Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Icon Film Zile si Nopti 14/10/2022
Festival Film

Dracula Film Festival | Interviu cu LILI VILLÁNYI & KEVIN KOPACKA (“Dawn Breaks Behind the Eyes”)

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii Dracula Film Festival | Interviu cu LILI VILLÁNYI & KEVIN KOPACKA (“Dawn Breaks Behind the Eyes”) Share Dracula Film Festival | Interviu cu LILI VILLÁNYI & KEVIN KOPACKA (“Dawn Breaks Behind the Eyes”)
KEVIN KOPACKA


Câştigător în 2021 al marelui premiu, Dracula Trophy, la Dracula Film Festival, filmul german Dawn Breaks Behind the Eyes este un Gothic-Horror caleidoscopic în maniera esteticii filmelor de gen italiene din anii ’70, deferent faţă de Mario Bava & Co., dar şi cu un clin d’oeil la adresa lui Jean Rollin sau R.W. Fassbinder.

Un cuplu îşi petrece noaptea într-un conac decrepit, primit moştenire, doar că timpul dobândeşte alte caracteristici în acest inovativ regal vizual psihedelic, inclusiv prin OST-ul original, care îl fac un must-see pentru fanii genului.

Ca punte de legătură spre cea de a X-a ediţie a festivalului internaţional de film fantastic de la Braşov, care şi-a anunţat recent datele de desfăşurare, 12-16 octombrie 2022, am stat de vorbă cu producătoarea LILI VILLÁNYI şi KEVIN KOPACKA, tânărul autor al lui Dawn Breaks Behind the Eyes, despre modul în care au conceput filmul care, în afara trofeului primit la DFF, a câştigat în ultimele luni numeroase alte premii la festivaluri de profil, de la Buenos Aires Rojo Sangre la Nevermore sau Ravenheart Film Festival.

În cazul lui Kevin Kopacka (Hager, Tlmea), aprecierea publicului şi criticii a venit însă chiar de la scurtmetrajul său de debut, Hades, prezentat în premieră la Cannes în 2015 şi selecţionat ulterior în nu mai puţin de 45 de festivaluri. Dawn Breaks Behind the Eyes va fi proiectat în cadrul DFF 2022 în seara de 16 octombrie, de la ora 19:00, la Cinemateca Patria din Braşov.

Kevin, la bază ai studiile de Arte Plastice din cadrul Universität der Künste Berlin. Cum ai ajuns să faci film şi să optezi pentru acest gen de nişă care este Horror-ul?

Într-adevăr, am studiat Artele Frumoase şi am fost pictor timp de mai mulţi ani. Ceea ce m-a pasionat întotdeauna la pictură a fost că oferă indicii despre momente narative dar… fără ca niciodată să le explice pe deplin, tocmai pentru că o pictură captează doar un moment, un instantaneu, povestea pe care o spune nu are un început sau un sfârşit. Iubesc capacitatea picturii de a-şi manipula privitorii, în sensul că eu pot picta ceva şi apoi să adaug mai multe straturi, astfel încât tu să nu îţi dai seama ce este îndărătul acestora cu adevărat.

Dacă pictez de exemplu vârcolaci sub forma unei extrem de frumoase abstracţiuni, sunt curios dacă subconştientul privitorului funcţionează până acolo încât să sesizeze ce se află dedesubtul acelei frumuseţi şi trăiesc, măcar în parte, un sentiment de repulsie. Încă din anii de studenţie, dacă eram întrebat care îmi sunt influenţele, cele mai multe nume care îmi veneau în minte erau de regizori de film, pentru că am fost atras de la început de cum poate reflecta o pictură ideea narativă. Doar că, aşa cum era de aşteptat, la un moment dat m-am lovit de un zid, date fiind limitările acestui mediu care este pictura, şi atunci m-am hotărât să mă consacru domeniului de care întotdeauna am fost atras, cinematografia.

