Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 05/07/2023
Muzică / Dialoguri fără note

DIALOGURI FĂRĂ NOTE | FRITZ KALKBRENNER: “Încadrarea muzicii mele depinde de perspectiva ascultătorului”

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii DIALOGURI FĂRĂ NOTE | FRITZ KALKBRENNER: “Încadrarea muzicii mele depinde de perspectiva ascultătorului” Share DIALOGURI FĂRĂ NOTE | FRITZ KALKBRENNER: “Încadrarea muzicii mele depinde de perspectiva ascultătorului”
Fritz-Kalkbrenner


FRITZ KALKBRENNER: “Încadrarea muzicii mele depinde de perspectiva ascultătorului”

În 2023 se împlinesc 20 de ani de când Forms & Shapes, piesa ce a apărut pe albumul de debut al lui Sascha Funke, Bravo, a devenit un hit şi l-a lansat pe Fritz Kalkbrenner ca artist cu o identitate aparte, diferenţiindu-l de plutonul de DJ germani emergenţi pe scena techno după căderea Zidului Berlinului.

Prin 1990, când fratele său mai mare, Paul Kalkbrenner – care va performa la Neversea pe 7 iulie -, prinsese deja gustul pentru beat-urile techno/house, adolescentul Fritz era mai degrabă atras de rap şi hip-hop şi învăţase zeci de texte din repertoriul Wu-Tang Clan sau Eric B. & Rakim.

Când a decis să se dedice muzicii, fascinat de evoluţia explozivă a clubbing-ului, berlinezul ştia cu certitudine un singur lucru, că vocea lui se va auzi în ceea ce compune, iar asta s-a şi întâmplat, cel puţin în prima fază, chiar înainte de ieşirea lui “oficială” din umbra mai celebrului său frate, prin lansarea albumului de debut Here Today Gone Tomorrow, în 2010.

De atunci, FRITZ KALKBRENNER (n. 1981) s-a impus ca una dintre cele mai apreciate personalităţi de pe scena muzicii electronice europene, iar prezenţa sa pentru show-ul de la Timişoara, în deschiderea programului Capitală Europeană a Culturii, a fost un bun prilej pentru a înţelege cum se raportează creativ faimosul DJ şi producător berlinez la un peisaj muzical volatil, hipersensibil la schimbările aduse de tehnologie, crize sau trenduri sociale.

Fritz-Kalkbrenner
FRITZ KALKBRENNER (Sursă foto: FB Fritz Kalkbrenner)

Identitatea ta artistică e realmente una extrem de personală prin mixul de electronica, instrumente live şi voce, la care se adaugă, bineînţeles, temele alese pentru versurile pieselor. Cum ţi-ai defini tu propria muzică?

E o întrebare dificilă la care devine tot mai greu de răspuns pe măsură ce trece timpul.

Când aveam 20 şi ceva de ani îmi era mai uşor să împart totul în cutiuţe şi să le etichetez, să spun că am fost influenţat masiv de una sau de alta, pentru că multe din ceea ce făceam erau evidente şi nu necesitau mari explicaţii.

Cu avansarea în timp, lucrurile se complică însă, pentru că acele cutii devin tot mai numeroase şi mai mici, sfârşind prin a defini individualitatea în ansamblu şi nu luate bucată cu bucată.

A mă judeca singur raportându-mă la o singură cutie în care îmi găsesc locul într-un anume moment ar fi o prostie, un nonsens, dar asta nu înseamnă că nu există şi artişti care îşi au o cutie doar a lor, în care ei se simt confortabil.

Eu nu sunt însă deloc sigur că îmi doresc să mă plasez într-una, pentru că întotdeauna îmi place să mă mişc între măcar trei sau patru zone diferite.

Dacă ar fi, totuşi, să dau un nume, aş spune că fac muzică electronică destinată scenei de dans, influenţată puternic de varii alte muzici, care nu au neapărat legătură cu dansul, cum este partea legată de voce, inedită pentru public în perioada în care am debutat, însă acum frecvent întâlnită, cu bune şi rele, la destui artişti care aplică o tehnică similară.

La prima vedere, zici că e 125 ppm şi e muzică electronică, dar chitara şi vocea ar putea să îi schimbe încadrarea la muzică pop, deci totul depinde de perspectiva ascultătorului.

Ai ales, oricum, o cale riscantă prin introducerea vocii într-un gen muzical atunci abia în prag de afirmare. Care au fost circumstanţele în care ai dobândit convingerea că ai putea deveni un compozitor de succes? 

Cred că asta s-a clădit treptat, plecând de la feedback-urile primite în urma show-urilor de club pe care începusem să le susţin în mod regulat.

