Factor de noutate pentru vizitatori și motiv de controversă pentru sibienii puriști și grupurile pretins elitiste, micul târg de Crăciun din curtea Muzeului Național Brukenthal, o extensie a Târgului din Piața Mare, a readus în discuție subiectul reinventării instituțiilor publice de cultură astfel încât să fie în ton cu timpul prezent.
O blasfemie, ar spune unii. Probabil aceeași care au protestat la umbra statuii lui Brukenthal, care au aruncat cu vopsea în culorile tricolorului pe ea, care au arătat cu degetul când Muzeul găzduia dineuri cu ambasadori, care comentau când cinci dintre cele mai valoroase lucrări din colecția Muzeului au fost expuse la București. Pentru ei, Muzeul ar trebui să rămână încastrat în timp, nealterat de amprentele și trendurile momentului. Să rămână doar un spațiu în care lucrările de artă sunt expuse, restaurate, depozitate și cercetate.
Această viziune conservatoare își trage rădăcinile din ultimele decenii în care Muzeul a funcționat după reguli clasice și ”prăfuite”, în dezacord total cu spiritul global în care marile muzee s-au reinventat, au renunțat la viziunea ermetică, exclusivistă și s-au deschis astfel încât să atragă cât mai multe categorii de public.
Muzee, filarmonici sau teatre de pretutindeni sunt într-o permanentă căutare de formule noi care să le țină departe de ideea de ”instituții învechite”. Dacă nu ar activa neobosit acest mecanism continuu de reinventare, probabil multe dintre ele ar fi închise acum, iar publicul tânăr aproape deloc interesat să le descopere pe cele care ar supraviețui.
În zilele noastre, ușile instituțiilor de cultură se cer a fi larg deschise pentru toată lumea, iar pentru ca publicul să intre și să nu se simtă intimidat de ceva ce nu cunoaște, mai ales atunci când vorbim de publicul neavizat sau tânăr, avem nevoie de metode noi de apropiere.
Aici se încadrează târgul ”Christmas at the Palace” din curtea Muzeului Brukenthal, într-o formă de a atrage oameni care ”poate” până acum n-au mai fost niciodată într-un muzeu, care în loc de un spațiu intimidant sau plictisitor, așa cum ”poate” și-l imaginau, vor găsi un loc atractiv în care ”poate” vor îndrăzni, acum sau în viitor, să pășească. Poate!
Ce li se oferă înăuntru, face subiectul unei alte discuții!
