„Perfect Days”, un tribut adus micilor bucurii ale vieţii
Înainte de a face referire la subiectul acestei drame de o sensibilitate şi o căldură cu totul aparte, trebuie spus că Perfect Days (Zile perfecte), ce va rula în cinematografele noastre începând din 26 ianuarie, reprezintă propunerea Japoniei la Oscar, în condiţiile în care filmul este realizat de către un european, care nu e vreun june în căutarea afirmării pe alte meleaguri sau un visător îndrăgostit de Ţara Soarelui Răsare, ci reputatul regizor german Wim Wenders, triplu nominalizat la Oscar (Buena Vista Social Club, Pina, The Salt of the Earth) şi câştigător de trofee la prestigioasele festivaluri de la Cannes, Berlin şi Locarno. De altfel, Perfect Days a fost recompensat la Cannes în 2023 cu Premiul Ecumenic (Wenders) şi Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, acordat lui Kôji Yakusho, unul dintre constant apreciaţii actori niponi din ultimele decenii, pe care vi-l amintiţi poate din 13 Assassins, al lui Takashi Miike, sau din Shall We Dance?, cel mai profitabil produs cinematografic asiatic de export din anii ’90.
Revenind la Perfect Days, primim cu gentileţe o lecție despre cum fiecare zi din viața noastră poate fi perfectă – dacă vedem şi savurăm micile bucurii care ne înconjoară – din partea lui Hirayama (Kôji Yakusho), un om pe deplin mulțumit cu viața sa simplă de îngrijitor al toaletelor din Tokio. În afara rutinei sale cotidiene riguroase, Hirayama se bucură de pasiunea lui pentru muzică – are pe casetă audio inclusiv piesa lui Lou Reed, Perfect Day – și literatură, şi îşi cântăreşte cuvintele cu atâta grijă, încât vorbeşte foarte puţin. Iubește copacii și, uneori, îi fotografiază cu un antic aparat cu film. O serie de întâmplări neașteptate, generate de fuga de-acasă a nepoatei sale, vor dezvălui însă treptat mai multe despre trecutul său şi vor naşte întrebări în mintea spectatorului despre rezervele lui în a îmbrăţişa modernitatea.
foto © Master Mind Ltd
Indiferent că descoperă jocul “X și 0” sau statutul material al surorii sale, meditativul Hirayama este portretizat cu o ambiguitate voită de către Kôji Yakusho, într-un mod extraordinar de nuanţat, el reuşind fără absolut niciun efort aparent să facă publicul să uite că asistă (aproape) la un one-man show, minunat filmat într-un oraş, Tokio, pe care Wim Wenders îl adoră. Cu toate că nu e pe toate gusturile, Perfect Days reprezintă, la propriu, un ‘kind reminder’ pentru a ne schimba perspectiva și a îmbrățișa frumusețea care ne înconjoară. Fiecare zi poate fi perfectă. Pentru fiecare dintre noi.
foto © Master Mind Ltd
Citește mai multe articole din FILM.
