Rezumat
De ce a suferit omenirea unul dintre cele mai mari eșecuri din istorie acum 3.200 de ani?Ciuma antică a fost cea care a provocat căderea Imperiului Roman
Un documentar în trei părți intitulat Secretele civilizațiilor poate fi urmărit săptămâna aceasta la Viasat History, în zilele de 4 și 5 august, ora 18:45, și 8 august, ora 18:30. Acesta, cu ajutorul științei de ultimă oră, remodelează modul în care vedem civilizațiile antice și detaliază felul în care schimbările climatice, pandemiile și vulcanismul au avut impact asupra civilizațiilor, de la Egiptul antic până la Imperiul Roman.
În articolul nostru dezvăluim câteva dintre noile descoperiri ale documentarului.
De ce a suferit omenirea unul dintre cele mai mari eșecuri din istorie acum 3.200 de ani?
Cu mai bine de 3.000 de ani în urmă, a fost apăsat butonul de reset al civilizațiilor umane în ceea ce astăzi este Europa și Orientul apropiat. Culturi înfloritoare ale Epocii Bronzului au dispărut pe parcursul unei generați, societăți s-au prăbușit, iar sistemele de scriere și limbile au dispărut. Sfârșitul Epocii Bronzului a fost determinat de multe și diferite elemente, dar noile date colectate de oamenii de știință explică ce a dus la finalul acestei epoci, dezvăluind că schimbările climatice ne-au modelat trecutul, după cum ne vor conduce și viitorul.
Cheia acestei cercetări este Egiptul – ultima țară care a supraviețuit colapsului. Civilizația egipteană a apărut pe malurile Nilului și în Valea Nilului. Schimbările climatice au jucat un rol cheie în felul în care oamenii și-au schimbat locul. Sahara era cândva mult mai umedă, plină de pășuni și lacuri. Pe măsură ce a început să se usuce, devenind deșertică, popoarele au înaintat spre malurile Nilului. Aveau o legătură comercială foarte complexă, iar dacă una dintre aceste comunități cădea, cădeau toate.
În jurul anului 1200 î.Hr., tâlharii au început să apară în Delta Nilului. În plus, seceta și foametea au culminat printr-o criză climatică ce a afectat întreaga zonă mediteraneană. Criza a fost dovedită doar recent de oamenii de știință, pe baza polenului găsit în jurul Mării Moarte (care era mult mai mare atunci), a rămășițelor de plancton antic extras de pe fundul mării Mării Mediterane și a stalagmitelor din peșteri. Aceste descoperiri sugerează că nu încălzirea, ci răcirea a cauzat o frecvență tot mai mare a secetelor, deoarece răcirea bruscă a Mării Mediterane a provocat o schimbare în tiparul precipitațiilor. 99% dintre oamenii care trăiau în Epoca Bronzului erau fermieri, iar seceta constantă a avut un efect devastator asupra vieții lor. Știința sugerează nu numai că apariția acestor condiții a fost rapidă, ci că, odată stabilite, acestea au rezistat timp de secole, blocând orice încercare de a readuce lucrurile la forma trecută.
Noile descoperiri arheologice din situl Megiddo din Israel sugerează că Egiptul a încercat să compenseze condițiile climatice mai uscate cu noi strategii agricole. Dar nu a fost suficient –până și inundațiile Nilului de care depindea erau din ce în ce mai slabe. În cele din urmă, Egiptul a trebuit să-și abandoneze Imperiul din Canaan (Israelul modern).
Ciuma antică a fost cea care a provocat căderea Imperiului Roman
În secolul al II-lea e.n, Imperiul Roman trăia o epocă de aur. Temperatura era din ce în ce mai caldă în zona mediteraneană, iar relativa lipsă de activitate vulcanică a impulsionat Imperiul Roman, care avea o populație de 70 de milioane la acea vreme. Agricultura a evoluat accelerat și a avut loc o urbanizare intensă și rapidă. Roma a ajuns la un milion de locuitori, iar o populație atât de mare avea nevoie de un munte de provizii, astfel încât comerțul pe întreg continentul a fost înfloritor. Era ceea ce a ajuns să fie cunoscut în istorie drept Pax Romana („Pacea romană”). Dar acest boom al Romei, cu agricultura intensivă, cu mineritul, comerțul și numărul mare de oameni care aveau nevoie de hrană, adăpost și căldură, a remodelat mediul. Omenirea avea, poate pentru prima dată, un impact dramatic, măsurabil, asupra lumii naturale.
Romanii au ajuns să trăiască un așa-numit „paradox al progresului”. Înseși forțele care au permis dezvoltarea romană i-au făcut pe romani să sufere de o sănătate precară. Germenii au beneficiat și ei de aceste modele de urbanizare și comerț. Faimoasele băi ale Romei erau folosite de mii de oameni în fiecare zi, iar apa nu era schimbată suficient de des. Acest lucru făcea ca băile să fie un mediu plin de bacterii, periculos, deși romanii credeau că scăldatul este un lucru foarte sănătos. Rezervele de apă potabilă erau, de asemenea, vulnerabile la contaminare. Toți mergeau la aceleași fântâni, fiecare cu propria sa găleată, generând un schimb continuu de bacterii – următoarea persoană care venea să ia apă nu numai că adăuga propriile bacterii în apă, dar le și lua pe ale altcuiva. Necunoașterea regulilor de bază ale igienei era prezentă în întregul imperiu, iar oamenii de știință cred că, în timpul acestei perioade romane, un nou și mortal tip de malarie s-a răspândit în ceea ce astăzi este Italia. Și asta nu este tot: în anul 165 e.n. au început să circule povești despre o nouă boală înfricoșătoare, adusă acasă de soldații care fuseseră în campanie în Orient. Cu o mortalitate foarte ridicată, între 10 și 20% dintre cei infectați decedând, aceasta a fost numită Ciuma Antonină și a fost prima pandemie cunoscută care să lovească Imperiul Roman, fiind astăzi acceptat de către oamenii de știință că ar fi fost variolă.
Noile descoperiri științifice rezultate din analizarea gheții de profunzime din Groenlanda oferă dovezi clare că impactul acestei ciume asupra averilor Romei a fost real și permanent, și nu avea să fie ultimul.
Nu vom putea niciodată ști numărul victimelor acestei ciume, însă cercetările oamenilor de știință arată cum creșterea economică s-a încheiat brusc și dramatic la finalul secolului al II-lea. La acel moment, după cum arată noile descoperiri, poluarea cu plumb a scăzut semnificativ. Din cauza scăderii populației cauzate de Ciuma Antonină, imperiul s-a luptat să găsească muncitori pentru a extrage argint, folosit pentru a face monede. Pe măsură ce producția de monede s-a diminuat, plumbul fiind folosit pentru topirea argintului, a scăzut și poluarea cu plumb, ceea ce indică în mod clar o cădere economică a Imperiului Roman. Urmând această logică, am putea concluziona că ceea ce a dus mai târziu la prăbușirea imperiului nu au fost interesele politice, ci, în fapt, bolile.
Puteți afla mult mai multe despre sfârșitul marilor imperii și epoci în Secretele civilizațiilor – doar la Viasat History.
