„STONEHEARST ASYLUM” (2014, r: Brad Anderson)
Inspirat într-o măsură destul de mică dintr-o o scurtă povestire (“The System of Doctor Tarr and Professor Fether”) scrisă de Edgar Allan Poe spre sfârşitul scurtei sale vieţi, filmul regizat de Brad Anderson, cel care l-a determinat pe Christian Bale să slăbească câteva zeci de kilograme pentru “The Machinist” (2004), iar pe Woody Harrelson şi Emily Mortimer să îndure un ger cumplit în timpul filmărilor din Lituania la “Transsiberian” (2008), “Stonehearst Asylum” a.k.a. “Eliza Graves” este, din punctul de vedere al construcţiei vizuale, o neaşteptată bijuterie a cinematografiei gotice prin formidabila picturalitate care relevă un simţ estetic şi un background cultural pe care cu greu ţi le-ai imagina că pot fi asociate cu un cineast non-european… cu atât mai puţin cu un obişnuit a platourilor din Cetatea Viselor, ce pendulează între lungmetraje şi seriale TV precum “Fringe” sau “Boardwalk Empire”.
Poate de aici se trage şi singurul reproş (nu foarte substanţial) ce îi poate fi adus lui Anderson, că a fost atât de pasionat de formă încât a neglijat să aducă corecţii unui scenariu scris de un autor ne-experimentat şi, drept urmare, filmul are câteva sincope şi inconsistenţe în naraţiune. Avem de-a face cu un Thriller de epocă cu accente de comedie grotescă, foarte dens ca potenţial prin multiplele schimbări de perspectivă şi de situaţie, pentru vizionarea căruia este mai bine să ştiţi cât mai puţin despre poveste.
Avertisment!
Nu căutaţi să vedeţi trailerul, căci ‘băietii deştepţi’ de la marketing au introdus în el suficiente spoilere încât să vă scoată din minţi! Totuşi, ceva, ceva, trebuie să spun.
În iarna lui 1899, Edward, un tânăr medic pasionat de studiul bolilor mintale (Jim Sturgess – “Across the Universe”, “Cloud Atlas”) ajunge la izolatul azil de lunatici Stonehearst şi are surpriza să constate că şeful instituţiei (Sir Ben Kingsley – “Gandhi”, “Transsiberian Express”) este adeptul unor tehnici curative inedite pentru perioada Victoriană printre care aceea de a lăsa majoritatea pacienţilor liberi printre membrii personalului, sub supravegherea enigmaticului administrator Finn (David Thewlis – “Harry Potter”, “The Zero Theorem”).
În acest micro-univers straniu, pe măsură ce detaliile ies la iveală într-un mod din ce în ce mai înfricoşător, Edward trebuie să decidă cât de nebuni sunt cei cu mintea întreagă şi viceversa (apropo de refuzul de a trata un nebun care se credea cal, Kingsley îi explică lui Sturgess: “De ce să transform un cal perfect fericit într-un om nefericit?”), mai ales după ce se îndrăgosteşte de o pacientă bolnavă de isterie, Eliza Graves (splendida Kate Beckinsale – “The Aviator”, “Underworld”).
Alte prezenţe notabile în distribuţia eminamente britanică: legendarul Michael Caine (“The Dark Knight”, “The Prestige”), Brendan Gleeson (“The Banshees of Insiherin”, “Edge of Tomorrow”), Jason Flemyng (“Snatch”, “X-Men: The First Class” şi… “Made In Romania”, comedia filmată parţial la Bucureşti cu Elizabeth Hurley şi Danny Huston) şi Sinead Cusack (“Eastern Promises”, “V for Vendetta”).
Meritul major al lui Anderson este că reuşeşte să integreze partituri actoriceşti de clasă într-o atmosferă fascinantă (memorabilă scena balului pe muzica lui Camille Saint-Saens, “Danse Macabre”, urmată apoi de ineditul ritual din jurul ‘focului de tabără’ din noaptea de Revelion şi celebrarea sosirii lui 1900) prin intermediul căruia ridică spectatorului întrebări incomode legate de natura profundă a bolilor psihice şi al modului în care societatea, prin intermediul ştiinţei, a înţeles (sau nu) să o… abordeze.
“Toţi suntem nebuni, dar unii dintre noi nu sunt suficient de nebuni încât să recunoască asta”. Un film ce merită cu siguranţă a fi văzut şi, poate, pentru unii, va prezenta suficient interes încât să îl păstreze în colecţia home cinema.
Text de IOAN BIG
Alte Articole din FILM – VIDEODOME.
