Ce au în comun Picasso și Dalí? Pe lângă faptul că sunt doi pictori de origine spaniolă, figuri marcante pentru istoria artei, cu renume mondial, reprezentanți de seamă a două curente artistice total diferite (cubismul și suprarealismul), doi artiști care continuă să influențeze și să inspire și astăzi lumea artei moderne.
Ei bine, Picasso și Dalí au împărțit și Pălăria cu trei colțuri (The Three-Cornered Hat), magnificul spectacol de balet cu care muzica lui Manuel de Falla și-a făcut debutul triumfal pe scena internațională.
Istoria creată de cei doi alături de muzica lui de Falla este prezentă în această vară la București, în cadrul expoziției Art Safari.
Bazat pe romanul din 1874, scris de Pedro Antonio de Alarcón, în 1919 a avut loc premiera mondială a baletului Le Tricorne – „Pălăria cu trei colțuri”, la Teatrul Alhambra din Londra.
Pentru acest spectacol, Pablo Picasso a fost angajat să creeze decorurile și costumele, dar a contribuit chiar și la designul machiajelor dansatorilor. Pe lângă partea de producție, pictorul s-a implicat și în compoziție, adăugând personaje noi poveștii (nebunii, La Mallorquina etc.), iar toate sugestiile artistului l-au determinat pe compozitorul Manuel de Falla să adauge o uvertură nouă în compoziția muzicală, astfel încât publicul să aibă timp să admire cortina pictată special de Picasso pentru acest spectacol. Olga Khokhlova, prima soție a pictorului, a fost balerină în Ballets Russes, compania de balet a lui Diaghilev care a creat spectacolul.
De altfel, Picasso concepuse decorul şi costumele şi pentru primul spectacol Ballets Russes, Parade (1917), pe muzica lui Erik Satie şi libretul lui Jean Cocteau, cel care îi făcuse cunoştinţă pictorului cu Diaghilev.
După premiera de la Londra, spectacolul Le Tricorne a avut premieră la Paris (1920) și la Madrid (1921), iar fix după cea de la Paris, Picasso a publicat o suită de lucrări grafice sub denumirea „Pălăria cu trei colțuri”.
După triumful european al spectacolului, părea un lucru aproape imposibil să egalezi măestria lui Picasso, așa că singura variantă de a replica baletul peste ocean a fost colaborarea cu un alt mare artist consacrat.
Treizeci de ani mai târziu, în 1949, Le Tricorne a avut premiera la New York, iar artistul comisionat pentru realizarea decorului și a costumelor a fost chiar Salvador Dalí, căruia i s-a solicitat în mod explicit ca acestea să aibă un aer spaniol.
Apropiat și de Manuel de Falla, și de Ballets Russes de Montecarlo, avându-l aproape și pe coregraful primei producții, Léonide Massine (alături de care Dalí lucra de mai mult timp în Statele Unite ale Americii), Dalí a creat noua scenografie a baletului în stilul său propriu, populând însă ambientul distinct spaniol cu motive specifice lui (pe care le-a folosit, tot în 1949, şi pentru baletul Los sacos del Molinero, şi la piesa de teatru Don Juan Tenorio) şi oferind, după cum avea obiceiul, chiar și o alternativă de nume a spectacolului: The Three-Cornered Hat sau The Miller’s Sacks.
La fel ca Picasso după premiera de la Paris, în 1959, Salvador Dalí a publicat propria sa colecție de gravuri, pe care le-a lansat sub aceeași denumire „Pălăria cu trei colțuri”.
La mai bine de 100 de ani de la premiera din Paris, în 2022, spectacolul se mută în centrul istoric al Bucureștiului, într-o viziune nouă, în care desenul, pictura și muzica se îmbină armonios. „Pălăria cu trei colțuri” este un adevărat eveniment fericit, care aduce împreună doi dintre cei mai importanți artiști spanioli ai secolului XX – Picasso și Dalí. Uniți prin spectacolul de balet Le Tricorne, lucrările celor doi sunt puse în dialog cu muzica maestrului Manuel de Falla, într-o expoziție care se află în această vară la București (expoziția este deschisă până pe 7 august), în cadrul Pavilionului Central Art Safari, sub denumirea Picasso, Dalí & Falla. Pălăria cu trei colțuri.
Proiectul expozițional aparține Arhivei Manuel de Falla, care a fost creată pentru a păstra și a oferi cercetătorilor moștenirea acestui mare muzician, o referință-cheie în cultura occidentală, cu o vocație europeană marcantă, și un om meticulos, care a avut mare grijă să păstreze fiecare bucată de hârtie care a trecut prin mâinile lui. În Granada, pe frumosul deal pe care se află Alhambra, consiliul orașului a construit un magnific centru cultural, cuprinzând Casa Muzeală Manuel de Falla (în micuța carmen – o casă cu grădină zidită – pe care muzicianul și-a ales-o drept locuință), un auditoriu și, din 1991, Arhiva Manuel de Falla. Datorită muncii desfășurate de acest centru de cercetare, astăzi putem reconstitui pașii procesului creativ al lui Manuel de Falla, putem aprecia și ne putem bucura și mai mult muzica lui.
