Videodome | „Dark Souls” (2010, r: César Ducasse & Mathieu Peteul)

Cu multiple nominalizări şi premii în palmares la festivalurile de film Fantasy şi Horror (Sitges, Rhode Island, Bruxelles, Cambridge, etc.), proiectat la noi la vremea lansării sale în cadrul Dracula Film Festival de la Braşov şi acum disponibil spre vizionare gratuită pe YouTube într-o versiune excelentă calitativ, subtitrată în engleză, „Dark Souls” este un film ‘de groază’ cu totul special (fără absolut nicio legătură cu popularul RPG de acţiune), care contribuie în mod consistent la nuanţarea post-2000 al conceptului de ‘zombificare’.

În fapt, „Dark Souls” este mai mult un Thriller Noir decât un Horror pur deoarece nu veţi fi expuşi la efecte Gore, violenţă sau agresivitate vizuală extremă, atmosfera neliniştitoare fiind creată prin mişcările de cameră, sound design şi muzică (remarcabil OST-ul polonezului Wojciech Golczewski), astfel încât ambiguitatea şi sugestia domină explicitul într-o naraţiune care îşi propune, metaforic, să te lase la final cu mai multe întrebări decât cu răspunsuri sau verdicte clare. 

Actul I.

O tânără care face jogging este atacată în pădure de un bărbat într-o salopetă portocalie, cu mască chirurgicală şi ochelari de protecţie, care îi forează o gaură în craniu cu o bormaşină electrică. Corpul defunctei este depozitat la morgă pentru autopsie într-un spaţiu frigorific securizat dar, după ceva vreme, dă semne de viaţă „post-mortem”.

Tatăl fetei, Morten Ravn (interpretat de Morten Rudå – premiu pentru interpretarea rolului la Melbourne Underground Film Festival), profesor de muzică, pregăteşte liniştit cina acasă când primeşte un telefon formal de la locotenentul de poliţie Askestad (Kyrre Haugen Sydness – „Headhunters”, „Max Manus: Man of War”) care îi dă vestea tragică, doar că acesta îl lămureşte că e vorba de o confuzie de identitate atâta vreme cât Johanna tocmai a trecut prin bucătărie (adevărat, fără să spună o vorbă) şi acum se află în faţa computerului, în camera ei.

Seara se lasă, părintele se bagă în pat fără griji şi, în sfârşit, avem primplanul Johannei: privire fixă exoftalmică, chip întunecat (la propriu) plus o uşoară mişcare spasmotică. 

Criza se declanşează în miez de noapte când tatăl, îngrijorat că progenitura stă aproape nemişcată de ore în şir în aceeaşi poziţie, are şocul descoperirii că pe ecranul monitorului, multiplicat de zeci de ori, este scris Help me! şi că juna secretă un lichid negru vâscos, inclusiv din cavităţile oculare. Paramedicii, chemaţi de urgenţă, constată că respiră dar nu are puls. La spital, în urma unei scanări cerebrale, medicul inventariază simptomele: dezorientare, migrene urmate de vomitat, tulburări de ordin neurologic şi epileptic.

Cauza presupusă şi prognoza asupra evoluţiei? Un organism patogen injectat ce afectează lobii creierului (în special frontal şi temporal) pe tipicul metastazei (degenerarea celulară) care conduce potenţial spre o tumoare în sistemul nervos central ce creşte/se dezvoltă cu repeziciune.

Verdict: trebuie operată de urgenţă dar riscurile de a nu supravieţui sunt majore. Prima reacţie… tatăl decide să îşi îngrijească el însuşi la domiciliu fata bolnavă incurabil. 

Actul II

Zilele trec. Numărul de victime, indiferent de sex, supuse aceluiaşi tip de ‘tratament’ criminal (devine evident că autorul ştie exact ce face şi are un algoritm foarte precis de atac) care le transformă în ‘legume’ umane (morţi-vii din punct de vedere psihic) ajunge să depăşească 30.

Mass-media acuză lentoarea birocratică a modului în care evoluează ancheta poliţienească numind cazul un nou „Toolbox Murders”, legiştii conştientizează cu întârziere că cei declaraţi morţi sunt de fapt încă vii… dar sunt condamnaţi la decerebrare şi la degradare organică („black rotten skin”) în asociere cu straniul fenomen de a secreta din organism o hidrocarbură asemănătoare petrolului (pentru a evita spoilerele, mă voi mulţumi să atrag atenţia că ‘petrolul’ reprezintă unul dintre cuvintele-cheie ale acestui Thriller… satiric, dar lipsit complet de umor).

A doua reacţie paternă… rotunjorul, pacifistul dar determinatul Morten decide să ancheteze pe cont propriu cazul, în tentativa de a afla cine a stat în spatele nenorocirii pe viaţă a fiicei sale (aici e de remarcat splendida alăturare între cele două bune prietene, Johanna şi Maria, aflate fără voie, în această fază, în posturi fundamental diferite). 

Actul III (relevarea cauzelor) şi IV (conflictul şi consecinţele acestuia).

Pentru a vă incita să vedeţi filmul, nu voi continua să dau multe detalii, limitându-mă la a spune că, pe măsură ce încrâncenarea în a descoperi adevărul îşi arată roadele, într-o aparentă dramă minimalistă fundamentată pe o premiză Horror îşi fac locul concepte mult mai ample şi ‘globalizatoare’ precum secătuirea resurselor Mamei-Natură prin industrializare (compania fictivă Hydro X), dependenţa consumeristă de corporaţiile manipulatoare (Mercedesul lui Morten funcţionează… tot pe bază de petrol), lipsa de reacţie/forţă (sau chiar obedienţa) a societăţii civile în războiul cu ‘păpuşarii’ importanţi din economie sau politică (5,000 de militari americani au murit în Irak pentru petrol) ş.a.m.d. 

Finalul frankensteinian este sinistru tocmai pentru că mesajul nu e zombie ci e uman… e zombielike. În viziunea lui Ducasse şi Peteul, cu adevărat… Orange is the new Black. 

Text de IOAN BIG