Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 13/02/2024
Artă & Cultură / Art Expo Muzică

ART EXPO | YOKO ONO la Tate Modern: „Music of the Mind”

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii ART EXPO | YOKO ONO la Tate Modern: „Music of the Mind” Share ART EXPO | YOKO ONO la Tate Modern: „Music of the Mind”
YOKO ONO


Yoko-Ono | foto © Clay Perry

YOKO ONO la Tate Modern: „Music of the Mind”

Pe 15 februarie, cu doar trei zile înainte ca Yoko Ono, radicala şi controversata artistă nonagenară să îşi serbeze ziua de naştere, muzeul Tate Modern din Londra deschide publicului ampla expoziţie care îi este dedicată, Music of the Mind, conţinând peste 200 de lucrări realizate de icon-ul Pop culture începând de la mijlocul anilor ’50 şi până în prezent. Este o şansă extraordinară de a descoperi şi a reevalua una dintre cele mai strălucitoare personalităţi din arta contemporană, mai ales ţinând cont de faptul că, pentru o mare parte a publicului larg, Yoko Ono rămâne doar femeia care a distrus Beatles, iar muzica, filmele sau instalaţiile sale au fost vreme de decenii percepute drept efemere emanaţii oportuniste.

Doar că… “I’m not gonna die for you, / You might as well face the truth / I’m gonna stick around / For quite a while / Yes, I’m a witch”, a transmis ea detractorilor încă din anii ’70, pentru ca, post-2000, acele piese să ajungă să fie remixate de Porcupine Tree, Moby, The Flaming Lips sau Craig Armstrong, iar trupe precum Public Image Ltd, Pet Shop Boys ori Basement Jaxx să o omagieze ca influenţă majoră asupra muzicii lor.

YOKO ONO

Demersul Tate Modern este remarcabil inclusiv pentru că, în pofida celebrităţii, Yoko Ono a beneficiat până acum de puține expoziţii cu caracter monografic sau retrospectiv care să permită amatorilor de artă conceptuală să asambleze un puzzle coerent al eterogenului său corp de lucrări, un exemplu relevant fiind New York-ul, metropola în care a fost activă timp de 50 de ani şi pe care a părăsit-o abia recent (pentru a se retrage în liniştea fermei din Catskills, cumpărată pe vremuri împreună cu John Lennon), unde MoMA i-a organizat prima expoziţie, Yoko Ono: One Woman Show, 1960-1971, abia în 2015, deşi artista debutase neoficial acolo în… 1971.

În Europa, avem ca repere antologice doar Between the Sky and My Head (Bielefeld, 2008) şi Half-a-Wind Show, retrospectiva itinerantă din 2013. În aceste condiţii, Music of the Mind, deschisă la Tate Modern până pe 1 septembrie 2024, oferă o perspectivă mult mai largă (mai ales) tinerelor generaţii de vizitatori, de la fotografii inedite din studioul newyorkez în care Yoko Ono găzduia concerte experimentale alături de compozitorul La Monte Young, trecând prin lucrările radicale create în timpul şederii de cinci ani la Londra, după 1966 – precum interzisul Film No.4 (Bottoms) sau instalaţia Half-A-Room -, pentru a ajunge până aproape de prezent, la instalaţia participativă creată de Yoko Ono în 2004, My Mommy is Beautiful sau intervenţia din 2017, PEACE is POWER.

YOKO ONO

Yoko Ono (Cut Piece, 1964) | foto © Minoru

Expoziţia Music of the Mind (re)aduce în atenţie în primul rând faptul că, până să devină un star ultramediatizat datorită mariajului cu Lennon, din 1969, şi a intrării în spaţiul muzicii Pop(ulare) prin formarea Platic Ono Band, ce a dus la Grammy-ul pentru albumul anului (câştigat cu Double Fantasy în 1980), Yoko Ono începuse să compună încă din studenţie, inspirată de Alban Berg şi Arnold Schoenberg, pentru a fi atrasă apoi de Neo-Dadaismul lui John Cage, odată cu relocarea la New York şi abandonarea studiilor la finele anilor ‘50. În 1961, Yoko Ono a susţinut primul ei concert important de muzică experimentală la Carnegie Recital Hall şi a avut deja prima sa expoziţie solo la AG Gallery, fiind curtată intens de către George Maciunas să se alăture grupului Fluxus.

De altfel, Yoko Ono s-a aflat printre participanţii la simpozionul Destruction in Art, împreună cu exponenţi ai Acţionismului vienez şi membri ai mişcării artistice de avangardă Fluxus, şi din acea perioadă datează inclusiv primele ei performance-uri (Cut Piece), fiind singura femeia aleasă atât pentru a performa în propriile dezvoltări conceptuale, cât şi a susţine prelegeri.

YOKO ONO

Yoko Ono | Refugee Boat

Datorită lui Yoko Ono, John Lennon s-a reîntors spre literatură şi artele vizuale în 1969, prin suita Bag One Series (cadou de nuntă pentru ea), a cărei expunere la London Art Gallery a durat mai puţin de 24 de ore, fiindcă Scotland Yard a confiscat litografiile cu sketch-uri erotice. Odată cu mutarea la New York, în 1970, Lennon avea să îşi extindă spaţiul de expresie înspre instalaţii şi performance-uri, cea mai faimoasă lucrare a lui râmânând The Complete Yoko Ono Word Poem Game, poem colaj conceptual bazat pe tehnica découpé creată de Dadaişti şi popularizată în SUA de scriitorul Beat William S. Burroughs.

Pe partea ei, Yoko se simţea atunci tot mai atrasă de experimentele cinematografice – avusese chiar şi un rol în obscurul Satan’s Bed -, semnând 16 scurtmetraje până în 1972 şi, după moartea lui Lennon, niciodată proiectele sale muzicale, conceptuale sau militante nu au mai fost disociate de componenta vizuală, de la artwork-ul discurilor şi Musical-ul off-Broadway New York Rock la instalaţia feministă Arising, sau de la micuţa carte Grapefruit la instalaţia participativă Refugee Boat. Art is my life and my life is art este unul dintre citatele celebre din Yoko Ono, iar expoziţia Music of the Mind de la Tate Modern pare să ne demonstreze că fenomenala artistă multidisciplinară a fost realmente sinceră cu publicul său.

YOKO ONO

Yoko Ono | White Chess Set

Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută