De ani de zile, tornada de festivaluri și evenimente cu intrare liberă care se abate în fiecare an peste orașul nostru nu e privită cu ochi buni de unii organizatori, dar nici de către comunitatea artistică și creativă.
Obiceiul gratuității distorsionează piața culturală și felul în care e perceput sectorul cultural de către spectatori. Evenimentele finanțate prin Agenda Culturală a orașului, cu bani care provin tot din buzunarele sibienilor, au atuul accesului liber. Indiferent de calitatea programelor prezentate, spectatorii rămân cu ideea participării libere, iar mecanica din spate a surselor de finanțare rămâne de veghe în fundal.
În plus, ideea că accesul la cultură e liber îi aruncă, de multe ori, în derizoriu chiar pe cei care o produc, pe artiști. Este un semn că munca lor este mai degrabă o formă de (pe)trecere a timpului liber, nu un act valoros care contribuie la potențarea calității vieții. De aici și reacțiile viscerale, de multe ori negative, ale sibienilor la evenimentele cu garduri, unde nu se poate căsca gura gratuit, dar și atunci când există propuneri de a se investi mai mulți bani publici în cultură.
Două știri apărute în spațiul public în ultimele zile ne arată cum ”cultura gratuității” din Sibiu poate naște monștri. Prima spune că Muzeul ASTRA are în plan introducerea unor taxe suplimentare pentru cei care utilizează serviciile complexului muzeal, iar asta se traduce printr-o taxă suplimentară și pentru vizitatori. A doua, că Primăria Sibiu propune creșterea bugetului pentru achiziția Fabricii de cultură, ale cărei spații vor fi utilizate de Teatrul Național ”Radu Stanca”, Teatrul Gong și Teatrul de Balet Sibiu.
Obișnuiți ca accesul la cultură să nu-i coste nimic, iar cultura să fie doar un punct de staționare în timpul unei plimbări de seară, sibienii simt că li se ”bagă mâna până la cot în buzunare”, că viața culturală nu li se mai adresează lor, ci ”turiștilor cu mulți bani, singurii care-și vor mai permite să plătească un bilet”.
Ca o concluzie, cultura nu este o jucărie de care ne putem lipsi atunci când suntem ocupați cu lucruri ”serioase”, dar pe care să o avem la dispoziție atunci când vrem să ne distrăm. Cultura nu e siesta de după o masă. Cultura e muncă, cultura costă și cultura trebuie plătită. Cultura e o investiție în propria persoană pe care, la propria alegere, o facem sau nu.