KEVIN KOPACKA
KEVIN KOPACKA

Dacă ai amintit de regizori preferaţi, dă-mi câteva exemple, fiindcă Dawn Breaks Behind the Eyes, cu care ai câştigat Dracula Trophy la DFF anul trecut, arată un mix foarte eclectic de influenţe.

Îmi place Alain Resnais – iubesc filmul său Anul trecut la Marienbad – dar şi mulţi autori din zona Arthouse, precum David Cronenberg cu ideile şi temele sale extrem de interesante, fiindcă prefer filmele care declanşează o reacţie din partea minţii privitorului prin seria de întrebări pe care le nasc. Iar la Cronenberg nu prea reuşeşti să ghiceşti ce se va întâmpla în continuare în filmele sale.

Apoi, sigur, iubesc o serie întreagă de regizori europeni de Horror, în special italieni, precum Michele Soavi – unul dintre favoriţii mei -, dar şi Fulci, Argento, Bava. De exemplu, la Lucio Fulci nu sunt atât de mult atras de estetica lui cât de atmosfera pe care reuşeşte să o creeze, pentru că el este, în opinia mea, unul dintre acei puţini regizori capabili să surprindă esenţa unui coşmar chiar în timp ce acesta este trăit. Fiindcă nu există o logică după care să te conduci atunci când regizezi aşa ceva.

Răul nu poate fi personificat, el se relevă sub formele pe care tu ţi le imaginezi, indiferent că sunt animale sau morţi-vii, într-o sumă de elemente care fac să se întâmple lucruri fără ca oamenii să înţeleagă de ce li se întamplă. Ori la el apar acele foarte interesante elemente de Horror cosmic, în special în trilogia cu The Beyond [trilogia “Gates of Hell”: Gates City of the Living Dead-The Beyond-The House by the Cemetery, din 1980-1981 – n.r.]… asta neînsemnând că nu apreciez şi efectele Gore, fiindcă, în fond, vorbim de nişte filme Horror 🙂

KEVIN KOPACKA

Construcţia din punct de vedere vizual al filmului Dawn Breaks Behind the Eyes mă trimite cu gândul la modul în care David Lynch îşi concepe filmele, precum o serie de picturi într-o galerie de artă, din a căror vizionare îţi construieşti singur, ca privitor, interpretarea poveştii…

Evident că David Lynch este un cineast pe care îl admir enorm, cu toate că nu mă număr printre super-fanii lui. Asta pentru că el nu are decât prea puţin Horror în filmele sale, care sunt de altă factură, suprarealiste şi întunecate.

Sigur, această asociere e una extrem de onorantă pentru mine dar, pe de altă parte, cred că e o păcat că el pare a fi singurul regizor ce face acest tip de filme narative, care impun o logică aparte, singulară, în comparaţie cu marea masă de regizori mainstream, pe care îi vezi că abordează lucrurile cu toţii într-un mod aproape identic.

Şi de asta sunt rezervat când cineva mă raportează la David Lynch, deoarece el fiind unic, caut să evit ca percepţia despre mine să fie una că aş încerca să îl copiez, fiindcă realmente nu e cazul. Avem însă probabil un fel asemănător de a vedea lucrurile datorită background-ului nostru comun în studiul artelor plastice.

Dracula Film Festival | Interviu cu LILI VILLÁNYI & KEVIN KOPACKA (“Dawn Breaks Behind the Eyes”)

Lili, ce te-a făcut însă pe tine să crezi în proiectul lui Kevin?

L-am cunoscut înainte de a-i vedea vreo lucrare, deci mai întâi am făcut cunoştinţă cu el ca persoană şi mai apoi ca artist. Dintre toate lucrările sale, iniţial i-am văzut fotografiile şi mi-a plăcut estetica lui aparte, felul său de a crea, deopotrivă frumos şi mistic. M-au făcut să îmi pun întrebări iar mie asta îmi face realmente plăcere.

