Compozitoarea, cântăreața și instrumentista de origine islandeză Sóley Stefánsdóttir (cunoscută de fani simplu, ca Sóley) și-a început cariera în 2010, prin EP-ul Theater Island, pe care l-a scris, produs și înregistrat la vârsta de 23 de ani, când studia compoziția muzicală la Academia de Arte din Islanda.
Proiectul, compus din 6 piese inspirate de artiști precum Bat for Lashes sau Antony and the Johnsons, a introdus ascultătorii într-un univers sumbru, prezentat de Sóley pe întreg parcursul carierei, prin melodii precum Dutla („I look down that limb/ In this tree of pain/ I’m dying”), Kill The Clown („His eyes were blue and green/ His mouth was red and yellow”) sau Read Your Book („I swim too far, fly too high/ I forgot to say goodbye”), care funcționează precum o colecție de folktales transmise printr-un instrumental indie folk.
Foto: Akvárium
Primul LP, We Sink, a fost lansat în anul 2011, fiind descris de artistă ca prezentând o lume unică, visătoare și suprarealistă, plină de magie, în care fiecare ascultător are puterea de a oferi propriul sens cuvintelor și notelor auzite în cele 13 melodii care construiesc universul de poveste, datorită pieselor precum Pretty Face, una dintre cele mai populare de pe album („Tonight I take your life and throw it far away/ I use my pretty face to find my way to you”), I’ll Drown („He takes my hand and whispers: I’ll drown when I see you”) sau Smashed Birds („I walk the road when I realise my death/ The road that knows about my pity, little past”).
După succesul LP-ului de debut, în 2014 artista și-a pus în prim-plan talentul de instrumentist printr-un album pentru pian, născut din dorința de a arăta fanilor cum ar trebui să fie cântate piesele ei, pe care l-a numit Krómantík, și pentru care a compus 8 balade ce introduc ascultătorii într-o nouă lume, auzită prin note muzicale și adusă la viață cu ajutorul imaginației celui care intră în poveste: „Noaptea, când afară este frig sau plouă, stai pe un scaun și ascultă. Imaginează-ți că în colțul camerei există un pian puțin dezacordat, la care cântă două mâini îmbătrânite. Ele îți spun o poveste.”
Foto:Higher Plain Music
Următorul album, Ask the Deep, lansat în anul 2015, a avut ca punct de pornire peisajele observate de Sóley în orașul Hafnarfjörður, unde a copilărit, aflat la 10 km de capitala Islandei: „Era noapte, iar când am văzut albastrul închis al mării, m-am gândit că vreau să scriu un album despre ceea ce simt. A devenit rapid un proiect despre ceea ce se află în adâncul meu, în mintea mea.”
Păstrând caracteristicile specifice proiectelor de început, precum temele sumbre sau elementul de storytelling bazat pe diferitele trăiri și emoții ale personajelor imaginate de ea, vizibile mai ales în piese precum Devil („Have I danced with the devil?/ Does he still love me?”), Ævintýr („All alone you are going down/ Do you wonder is there anyone to look for you?”), One Eyed Lady („She’s the one eyed lady/ She pours herself a nice little glass of wine”) sau Halloween („Tonight the boys dress up like dreamers/ The girls dress up like nightmares”), Ask the Deep a introdus și un sunet alt-pop pe care artista nu îl mai abordase în trecut, continuat în EP-ul Don’t Ever Listen, din același an: „Isn’t this all in your head? All these creatures are dead?”
Foto:KEXP
Al treilea LP din carieră, Endless Summer (2017), a reprezentat, pentru Sóley, un nou început (scris în mijlocul iernii întunecate din Islanda, în timp ce visa la o zi nesfârșită de vară), având un sunet mult mai optimist și deschis, unde pianul ocupă din nou un rol principal, care vorbește despre experiența acumulată odată cu nașterea fetiței ei și despre schimbările aduse de acest eveniment important.
Cel mai recent proiect, Mother Melancholia (2021), compus din 10 piese, reprezintă perfect parcursul artistei în lumea muzicală, fiind un album experimental și vizual, care amintește de filmele Mother! (cu Jennifer Lawrence și Javier Bardem în roluri principale) și Melancholia (Kirsten Dunst), Sóley prezentând ascultătorului cea mai mare frică a ei, moartea, imaginându-și cum ar suna sfârșitul unei lumi care a obosit să fie uitată de cei pe care îi apără: „To men power is all/ Now they try to flee/ To look away from the truth”. LP-ul are un puternic mesaj feminist, compozitoarea vorbind despre cum, atunci când își imagina sfârșitul lumii, s-a gândit că Mama Natură, în societatea contemporană, este privită ca fiind o figură feminină, care nu primește, din partea oamenilor, respectul meritat.
Pe lângă activitatea de solist, Sóley face parte și din trupa Seabear, care a lansat anul acesta albumul In Another Life, un proiect făcut sub forma unui jurnal muzical, compus din 11 piese indie pop, care amintește de coloanele sonore din filmele coming of age: „Tell me where do I belong/ I put my whole life into songs”.
Text de CLAUDIA ALDEA