Ca artist, ai mare nevoie de acest feedback nemijlocit, fiindcă altfel, doar să te limitezi, în bula ta, la a compune şi a produce piese, iar asta te poate împinge într-o fundătură. Din care nu beneficiezi de mare lucru şi e greu să mergi mai departe, se întâmplă multor artişti… de sute de ani se întâmplă asta şi unii au suferit mult mai mult decât mine, deci eu eram împăcat din start cu ideea ca aş putea să nu am succes.

Abia când au apărut semne concrete că aş putea să-mi asigur existenţa din muzică, mi-a trecut prin minte că sunt şanse ca lucrurile să funcţioneze, că sunt oameni care apreciază ceea ce fac şi că, poate, mă aflu pe calea cea bună. Că am în mine ce trebuie.

O bună bucată de vreme am avut o slujbă obişnuită în timpul zilei, la care am renunţat doar când am dobândit un venit stabil şi sigur ca muzician.

Fritz-Kalkbrenner
Sursă foto: FB Fritz Kalkbrenner

Dă-mi câteva detalii despre procesul creativ, întrucât ai albume, Drown de pildă, în care nu foloseşti componenta vocală, deci nu pleci în compoziţie de la versuri…

În cazul meu, muzica vine întotdeauna prima, iar asta e, într-adevăr, un pic neobişnuit pentru maniera clasică de a compune, când îţi imaginezi muzica plecând de la un text.

La mine se întâmplă invers, caut versurile care se potrivesc muzicii după ce am compus-o şi, încă din primle momente, îmi dau seama dacă acea muzică se va preta sau va avea nevoie inclusiv de cuvinte.

Deci, de foarte devreme, drumul se bifurcă şi n-am nicio problemă dacă o piesă se dovedeşte reuşită fără vreun insert vocal. Dacă însă dă semne că s-ar califica în direcţia asta şi ar putea avea mai mult panaş prin adăugarea de versuri, rafinez compoziţia în sensul integrării acestora.

Faţă de Hip hop – de care eram atât de pasionat în adolescenţă -, unde cuvintele primează, aici e vorba de altceva, în sensul că acel tip specific de versificaţie nu îşi are locul în muzica electronică, iar apetitul meu dezvoltat pentru cea din urmă e alimentat tocmai de faptul că structura melodică e mult mai ofertantă pentru cântatul cu vocea decât Hip hop-ul.

Dincolo de asta, în ceea ce priveşte versurile cântecelor mele, nu pot spune că acestea se nasc în corelaţie cu imagini, cu toate că acestea îmi apar mereu în minte.

Sigur, n-are cum să nu se întâmple asta, întrucât muzica va fi mereu conectată cu imaginile, ele reflectând în fond impresiile personale ale celui care compune, dar nu au neapărată legătură cu procesul de scriere al versurilor.

Fritz Kalkbrenner – Sky and Sand [BERLIN LIVE]

Dincolo de a fi un creator de muzică, ai acumulat pe vremuri experienţă şi ca jurnalist. Din această dublă postură, spune-mi câte ceva despre emergenţa scenei de Techno/House din anii ’90. De ce trendul a prins tocmai în Berlin şi nu în alte metropole? 

Bună întrebare! Desigur, fiecare oraş mare e special în felul său, aşa că îţi poti pune problema în mod firesc ce a avut Berlinul atât de ieşit din comun.

Ei bine, a fost un oraş divizat între capitalismul vestic şi lumea socialistă, lucru care nu s-a mai întâmplat în altă parte, cel puţin în partea asta a Europei, de care ţinea şi Germania de Est, a cărui poveste a continuat cu un episod realmente fericit, cel din ’89 [căderea Zidului Berlinului pe 4 noiembrie 1989 – n.r.], despre care am putea spune că a ajuns, până la urmă… o fricţiune în realitate.

Timp de aproape un an, miliţienii est-germani nu au ştiut ce lege trebuie să “apere”, ce mai este interzis şi ce nu, cât mai rămân valabile regulile de viaţă impuse de dinainte şi, implicit, nici cum să procedeze cu acele fabrici dezafectate în care tinerii începuseră să se adune spontan în jurul unui sistem de amplificare a sunetului şi petreceau non-stop, dar de plătit impozite statului nici vorbă.

Realitatea s-a fracturat, iar oamenii, mai ales acei tineri, au transformat asta, prin bucuria lor de viaţă, într-un mit.

Gândeşte-te că n-a fost prima fractură urbană, pentru că am avut San Francisco în ’67 [fenomenul social Summer of Love – n.r.], apoi Paris, în 68 [revoltele sociale din luna mai, 1968 – n.r.]… ei bine, la Berlin s-a întâmplat în ‘89.