Cât despre filme, i-am văzut, cred, primele lui scurtmetraje, Hades şi Tlmea, în cadrul aceluiaşi screening şi am fost impresionată de atmosfera pe care o concepuse, m-a captivat. Cred că asta îl face special pe Kevin, crearea unor ambienturi ieşite din comun şi trezirea în tine a unor senzaţii pe care nu le trăieşti în viaţa de zi cu zi.

Pentru mine, vizionarea filmelor sale a fost ca o invitaţie într-o călătorie care te scoate emoţional din cotidian. Am descoperit apoi că îmi place inclusiv să lucrez efectiv cu el, să fiu implicată în proces şi, drept urmare, am continuat împreună pe această cale a experimentelor.

Dracula Film Festival | Interviu cu LILI VILLÁNYI & KEVIN KOPACKA (“Dawn Breaks Behind the Eyes”)

Kevin, trebuie să existe, totuşi, un embrion de concept din care se dezvoltă demersul vizual…

În cazul meu, ideea unui film nu pleacă de la faptul că am o premisă şi vreau să spun o poveste despre nişte întâmplări specifice pe care mi le-am imaginat, nu. Pe mine mă interesează să creez o atmosferă, deseori pornind doar de la un anume moment sau imagine care îmi apare în minte şi care mă îndeamnă, cumva, să explorez mai departe. De obicei, brodez pe o poveste extrem de simplă, pe marginea căreia – odată conturat firul roşu – discut cu Lili pentru a-mi da seama mai bine cum poate evolua.

În cazul lui Dawn Breaks Behind the Eyes am plecat de la cum s-ar comporta un cuplu damnat să îşi petreacă o eternitate într-un castel, iar timpul să nu mai aibă nicio semnificaţie pentru cei doi. Ideea care m-a atras a fost cea a jocului cu dinamica din viaţa cuplului, pentru care nu mai există ‘happily ever after’, ci doar o succesiune nesfârşită de momente în care cele de fericire alternează cu cele de frustrare.

Totul a plecat, cred, de la faptul că eu şi Lili formăm în realitate un cuplu – eram împreună de un an sau doi când am început să ne gândim la acest film – şi deseori vorbeam între noi, imaginându-ne cum ar fi arătat în prezent relaţia noastră [Kevin Kopacka este născut în 1987 – n.r.] dacă ne-am fi cunoscut pe când aveam doar 20 de ani, vârstă când e vorba mai mult de flirtul de moment decât de gândul de a-ţi petrece întreaga existenţă alături de cealaltă persoană… un gând frumos, dar şi un pic claustrofobic, ba chiar înfricoşător, dacă stai să meditezi la faptul că eşti nevoit să-ţi alegi foarte, foarte bine partenerul sau partenera alături de care vei petrece… o eternitate.

Deci filmul este inspirat la bază, într-o mare măsură, din relaţia mea cu Lili.

LILI VILLÁNYI
LILI VILLÁNYI

Din perspectiva producţiei, Lili, cât de dificil a fost să urneşti lucrurile, să găseşti resursele, inclusiv financiare?

Nu am pitchuit proiectul, el fiind în întregime finanţat de noi. E drept că, iniţial, ne-am gândit să căutăm fonduri, însă eram oarecum presaţi de timp. Kevin avea deja în minte castelul unde voia să filmeze iar proprietarii acestuia ne dăduseră un termen destul de strâns, de numai câteva luni, în care să folosim locaţia. Motivul era unul simplu… după jumătate de an, clădirea urma să intre în renovare. Atât am avut la dispoziţie ca să facem tot ce ne-am propus, ori noi nu aveam încă nici măcar script-ul pus pe hârtie.

A trebuit deci, în acest interval de timp scurt, să scriem scenariul [Lili este co-scenaristă, alături de Kevin – n.r.], să facem castingul, în fine, să parcurgem întreg procesul de pre-producţie şi să mai şi filmăm. Deci, practic, n-am avut timpul necesar să vânăm surse de finanţare.

