Luna februarie înseamnă luna iubirii, fără niciun fel de dubiu. Brașovul, oraș conservator sau aproape burghez, cu obloane trase înainte de miezul nopții, dar cu pretenții de oraș turistic și cultural, nu promite evenimente pe acest segment.
Vom vedea însă mărci ale sărbătorii, ca de obicei, în magazine, inundate de kitschoasele inimioare de pluș, ursuleți cu inimioare cusute sau cutii cu ciocolată în formă de inimioare. În sălile de spectacol sau expoziții avem ce deja a fost pregătit de luni bune. Și nu vorbim despre premiere culturale, decât cu foarte puține excepții. Brașovului încă îi lipsește capacitatea sau flexibilitatea de a crea evenimente în concordanță cu temele unei luni. Sau ale unui an. Sau cu „cererea din partea publicului”. Mai ales cel tânăr.
Cumva însă, orașul începe să se miște din amorțeală și să umple încet acest gol, observabil mai ales din prisma puținelor produse culturale alternative care atrag public, în comparație cu alte orașe din țară (cu care ne tot place să se măsurăm și, sigur, să ne plasăm deasupra). „Dezmorțirea” o putem percepe doar dacă vorbim în termeni de deceniu. În urmă cu zece ani, Brașovul aproape că era mort, din punct de vedere cultural, singurele oferte fiind cele ale instituțiilor clasice: teatru, operă, filarmonică, pe repertoriu clasic, cuminte, neprovocator.
În rest, ieșirea în oraș însemna întâlnirea din pub, care oricum se închidea la 10 noaptea, cu o altă singură excepție. A mai câștigat între timp orașul câteva spații culturale (oricum, insuficiente). A mai câștigat și niscaiva evenimente din partea „clasicelor”, care sunt bine finanțate, dar care încă merg „cu frâna trasă”, când e vorba de inovare. Vezi și oarecum noua tradiție a stagiunilor estivale, dar care se opresc totuși în luna august.
A câștigat Brașovul însă în segmentul inițiativelor private, cu finanțare de la autoritățile locale sau Ministerul Culturii. A câștigat și o implicare mai consistentă din partea autorităților locale, care alocă bugete de milioane de lei, față de câteva sute, în urmă cu zece ani. Tot insuficiente, în comparație cu orașele cu care ne comparăm. Peste un alt deceniu poate vom vorbi altfel despre orașul cultural. Acum însă este mult loc de mai bine. Iar puținele evenimente private care atrag publicul, dincolo de stagiunile institițiilor, merită a fi readuse în discuție, evidențiate, premiate.
Se întâmplă acest lucru de nouă ani, la Gala Premiilor în cultură. Un demers încă la început, totuși, cu aproximativ aceiași „actori” în rol principal. În 2024, Gala va fi înainte de ziua iubirii „pe stil românesc”. În 21 februarie.
Poate și pentru a ne aduce aminte să ne iubim noi pe noi mai mult și să cerem mai mult, să fim mai exigenți, și nu doar cu banii cheltuiți de autorități, ci și cu calitatea a ce ni se oferă, unde ni se oferă, spațiile culturale de care avem nevoie. Și poate așa vom scăpa de eticheta „tranziției” și vom reuși să încheiem pasul început cu „asfalt, becuri, curățenie” (ABC) și să trecem la următoarele majuscule din alfabet „diversitate, emulație, făurire” (DEF). Ca un exemplu…
» Text de Adina CHIRVASĂ (Redactor-șef Zile și Nopți Brașov) | Evenimente Brașov