Timp de decenii după aceea, oamenii au venit la Berlin, şi-au făcut o imagine şi, astfel, s-au născut şi perpetuat o mulţime de poveşti, copii ale copiilor făcute după copii ale celor iniţiale… deci spiritul originar este dus demult, trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine în privinţa asta.

Dar asta nu e de rău, atâta vreme cât conştientizăm că asemenea momente au, oricum, existenţa limitată în timp.

Fritz Kalkbrenner
Sursă foto: FB Fritz Kalkbrenner

Ne mişcăm spre prezent. Te-au afectat semnificativ anii de pandemie, au schimbat ceva în modul în care te raportezi la muzică?

Sunt încă în procesul de a ţine pasul cu vremurile atât de schimbătoare. Am destui colegi, inclusiv persoane cu care lucram la lumini sau la sunet, care au decis în timpul pandemiei să îşi găsească o altă slujbă, una constantă – renovează case, chestii de-astea -, care nu se mai întorc la muzică.

Ne confruntăm deci cu o mare criză de oameni în domeniul nostru şi încercăm cu toţii să ne adaptăm la noua situaţie. În ce priveşte munca mea, ca să fiu complet sincer, lucrurile nu s-au prea schimbat.

Continui să fac muzică şi cred că am ceva de zis în sensul ăsta.

Dar, totuşi, încă n-am ajuns să livrez din nou chiar la potenţialul maxim, nu, asta încă nu s-a întâmplat până în clipa de faţă.

Eu mă ţin de ceea ce ştiu eu să fac şi nu mă plâng, pentru că numeroşi alţi artişti au avut de suferit mult mai mult decât mine şi, totusi, au continuat să facă muzică.

Să ne gândim la compozitorii care au prins Al Doilea Război Mondial, iar asta nu i-a împiedicat să continue să creeze.

Dar, cu toată această explozie tehnologică, dacă ai din nou fi tânăr şi ar trebui să o iei de la capăt, ai alege tot muzica? 

Nu, nici pe departe! Sau, mai bine zis, nu în felul în care am făcut-o la vremea mea.

Nu susţin că totul s-a terminat, însă avem din nou o fractură, care a dus la o fragmentare în bucăţele minuscule.

Un cântecel pe TikTok are acum un minut şi 30 de secunde… este acest timp suficient ca să relevi potenţialul emoţional al unei piese? Aş zice că nu.

În zilele noastre, chiar şi importanţa în general a muzicii în sine a scăzut considerabil, în favoarea PR-ului. Toată lumea se marketează în prezent cu ajutorul unui telefon obişnuit şi nu sunt deloc sigur că, în aceste condiţii, aş fi ales în tinereţea mea să merg pe calea asta.

Poate aş fi căutat să duc o existenţă ceva mai liniştită şi paşnică.

FRITZ-KALKBRENNER-Live[4]-Timisoara-2023-Foto-Mihai-Toth

FRITZ KALKBRENNER Live@Timişoara 2023 (Foto: Mihai Toth)

În cazul acesta, vorbeşte-mi un pic de cum întrevezi viitorul…

Totul se schimbă într-un ritm uluitor de rapid în jur şi, din păcate, albumele în muzica electronică ţin deja de domeniul trecutului, trebuie să fim oneşti şi să admitem asta, ceea ce nu se întâmplă în cazul altor genuri muzicale, iar asta e foarte bine pentru evoluţia acestora.

În electronica nu mai există decât single-uri, single-uri, single-uri, iar eu sunt nevoit, din nefericire, să mă las purtat de curent şi, drept urmare, plănuiesc să lansez câte un single la fiecare 2-3 luni, deci câte un cântec… din când în când.

Cu 10 ani în urmă, aş fi lucrat un an întreg la un album, pentru ca abia apoi să îl lansez, ceea ce nu mai e posibil ţinând cont de modul în care funcţionează şi se consumă mass media de către public acum. Încerc să mă adaptez, să mă resetez cu ce aduce nou trecerea timpului, nepropunându-mi să fiu acelaşi artist de ieri… asta e firesc, face parte din evoluţia muzicii de milenii.

Să nu uităm că, până la sfârşitul secolului XIX, când au devenit peste noapte staruri, muzicienii erau plasaţi în pătura de jos a societăţii, ba chiar nici nu li se permitea să petreacă noaptea în oraşe… asta se întâmpla prin secolul XV, cred.

Şi uite cum s-a schimbat radical situaţia, sunt acum adulaţi ca vedete. Şi se va mai schimba, pentru că eu cred că vremea “stardomului” este deja pe trecute.

Interviu de IOAN BIG | Dialoguri fără note | Muzică | Interviuri

Sursă foto header: FB Fritz Kalkbrenner

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută