Interviu cu Iulia Blaga (critic și jurnalist de film) și Florentina Beznea (psiholog și psihoterapeut), despre atelierele de educație cinematografică și dezvoltare personală prin cinema pe care le organizează în colaborare cu ESTE Filmul de Miercuri în școlile și liceele sibiene
Cum a decurs ediția pilot din 2022 și ce v-a determinat să reluați atelierele MOViEs On Junior @ ESTE Filmul de Miercuri și în 2023?
Florentina: Atelierele din proiectul-pilot ne-au încălzit în rolul de facilitatori ai unor experiențe noi pentru copii. Ideea de a asimila prin joc și discuții libere informații care pot fi de folos mai târziu în viață, de a dezvolta reacții adaptative la provocări sunt punctul de pornire al oricăror ateliere de dezvoltare personală. Acesta e, din ce știm noi, primul proiect din România care asociază educația cinematografică cu dezvoltarea personală. După primul an am făcut o analiză și am concluzionat că formula e de succes. Copiii și adolescenții învață cum să se uite la un film, ce să caute în felul în care e conceput el, dar învață și să fie atenți la elemente care țin de individualitatea fiecăruia: ce îți spune ție filmul, în ce măsură experiența ta se regăsește în unele dintre aspectele prezentate în film șamd. Participanții au fost foarte receptivi și implicați, ceea ce a adus dorința de a continua și în acest an.
Iulia: Proiectul-pilot ne-a făcut să vedem că există o nevoie reală pentru ce propunem și pentru educație cinematografică în general. L-am organizat în mod intenționat pe mai multe categorii, 6-9, respectiv 10-14 ani, plus liceeni și copii din centre de plasament pentru a avea o imagine cât mai corectă asupra nivelului și disponibilității beneficiarilor. Pentru că toată lumea a agreat conceptul am preferat ca în 2023 să organizăm atelierul în lunile septembrie-octombrie și să mergem direct în școli și licee. Pentru început, am mers la Școala Gimnazială “Ioan Slavici” și la Școala Gimnazială nr. 8 din Sibiu.
Cât de cooperative, implicate, dornice de cunoaștere sunt cadrele didactice?
Florentina: Colaborarea cu toate cadrele didactice cu care am lucrat anul acesta, dar și anul trecut a fost foarte bună. S-au arătat interesate de felul în care pot oferi mai mult copiilor, de ce anume ar putea schimba pentru ca actul educațional să fie mai bun, de elementele noi pe care utilizarea filmelor în educație le-ar putea aduce. Într-unul din ateliere ne-am confruntat cu situația în care unul dintre copii, refugiat din Ucraina și proaspăt venit în clasă, avea o barieră în comunicare datorată faptului că nu cunoștea limba română. În ambele scurtmetraje propuse de Iulia mesajul era transmis doar prin imagine, fără dialog, fiind în esență vorba despre “a te pune în papucii celuilalt”. Acest context a generat un joc prin care ceilalți copii o primeau pe colega nouă exprimându-se nonverbal. Doamna învățătoare a participat plină de entuziasm și a adăugat energia ei blândă grupului de copii.
Fiind vorba despre un public tânăr și foarte tânăr, cum echilibrați nevoia de cunoaștere cu nevoia de divertisment?
Iulia: Am făcut asta când am ales filmele. Am dorit să oferim niște animații scurte care să fie valoroase și agreabile în același timp. Copiii adoră, oricum, animațiile și le vine ușor să empatizeze cu personajele.
Florentina: Pot spune că aici rolul Iuliei e foarte important, ea îi învață să privească cu alți ochi un film. Prin discuțiile inițiate îi face pe participanți să exprime cu îndrăzneală puncte de vedere care îi pun în contact cu ce simt personajele, dar și cu ceea ce ar putea ei simți în situații similare. E greu la orice vârstă să discerni ce e valoros atunci când nu ai o oarecare educație cinematografică, dar ca psiholog cred că, atâta timp cât găsești un lucru valoros pentru tine, internalizezi un fel de a fi care te ajută să te simți și să fii adecvat în viața reală.
Vorbind despre o generație care are acces nelimitat la informație, în ce fel le puteți veni în ajutor pentru a alege ce e cu adevărat important și de calitate din cultura populară care îi asaltează?
Iulia: Noi nu putem cuantifica exact și complet ajutorul pe care îl dăm participanților. Dincolo de informațiile punctuale despre filmele arătate, poate că, peste 20 de ani, o informație insignifiantă, un cuvânt sau o încurajare primită în aceste ateliere vor ieși la lumină într-o anumită situație de viață și îi vor ajuta în moduri la care nimeni nu s-ar fi gândit. Dar, alegând niște filme de calitate și oferindu-le un cadru în care să-și exprime părerea, îi putem face ca, atunci când vor mai vedea filme, să învețe să argumenteze de ce li se pare sau de ce nu li se pare că un film e bun. Și să aibă curajul propriilor opinii.
Cinematograful a avut întotdeauna un grad fantastic de penetrare, dar în ultimii ani, odată cu dezvoltarea platformelor, el a devenit un nou membru de familie. Pe platforme sunt multe filme și multe dintre ele nu sunt de calitate, dar o minimă educație cinematografică te poate face să discerni între un film de divertisment prost și unul bun, dacă doar divertisment cauți.
Având ca exemplu scandalul din jurul filmului ”Arsenie. Viața de apoi”, cât de important e ca tinerii să înțeleagă diversitatea şi libertatea pe care le are actul artistic?
Iulia: E foarte important ca ei să învețe de timpuriu că libertatea artistică trebuie respectată, chiar dacă nu ne place rezultatul. Faptul că ai adus în discuție acest documentar mă face să adaug că filmul lui Solomon a stârnit exact interesul scontat. Dezbaterea pe care o provoacă nu mi se pare un lucru rău. Solomon știa de la bun început că intră pe un teren minat, dar faptul că circulă prin țară și discută cu publicul arată că și-a propus ca filmul să fie punct de plecare nu atât pentru o dezbatere despre calitățile lui artistice ci, mai ales, despre situația unui popor care așteaptă salvarea de la sfinți pentru că instituțiile statului nu și-au făcut niciodată datoria.
Ce credeți că poate face cinematografia pentru cei tineri, ce nimic altceva nu poate face?
Florentina: Cred că cinematografia, în egală măsură cu literatura și teatrul, accesează o sursă comună de înțelepciune a umanității. Toate trei furnizează concentrate de viață, modele de urmat, filmele având însă avantajul unei mai bune accesibilități.
Iulia: Eu nu știu cum m-aș fi dezvoltat dacă nu aș fi văzut filme, de toate felurile. Cred că, dincolo de deschiderea spre lume, filmele le pot da tinerilor libertatea din cap pe care școala, prin natura ei, nu le-o poate oferi. Oricât de implicate ar fi cadrele didactice, nu au timp să se ocupe prea mult de cultivarea creativității și a unei zone de spontaneitate legate nu doar de artă, ci de propria persoană.
INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN
