Precum Dracula Film Festival (12-16 octombrie), Iron Sky, filmul cult al cineastului finlandez Timo Vuorensola (Star Wreck, Jeepers Creepers: Reborn), aniversează anul acesta 10 ani, prilej de celebrare prin proiecţia filmului în premieră la noi pe marele ecran în cadrul festivalului, urmat de un dialog live al autorului cu publicul în sala cinematografului Astra din Braşov, sâmbătă, pe 15 octombrie. Comedia SF Iron Sky, care a beneficiat în 2019 şi de un sequel, Iron Sky: The Coming Race, l-a propulsat pe tânărul scandinav cu spirit ludic, ce-şi imaginase cum au ajuns naziştii pe partea întunecată a Lunii după WWII, pe o traiectorie a succesului internaţional, mai ales că a fost una dintre primele producţii cinematografice finanţate prin crowdfunding, în urma unei campanii neconvenţionale de marketing & PR extrem de inspirate.
Premisa acestei satire cinematografice? O misiune de aselenizare hazardată, înzestrată cu bannere electorale a candidatei la Preşedinţia SUA, încheiată prematur în mod sângeros, în care singurul supravieţuitor este afroamericanul James Washington, scoate la iveala faptul că în 1945 naziştii s-au refugiat nu în America de Sud, ci pe “the Dark Side of the Moon” (se simte şi ceva Pink Floyd în OST-ul compus de Laibach) , unde se pregătesc fără grabă să cucerească Pământul, beneficiind de o materie primă/sursă de energie super-şmecheră, numită Helium-3… care alimentează o armă secretă, “Götterdämerung”, şi o mega-flotă compusă din zeppeline ce amintesc de Sky Captain and the World of Tomorrow, cu nume inspirate şi ele din operele lui Richard Wagner.
Deşi legendarii scriitori de SF Robert Heinlein şi Norman Spinrad trataseră deja tema în “Rocket Ship Galileo” din 1947 şi, respectiv, “The Iron Dream” din 1972, Iron Sky este o comedie remarcabilă, lipsită de vulgaritate, bazată pe inovativitatea şi inteligenţa unei echipei de realizatori dirijaţi de Timo Vuorensola, prezent anul acesta la Braşov ca invitat special al Dracula Film Festival, care reuşeşte să ofere deopotrivă un produs simpatic accesibil oricui şi, sub învelişul acestuia, un desert savuros pentru afficionados (dacă clin d’oeil-urile la adresa lui Dr. Strangelove al lui Stanley Kubrick sau The Eagle Has Landed al lui John Sturges vor fi uşor detectabile, pentru tributurile aduse lui THX 1138 al lui George Lucas sau albumului Volk semnat de Laibach este nevoie de ceva mai multă atenţie). Dincolo de aceste detalii, Iron Sky rămâne un jalon de subversivitate cinematografică care poate fi vizionat oricând cu plăcere. Sesiunea de Q&A cu Timo Vuorensola nu trebuie ratată!
Text de IOAN BIG
