Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Icon Film Zile si Nopti 13/02/2024
Film / Videodome

VIDEODOME | “The Man from Colorado” (1948, r: Henry Levin)

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii VIDEODOME | “The Man from Colorado” (1948, r: Henry Levin) Share VIDEODOME | “The Man from Colorado” (1948, r: Henry Levin)
THE MAN FROM COLORADO


Western subevaluat, în fapt un reprezentant excepţional al acestui gen cinematografic, “The Man from Colorado” merită a fi (re)descoperit întrucât rezistă în mod formidabil trecerii timpului datorită complexităţii conexiunilor pe care le face între contextul temporal în care a fost realizat (sfârşitul WWII, consecinţele revenirii din Marea Criză Economică) şi cel al încheierii Războiului de Secesiune (1861-1865).

Voi încerca în rândurile următoare să îmi justific entuziasmul pentru o peliculă semnată de un cineast prolific (debutase încă din ’44 cu Horror-ul “Cry of the Werewolf”), dar aflat la prima sa aventură în nişa Western, Henry Levin.

Meritul major îi aparţine însă creatorului poveştii, una de o consistenţă năucitoare, Borden Chase, fost şofer al gangsterului Frankie Yale în perioada Prohibiţiei, care s-a reinventat apoi ca scriitor Pulp şi ca autor de scenarii Western (“Winchester ‘73”, “Lone Star”, “Vera Cruz”). Gândiţi-vă, de exemplu, la clasicul “Red River” (pentru care Chase a şi fost nominalizat la Oscar), al cărui scenariu este bazat pe nuveleta cu acelaşi titlu publicată în “The Saturday Evening Post”.

Două sunt reperele fundamentale de la care pleacă construcţia narativă: anul 1865 (încheierea Războiului Civil American prin capitularea Confederaţilor, când generalul Lee s-a predat la Appomatox lui Ulysses S. Grant) şi statul Colorado, al cărui supranume este acum Centennial State deoarece a fost acceptat oficial în Uniune la 100 de ani de la semnarea Declaraţiei de Independenţă.

Mai mult, trebuie reamintit în acest context de Colorado Gold Rush, începută în 1859, considerată cea mai mare ‘goană după aur’ din istoria Statelor Unite, asociată cu un aflux enorm de emigranţi în zona Munţilor Stâncoşi, prospectori doritori de a intra în posesia unor parcele de pământ pe care să caute preţiosul minereu.

Coroborat cu o realitate uşor de trecut cu vederea retrospectiv (războiul s-a purtat între două armate de cetăţeni care au crezut realmente în valorile Sudului şi, respectiv, ale Nordului, deci nu soldaţi instruiţi sau mercenari, ci voluntari care au constituit formaţiuni militare plecând de la aceeaşi obârşie, civili încartiruiţi care, până la declanşarea conflictului, erau fermieri, vânzători, mineri sau frizeri), modul în care Chase brodează contextual pe marginea întoarcerii din război a bărbaţilor din Colorado, cu tranziţia de la entuziasmul primirii de către comunitate la deziluziile pierderilor pe care le-au suferit în aceşti ani în viaţa personală prin implicarea într-o acţiune pe care au considerat-o patriotică, este remarcabil de inspirată.

Oameni simpli stabiliţi în regiune pentru a prospecta, cu speranţa că vor găsi aur, care au plecat în război lăsând în spate claim-uri legitime (terenuri în administrarea lor, mai mici sau mai mari), revin după trei ani pentru a descoperi nu numai că naţiunea americană, prin cei care făceau legile, nu le este recunoscătoare în vreun fel, ba, mai mult, sunt deposedaţi de pământuri fiindcă nu le-au lucrat în perioada în care au făcut parte din armată.

Trebuie să admiteţi că a încerca să relevi într-un Western filmat imediat după WWII efectele postbelice cu caracter economic într-o eră a capitalismului brutal (administrarea proprietăţilor preluate ‘legal’ de la soldaţii acum lăsaţi la vatră în “The Man from Colorado” este dată în grija reprezentanţilor cinici a lui The Great Star Mining Company, ce nu ezită să îi momească cu salarii de mizerie pentru a se dispensa de ei cu prima ocazie, fiindcă… legea, noua lege federală, le permite acest lucru, iar justiţia trebuie să o aplice) este un act de curaj artistic ce are mai puţină legătură cu mercantilismul hollywoodian.