Ne-am bazat însă mult pe parteneriate, mai ales pe partea tehnică, unde am avut o susţinere apreciabilă din partea mai multor companii. Să nu îi uităm şi pe proprietarii castelului, care au îmbrăţişat ideea la rândul lor, ne-au ajutat cu ce au putut, şi astfel realizarea filmului a ajuns să ne fie la îndemână.

Dracula Film Festival | Interviu cu LILI VILLÁNYI & KEVIN KOPACKA (“Dawn Breaks Behind the Eyes”)

Fiindcă a venit vorba de casting, Kevin, presupun că tu ai fost responsabil de selecţia resurselor creative…

Într-adevăr, mai ales că a mă ocupa de aspectele legate de producţia propriuzisă nu reprezintă pentru mine o atracţie în mod deosebit. Îmi place însă cealaltă faţetă a procesului, de la prospecţia în căutarea locaţiilor – simplă, în acest caz – până la alegerea actorilor, unde am plecat de la faptul că Frederik von Lüttichau [cunoscut din The House şi Witch – n.r.], interpretul lui Dieter în film, este un bun prieten al meu, cu care am colaborat mult şi îl apreciez pentru faptul că este un actor “extrem”, în sensul că e întotdeauna deschis la orice fel de provocare pe care i-ar ridica-o rolul.

Îl ştiam pe Frederik din teatru, mai ales datorită colaborărilor sale cu SIGNA, colectivul performativ [fondat în 2001 de cuplul danez Signa & Arthur Köstler – n.r.] cunoscut pentru experienţele teatrale imersive, când a stat, de exemplu, timp de trei luni într-un rol, permiţând publicului să îl viziteze şi să interacţioneze cu el – atenţie, în rol! – timp de 8 ore în fiecare zi. La asta mă refeream când ziceam “extrem”, la situaţii în care actorul este supus stresului, supraexpunerii, violenţei sexuale etc.

Luisa Tarza, care o interpretează pe Margot [soţia lui Dieter în Dawn Breaks Behind the Eyes – n.r.], vine şi ea tot din SIGNA, iar în ceea ce priveşte personajul Gregor, am avut de la bun început o singură persoană în minte, pe Jeff Wilbusch [serialele Wild Republic şi The Calling – n.r.], pe atunci încă nu foarte cunoscut, dar care mă impresionase ca potenţial prin forţa emanată în roluri care implicau nuditate.

Faptul că alegerea mea a fost inspirată e confirmată de faptul că, între timp, s-a relocat în L.A. şi joacă într-o mulţime de proiecte produse la Hollywood. Nu mai vorbesc de faptul că partenera lui din film, actriţa Anna Platen, îi este alături şi în viaţa reală, deci totul s-a potrivit de minune.

În ce priveşte rolurile secundare, am baleiat portofoliile tuturor agenţiilor importante de casting din Germania ca să găsesc actorii de care să fiu mulţumit, pentru că ştiam foarte clar cum trebuie să arate şi ce trebuie să evit, astfel încât fiecare partitură să aibă acea notă de unicitate, chiar dacă, aparent, e una minoră.

Dracula Film Festival | Interviu cu LILI VILLÁNYI & KEVIN KOPACKA (“Dawn Breaks Behind the Eyes”)

În fond, Dawn Breaks Behind the Eyes este un film de autor, un produs pur independent. Lili, în ce măsură un premiu, precum cel de la Dracula Film Festival, poate fi util?

În momentul în care filmul este expus public şi beneficiază de o recepţie bună într-un festival, persectiva celorlalţi, care nu au apucat să îl vadă, se nuanţează… probabilitatea devine mai mare să le placă şi lor.

Cu fiecare validare ce apare din partea unui festival sau a presei de specialitate, cinefilii sunt tot mai deschişi în a trăi experienţa oferită de acel film şi, eventual, a-l adopta ca parte a preferinţelor personale. Deci da, cred că recunoaşterea oferită de un festival este importantă din această perspectivă, mai ales pentru un film ca al nostru.

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.