Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 30/06/2023
Film / Point of View

Point of view | Trainwreck: Woodstock ’99 | De fapt, aș fi vrut să fiu acolo

Ștefan Iancu De Ștefan Iancu
Comentarii Point of view | Trainwreck: Woodstock ’99 | De fapt, aș fi vrut să fiu acolo Share Point of view | Trainwreck: Woodstock ’99 | De fapt, aș fi vrut să fiu acolo
Trainwreck: Woodstock ’99


Trainwreck: Woodstock ’99 | De fapt, aș fi vrut să fiu acolo

Când lumea vorbește la superlativ despre festivalurile de muzică, Woodstock-ul din 1969 este mai mereu un punct principal de discuție.

Atât prin prisma calității artiștilor care au performat atunci, dar și prin faptul că a marcat un eveniment de referință din istoria Statelor Unite, care a simbolizat un gest de frondă al oamenilor împotriva războiului din Vietnam. Pace, iubire, iar pace și iar iubire. Cam asta e ceea ce a rămas în analele istoriei despre ce s-a întâmplat atunci.

Treizeci de ani mai târziu, însă, povestea se schimbă.

Michael Lang, promoter-ul de concerte care a stat la baza primului Woodstock, a venit cu ideea de a organiza un nou festival, sub același nume, dar pentru o altă generație.

A găsit o fostă bază militară abandonată în Rome, NY, a primit acordul primarului, și-a luat în echipă tineri și oameni cu experiență deopotrivă, a antamat cele mai în vogă trupe rock ale momentului și s-a îmbarcat în ceea ce avea să fie o călătorie cel puțin tumultoasă.

Documentarul celor de la Netflix, în regia lui Jamie Crawford, povestește cum trei zile ce se prezentau ca fiind magice, având în prim plan dragostea și muzica, s-au transformat foarte repede într-un carnagiu imposibil de controlat. Mai mulți oameni din diferite domenii care au luat parte, sub o formă sau alta, la eveniment sunt intervievați și vin cu proprile păreri și povești despre ce s-a întâmplat de fapt în acele trei zile nefaste de la finalul lunii iulie.

Condiții neprielnice, apă contaminată, soare dogoritor, nervi întinși la maxim… acestea ar fi doar câteva dintre elementele care au făcut ca Woodstock ’99 să se transforme ușor-ușor într-un dezastru de proporții.

Când chemi o serie de trupe ale căror cântece se concentrează foarte, foarte specific pe violență și luptă împotriva ordinii, precum Rage Against the Machine sau Limp Bizkit, surpriza că niște tineri care au venit să scape de problemele de acasă vor reacționa în consecință nu poate fi prea mare. Și dacă în prima zi de festival, lucrurile încă puteau fi ținute sub control, curând s-a instaurat haosul.

Mult prea mulți oameni, în comparație cu staff-ul evenimentului, lupte, incendii și, în general, o atitudine care era bazată pe conflict și distrugere au dus în scurt timp la unul dintre cele mai mari eșecuri în ceea ce privește organizarea de evenimente în industria muzicală.

În ultima seară de festival, mașinile incendiate și panourile distruse completau un tablou aproape post-apocaliptic a ceea ce în primă instanță a fost o dorință de a reînvia și de a readuce sentimentul de pace și de iubire al unei generații trecute.

Dar care, pentru că nu avea un scop comun, un ideal pentru care să lupte împreună, a ales să facă exact opusul. Să distrugă, să ardă și să se răzvrătească.

Mi-aș fi dorit să fiu acolo? Cu siguranță!

Text de Ștefan Iancu | Point Of View | Filme

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută