EXPRESII ALE FEMINITĂŢII. Periplu prin galeriile de artă londoneze

O eventuală vacanţă de iarnă la Londra oferă pasionaţilor de artă un surprinzător şi incitant caleidoscop de forme de expresie ale unor creatoare absolut remarcabile prin originalitatea abordărilor şi tehnicilor de lucru, aproape fiecare muzeu sau galerie reputată găzduind lucrările unei artiste ce merită atenţie.

La final de sezon expoziţional, la Londra se vorbeşte despre artă aproape în unanimitate la feminin, deopotrivă în galerii discrete şi spaţii de expunere notorii, precum National Gallery (seria comparativă de auto/portrete de femei ce complementează tandemul Manet-Eva Gonzalès), Tate Britain (retrospectiva Lynette Yiadom-Boakye), Whitechapel Gallery (solo-ul lui Zadie Xa) sau Royal Academy of Arts, cu Making Modernism, expoziţia dedicată artistelor inovatoare în pictura germană a începutului de secol XX. Pentru cei interesaţi de un city break cultural, avem câteva propuneri (posibil) inedite.

CAROLEE SCHNEEMANN | Body Politics

[Barbican Art Gallery]

Asociată pe parcursul timpului cu o mare varietate de mişcări sau curente – Expresionsimul abstract, Neo-Dada, Fluxus, Performance Art – dar fără a-şi asuma o apartenenţă conceptuală, una dintre cele mai provocatoare şi influente artiste multimedia din istoria recentă poate fi descoperită, până pe 9 ianuarie, prin intermediul a peste 200 de lucrări şi materiale de arhivă, ce baleiază tot spectrul de forme de expresie utilizat de radicala creatoare, de la picturile sale de început la instalaţii imersive, trecând prin ansambluri sculpturale şi experimente cinematografice lirice.

Utilizându-şi propriul corp ca mediu pentru a aborda teme de o acută relevanţă, de la violenţa războiului la obiectificarea femeii, avangardista americană Carolee Schneemann (1939-2019) rămâne în arta contemporană ca icon feminist ce reprezintă un termen de raportare pentru o întreagă pleiadă de artiste emergente din spaţiul occidental, interesate de chestionarea tradiţiilor sau tabuurilor şi de explorările în profunzime ale naturii umane.

HELEN SAUNDERS | Modernist Rebel

[The Courtauld Gallery]

Etichetată iniţial ca Post-Impresionistă, Helen Saunders a fost una dintre primele artiste britanice care a început să lucreze în stil nonfigurativ, din 1915 fiind parte a Vorticismului, mişcare artistică “paralelă cu Expresionismul şi Cubismul” şi opusă Futurismului lui Marinetti, iar Modernist Rebel, deschisă până pe 29 ianuarie, este prima expoziţie din ultimii 25 de ani dedicată acestei artiste-pionier a artei abstracte.

Desenele şi acuarelele din colecţia Courtauld, cea mai mare din lume, jalonează însă nu doar perioada sa extrem-avangardistă, ci şi revenirea progresivă din anii ‘20 la un stil mai aproape de realism, vizibilă în peisaje şi portete. O atenţie deosebită primeşte lucrarea Atlantic City, descoperită recent sub straturile de culoare ce compun pictura Praxitella, a lui Wyndham Lewis, fondatorul Vorticismului, expusă alături de aceasta prin radiografii şi o reconstrucţie parţială.

AMY SHERALD | The World We Make

[Hauser & Wirth]

Doar până pe 23 decembrie mai poate fi vizitată prima expoziţie personală din Europa a uneia dintre cele mai pop(ulare) pictoriţe americane contemporane, a cărei identitate vizuală, în stilul Realismului simplificat, este dată de concentrarea pe o formă de reflectare artistică – portretul social – puţin uzitată pentru membrii comunităţii afroamericane, marginalizate atâta timp în discursul public.

Cu o formare eclectică şi mentori precum artistul-etnograf de origine panameză Arturo Lindsay, pictoriţa Expresionistă (abstractă) Grace Hartigan sau norvegianul Odd Nerdrum, iniţiatorul mişcării Kitsch, Amy Sherald expune la Londra portrete (pictate în ulei) de afroamericani obişnuiţi, care impresionează în egală măsură prin tehnica rafinată, care le conferă un look distinct, şi prin lipsa de tezism a subtextului vizual, care ne face să uităm că a devenit celebră pentru… portretul lui Michelle Obama.

‘My mission as an artist really hasn’t changed: to put more complex stories of Black life in the forefront of people’s minds.’

MARIA BARTUSZOVÁ

[Tate Modern]

Chiar dacă principalul obiectiv la Tate Modern rămâne retrospectiva Cezanne, nu trebuie ratată nici expoziţia sculptoriţei slovace Maria Bartuszová (1936-1996), amânată din 2020 din cauza pandemiei, şi asta pentru că, în pofida unui portofoliu personal ce cuprinde peste 500 de sculpturi şi a unei specificităţi artistice aparte, conferite de lucrul cu predilecţie în ipsos, a fost mult timp subexpusă în afara Cehiei.

Abia includerea lucrărilor ei în Bienala de la Veneţia de anul acesta şi retrospectiva de la Tate Modern permit descoperirea acestei artiste ultra-inovative prin tehnicile de modelare ale unui material lipsit de perenitate în volume sculpturale, precum “formatarea pneumatică” sau prelucrarea ghipsului în baloane de cauciuc. Mai mult, explorând diferenţele de impact emoţional dintre raţionalul geometric şi imprecisul organic al formelor în interacţiunile cu copii cu dizabilităţi, Maria Bartuszová este de admirat nu doar prin practica ei centrată pe teme existenţiale, asociate fragilităţii materialului, dar şi pentru dezvoltarea unei utilizări alternative a artei.

» Vezi alte articole din capitolul ART EXPO.