“ENTOURAGE” (2015, r: Doug Ellin)
Cu toate că am făcut oareşce excese în sensul ăsta în vacanţa de iarnă, încep prin a mărturisi că nu sunt un consumator fervent de seriale TV, mai ales din categoria celor care se întind pe un număr mare de sezoane. Indiferent cât de entertaining ar fi, reţeta rămâne în general aceeaşi, menită a crea dependenţă, şi consumă mult prea mult timp în raport cu lipsa de memorabilitate.
Pe de altă parte, nu poate fi contestat faptul că, după 2000, televiziunea a ajuns, gradual, în incredibila poziţie de a domina cinematografia, mai ales din perspectiva potenţialului financiar, şi, drept urmare, media de calitate a serializărilor a crescut considerabil, inclusiv din punct de vedere al originalităţii sau prospeţimii premiselor.
Din “Entourage”, serial produs de HBO şi difuzat între 2004 şi 2011, am văzut sporadic doar câteva episoade, suficient cât să îmi fac o idee despre acest proiect simpatic, gândit iniţial ca un reality-show avându-l drept subiect pe Mark Wahlberg (“The Fighter”, “The Departed”) alături de amicii săi relocaţi din Queens, N.Y., la Hollywood şi avatarurile lor într-o lume ale perdelelor de fum şi oglinzilor ce deformează realitatea frustă, a căror dedesubturi aceştia nu reuşesc să le sesizeze pe deplin la nivel de nuanţă.
Până la urmă, pentru a evita trimiterile la trecutul tumultuos şi hiper-violent al lui Wahlberg (şi aici nu mă refer exclusiv la perioada cu New Kids on the Block), serialul “Entourage” s-a transformat într-o satiră la adresa vieţii din high-life-ul hollywoodian văzută prin ochii membrilor unei găşti de prieteni al cărei port-drapel de succes este actorul Vincent Chase (interpretat de Adrian Grenier), formată din manager, şofer, frate-actor de serie B (Kevin Dillon) şi producător (Jeremy Piven).
Vorbeam la început de memorabilitate. Faptul că memoria spectatorului de TV funcţionează doar pe termen scurt a fost dovedit şi în acest caz de recepţia filmului la care ne referim acum, lansat la patru ani după închiderea serialului datorită unor serioase probleme de producţie. În 2011, au avut premiera “Game of Thrones” şi “American Horror Story”… cine să îşi mai amintească dintre spectatori, cu trecerea timpului, de “Entourage”?.
Rezultatul: un mare flop de box-office. Deşi filmul este perfect accesibil oricărui nefamiliarizat cu serialul, erodarea substanţială a fanbase-ului original a contat enorm, mai ales că nu vine cu vreo componentă inedită.
Filmul lui Doug Ellin (creatorul serialului) rămâne, în esenţă, doar o comedie lejeră, cu nişte tineri răsfăţaţi, ‘binecuvântaţi’ inexplicabil peste noapte cu mulţi bani şi oportunităţi într-un mediu plin de tentaţii în care Vince (Adrian Grenier) obţine fără efort un buget de 100 de milioane de dolari pentru noul său film în condiţiile în care îl şi regizează ca debutant, şoferul s-a îmbogăţit din comercializarea de tequila, producătorul a devenit boss de studio major de film… o comedie caracterizată de replici de o inteligenţă discutabilă, precum: “Did I tell you the Jewish Journal just named me ‘Best Looking Circumcised Studio Head’?” sau “Fun is when you forget a girl’s name while you’re fucking her.”.
Aparent, “Entourage” este genul de film atât de inutil şi de superficial încât nu îl poţi vedea dintr-o bucată nici măcar în timpul unui plictisitor zbor transatlantic… cu o excepţie esenţială şi anume multitudinea de cameo-uri sau prezenţe în roluri secundare dintre care multe sunt, cu adevărat, savuroase pentru un cinefil.
Să facem un mini-inventar cantitativ. Printre cei care interpretează – mulţi datorită apariţiilor regulate în serial – micropartituri fictive, pentru a menţine oarecum coerenţa firului narativ conform scenariului, se numără veteranul Martin Landau (Oscar pentru “Ed Wood”), Emmanuelle Chriqui – “You Don’t Mess with the Zohan”, Debi Mazar – “The Insider”, Haley Hoel Osment – “The Sixth Sense”, Alan Dale – “Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull”, Andrew Dice Clay (“The Adventures of Ford Fairlane”), dar mai ales, Billy Bob Thornton (“Sling Blade”, “Bad Santa”), în rolul sponsorului texan care nu iubeşte în mod deosebit producătorii evrei de la Hollywood… mai ales când depăşesc substanţial bugetul.
Fără vreo ierarhizare, printre alţii, în “Entourage” mai trec prin cadru, ca ei înşişi… jucătorul de fotbal american Russell Wilson, Ronda Rousey (superstar MMA), businessmenii Warren Buffett şi Mark Cuban, Piers Morgan (vedeta media), fotbalistul Thierry Henry, MC-ul de Rap T.I., Mike Tyson, cântăreţul de Hip Hop Pharell Williams, Bob Saget (simpaticul tătic al gemenelor Olsen din serialul din anii ’80-’90 “Full House”), Emily Ratajkowski (fotomodel şi actriţă, interpreta amantei lui Ben Affleck din “Gone Girl”), Armie Hammer (“The Man from U.N.C.L.E.”), David Arquette (“Scream”), Gary Busey (“Point Break”), Jon Favreau (“Iron Man”), Ed O’Neill şi David Faustino din “Familia Bundy”, David Spade (“Grown Ups”), George Takei (“Star Trek”) şi, bineînţeles, Mark Wahlberg.
Am lăsat pentru final trei dintre cele mai interesante, amuzante şi inedite apariţii: o Jessica Alba (“Sin City”) îmbrăcată precum Lara Croft, care îl ameninţă în faţa platoului pe Ari Gold (Piven) că nu mai filmează nicio apocalipsă zombie dacă acesta nu dă undă verde proiectului ei de suflet, Kelsey Grammer (5 Globuri de Aur şi 5 Primetime Emmy în palmares pentru serialele “Fraser”, “The Simpsons” şi “Boss”), căsătorit în viaţa reală de patru ori şi cu şase progenituri în ogradă, care declară la întâlnirea accidentală cu Ari şi cu nevastă-sa de la terapia de cuplu că “You’re also fucked”, plus… degetul mijlociu arătat aceluiaşi Ari (adevăratul personaj principal din “Entourage”) de către Liam Neeson din maşina decapotabilă într-o intersecţie din Beverly Hills, gest urmat de replica zbierată a producătorului: “Hey Schindler, leave no Jew behind!”.
Cu toţi cei de sus prezenţi pe generic, realizăm din start că “Entourage” merită o vizionare, iar aceasta se dovedeşte în final o experienţă mai agreabilă decât s-ar fi putut anticipa.