Care e, totuşi, povestea “omului din Colorado”? La sfârşitul războiului, o unitate militară formată din cetăţeni din Colorado revine acasă pe fondul uralelor comunităţii pentru a descoperi că au fost deposedaţi în numele legii de aproape tot ce-au lăsat în urmă şi că nu au decât două opţiuni: să se conformeze şi să devină salariaţi muncitori pe propriile pământuri sau să adopte un comportament în afara legii, de tip ‘Robin Hood’, prin care fură aurul adunat de companie şi îl restituie proprietarilor de drept (moral… vorbind).

Situaţia se relevă a fi mult mai complicată în fond atâta vreme cât reprezentanţi oficiali ai legii sunt numiţi cei doi lideri a unităţii trimise în civilie, aparent buni prieteni dar, în realitate, rivali în dragoste: colonelul Devereaux (Glenn Ford – “The Desperadoes”, “Gilda”) ca judecător federal, şi căpitanul Stewart (William Holden – “The Wild Bunch”, “Stalag 17”) ca şerif al cătunului. În paranteză fie spus, cei doi mari actori mai jucaseră împreună doar într-un Western, “Texas”, din 1941, al lui George Marshall.

Judecătorul este obsedat de ‘litera’ legii, iar cel şeriful de interpretarea acesteia în ‘spiritul’ său. Cel dintâi, Devereaux, reprezintă ilustrarea personalităţii labile afectate de crizele grave (dă ordin cu sânge rece ca peste 100 de soldaţi inamici să fie exterminaţi în ciuda steagului alb vânturat de aceştia), până în faza în care devine obsedat de putere şi dobândeşte credinţa că, având ranforsată poziţia oficială de către autorităţi, poate acţiona în numele principiului “Eu sunt Legea!”.

Avem de-a face cu una dintre primele abordări din cinematografie a PTSD-ului (Postraumatic stress disorder), ulterior des menţionat în filmele legate de consecinţele războiului din Vietnam.

La fel cum Robert Mitchum ne-a produs un şoc prin rolul său din Noir-ul “The Night of the Hunter”, Glenn Ford, băiat simpatic, cu figură de bonom şi destinat mai degrabă a fi good guy, ne siderează aici prin construcţia complexă a unui sociopat modelat de mediu şi de experienţele traumatizante furnizate de acesta – prezintă, gradual, trăsături caracteristice: nu simte empatie sau vină, (re)acţionează impulsiv în interesul propriu, se vede ca un zeu ce trebuie să se înconjoare de adepţi, are accese necontrolate de furie nefiind capabil să se ataşeze sau să se integreze -, care poate servi şi în prezent drept model inclusiv pentru nişa Thrillerelor psihologice.

În opoziţie cu o forţă mânată în acţiunile sale aproape visceral/maniacal, William Holden (şi el într-un rol departe de cinismul şi nonşalanţa rămase în amintirile noastre din “The Wild Bunch” sau “Wild Rovers”) reprezintă opoziţia raţională clădită pe logica dictată de bunul simţ şi de respectul pentru comunitate. Nu se ajunge în “The Man from Colorado” la duelul clasic de final sau la cafturi generalizate prin birturi, dar trebuie să admiteţi că şi povestea în sine iese din canoanele genului.

Incendierea aşezării miniere în semn de represalii spune foarte mult pentru anul 1948 ca şi contrapunct la politicile publice post-WWII (Bill of Rights, de exemplu) când autorităţile “provided money for veterans to attend college, to purchase homes, and to buy farms. The overall impact of such public policies was almost incalculable, but it certainly aided returning veterans to better themselves and to begin forming families and having children in unprecedented numbers.”

“Not all Americans participated equally in these expanding life opportunities and in the growing economic prosperity. The image and reality of overall economic prosperity – and the upward mobility it provided for many white Americans – was not lost on those who had largely been excluded from the full meaning of the American Dream, both before and after the war.” (citat din Library of Congress).

Concluzia? Vă sugerez amical să vizionaţi “The Man from Colorado”, fiindcă merită cu prisosinţă, din toate punctele de vedere.

Text de IOAN BIG | Film | Videodome

Newletter zn png
Newsletter-ZN-2025-300x250

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Caută