii prealabile care mi se par utile pentru perceperea filmului.

O pasăre rară printre Western-urile post-2000, această dramă psihologică low-key este remarcabilă din mai multe motive, din care cel mai important e că tânărul Jared Moshé, producător al excelentelor documentare “Kurt Cobain About a Son” şi “Corman’s World: Exploits of a Hollywood Rebel”, se dovedeşte a fi, dincolo de un talentat cineast independent (semnează inclusiv scenariile ambelor Western-uri pe care le-a regizat, al doilea fiind “The Ballad of Lefty Brown”, din 2017, cu Bill Pullman, Jim Caviezel şi Peter Fonda), un cinefil pasionat, burete absorbant şi, totodată, filtru creativ pentru influenţe din cinematografia genului de pe ambele ţărmuri ale Atlanticului.

Acestea sunt prezente într-un număr atât de mare, încât voi aminti doar câteva dintre ele – “The Furies”, al lui Anthony Mann, “The Searchers”, al lui John Ford, “Unforgiven”, al lui Clint Eastwood, şi “Meek’s Cutoff”, al lui Kelly Reichardt -, dar esenţial e că Moshé le integrează cu foarte mare discreţie, astfel încât atenţia spectatorului să nu fie atrasă de detectarea acestora în detrimentul concentrării pe firul narativ.

VIDEODOME | “DEAD MAN’S BURDEN” (2012, r: Jared Moshé)

Un al doilea motiv, de asemenea de ne-neglijat, e reprezentat de miracolele pe care le-a făcut, cu echipa lui, din punct de vedere estetic: datorită bugetului mic, nu a avut la dispoziţie decât 18 zile de filmare în care nu a mai pierdut timpul cu storyboard-uri, conlucrând îndeaproape cu directorul de imagine Robert Hauer (opţiunea a fost pentru tradiţionala peliculă pe 35 mm/Panavision şi nu pentru ‘digitalul’ atât de la modă acum).

Rezultatul este bine definit de către Justin Lowe, pe hollywoodreporter.com:

By shooting mostly exteriors, with only a single interior setting, Moshé achieves an elegant economy of both style and execution that also incorporates a variety of ruggedly magnificent New Mexico landscapes… Studied camera placement and movement adhere to genre conventions without obtrusive imitation and gunfight sequences are well coordinated, observing the innovations and limitations of available period weaponry. Careful attention to period details – including clothing, utensils and interiors – and depicting the harsh realities of frontier life pays off with dividends, lending the film an immersive resonance.

VIDEODOME | “DEAD MAN’S BURDEN” (2012, r: Jared Moshé)

Dată fiind lentoarea inerentă conturării cu minuţie a puţinelor personaje, inspirată a fost şi alegerea compozitorului H. Scott Salinas, mai puţin apreciat la Hollywood datorită varietăţii de proiecte în care alege să se implice (documentare, producţii TV, jocuri video), printre care nu se regăsesc… blockbustere epice.

OST-ul este combinativ, cu adevărat interesant, şi mă voi limita la doar două exemple: tema lui Martha inspirată explicit de cea a lui Jill/Claudia Cardinale din “Once Upon a Time in the West”, compusă de Morricone, precum şi înmormântarea tatălui, care se constituie într-un omagiu suplimentar adus lui John Ford prin includerea imnului său preferat, “Shall We Gather to the River?”, ale cărui versuri leagă direct titlul filmului de premisă: “Ere we reach the shining river/Lay we every burden down;/… Soon we’ll reach the silver river/Soon our pilgrimage will cease…”).

VIDEODOME | “DEAD MAN’S BURDEN” (2012, r: Jared Moshé)

Ne întoarcem astfel, prin muzică, la povestea lui “Dead Man’s Burden, simplă în aparenţă, însă… doar în aparenţă. Cu un cimitir plin de membri ai familiei McCurry, majoritatea morţi în război de partea Confederaţilor, Martha (Claire Bowen, din serialul “Nashville”) şi soţul ei Heck (David Call, actor Indie cu roluri în filme premiate precum “James White” sau “Wallflower”) se chinuie să îşi asigure traiul de pe azi pe mâine şi iau în considerare în mod serios oferta de a-şi vinde pământul reprezentantului unei companii miniere şi de a se muta la San Francisco pentru a-şi deschide un hotel.

Revenirea neaşteptată a dispărutului frate (Barlow Jacobs – “That Evening Sun”, “The Master”), ce are chiar şi o piatră funerară pe care sunt scrijelite “Wade McCurry, 1840-1861”, ar putea bulversa niţel aceste planuri, dar nu foarte mult aşa că, teoretic, ne-am putea aştepta la o naraţiune plată şi statică în care dramatismul să fie construit în mod tradiţional (nu al Western-ului, ci al Psycho-Dramei) sau forţat-artificial pe micile conflicte familiale şi pe frustrările generate de lipsurile materiale.

VIDEODOME | “DEAD MAN’S BURDEN” (2012, r: Jared Moshé)

Nu se întâmplă asta, deoarece, dincolo de emoţiile, rezervele şi circumspecţia manifestate de protagonişti la primele contacte, filmul îşi propune să risipească pe îndelete o ceaţă densă şi enigmatică, generată de nedumeriri care intrigă spectatorul: cine este călăreţul pe care femeia l-a împuşcat cu atâta sânge rece?

De ce tatăl, care l-a declarat pe Wade decedat, îi scrie această scrisoare, ştiind că va fi mort până la primirea ei? Care este motivul pentru care singura fermă cu resurse naturale rezonabile nu poate oferi un trai decent administratorilor săi? Ce conservă naţionalismul feroce a lui Heck (“A damn Yankee traitor!”) după ani buni de la încheierea conflictului Nord-Sud… poate ceva din trecutul său?

Nu de la mine veţi primi răspunsurile prin intermediul acestui text, pentru a nu ruina experienţa descoperirii pe cont propriu al unui Western modern asimilabil stilistic tragediei greceşti (nu este o exagerare), dar nu şi celei din teatrul roman… “There is no law in these parts, my boy!”. Sau, după cum scria Jared Mobarak pe thefilmstage.com, “Dead Man’s Burden increases its suspense because we know what these characters did – yet not necessarily why. Understanding that their transgressions must inevitably come out into the open keeps us guessing as to how each will react.”.

VIDEODOME | “DEAD MAN’S BURDEN” (2012, r: Jared Moshé)

O observaţie de final: până să devină anchetator şi justiţiar împotriva dorinţei sale, purtând ‘crucea’ lăsată moştenire emoţională prin scrisoare (“the dead man’s burden”), solitarul şi laconicul anti-erou Wade, a man from nowhere, pare modelat după personajele din Spaghetti-Western-urile italiene, cu toate că cineastul a declarat ulterior că l-a conceput pe Heck cu gândul la Clint Eastwood (apropo de “The Outlaw Josey Wales” şi trecutul său violent), iar pe Wade McCurry ca pe un soi de John Wayne. Martha, mai ales prin abilităţile de negociere şi siguranţa de sine, are ca referinţă presupusă personajul Jessica Drummond, fermiera autoritară interpretată de Barbara Stanwick în “Forty Guns” al lui Sam Fuller, din 1957.

VIDEODOME | “DEAD MAN’S BURDEN” (2012, r: Jared Moshé)

Ca să nu fiu acuzat de subiectivism extrem în aprecieri, închei cu opinia complementară a lui Katie Walsh, de la Indiewire: “Dead Man’s Burden is pretty darn classical in its themes, look and execution. The dialogue and performances are pitch perfect, almost to the point of too perfect, but the talented actors balance it just right… ‘Dead Man’s Burden’ is worth the watch for its sheer beauty, but it’s also a slow burner of Western tragedy that hails many new talents to keep an eye on.”.

» Text de IOAN BIG | Videodome

Sursa foto: Dead Man’s Burden FB

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută