Meniu Zile și Nopți

Artă & Cultură

Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 15/06/2022
Artă & Cultură / Benzi Desenate

Centenar Ștefan Augustin Doinaș… în benzi desenate! | Interviu cu LIA FAUR |

Mădălina Diaconu De Mădălina Diaconu
Comentarii Centenar Ștefan Augustin Doinaș… în benzi desenate! | Interviu cu LIA FAUR | Share Centenar Ștefan Augustin Doinaș… în benzi desenate! | Interviu cu LIA FAUR |


“Ca erou al propriei vieți, Doinaș se lupta cu două tensiuni, față de care nu făcea rabat. Pe de-o parte, ambițios: el voia celebritate sub pecetea talentului artistic. De cealaltă, îl interesa numai creația, refuzînd socialul pînă la homofobia tactică. Nu altfel se petrece în bună măsură și biografia intimă, cu provincial sărac, blocat în interdicții și în aventura propriei literaturi, care se îndrăgostește de muza unei națiuni.” 

Fragment din prefaţa „Ştefan Aug. Doinaş. Poetul ca supererou grafic“, înclusă în volumul “SAD. Biografie grafică”, al cărui scenariu este semnat de scriitoarea Lia Faur, în timp ce ilustraţiile îi aparţin lui Vali Ivan, jurnalist, caricaturist, grafician, ilustrator și autor de benzi desenate.

În prezent, Lia Faur predă limba, cultura și civilizația română la Universitatea Tunis El Manar, Institutul de limbi moderne „Habib Bourguiba” printr-un protocol semnat cu Institutul Limbii Române din București. Organizează de 8 ani, la Arad, Festivalul “Zile şi Seri de Literatură Doinaş”, eveniment a cărui longevitate se datorează efortului şi dăruirii sale.

Anul acesta, festivalul a fost dedicat celor 100 de ani de la naşterea scriitorului Ştefan Augustin Doinaş, prilej cu care a fost lansat și romanul grafic mai sus amintit. Inspirată de un romanul grafic dedicat lui Emil Cioran (bandă desenată de Patrice Reytier, apărut la Paris), Lia Faur a avut idea de a-l readuce pe Ștefan Augustin Doinaș în atenția publicului, într-un mod inedit.

“Într-o seară m-a pus în contactat cu ea prietenul meu Dodo Niță. Am discutat în mare despre ce este vorba și ne-am hotărât să facem această bandă desenată” relatează autorul de benzi desenate Vali Ivan. “Prima problemă de care am fost conștient că ne vom lovi, a fost criza de timp. Mai erau doar câteva luni până se implineau cei 100 de ani de la nașterea scriitorului arădean iar albumul urma să conțină 82 de pagini de benzi desenate plus ce a mai adaugăt ea, pagina de gardă, alte comentarii. Deci, să faci 82 de pagini în 2-3 luni este nebunie curată, este ceva de cartea recordurilor. Dar am reușit să o facem. Lia a fost foarte entuziasmată, a muncit foarte mult pe partea de documentare, mi-a trimis dialogurile, scenariul și eu cred că a ieșit ceva bun în final. Lucram de dimineața de la 5 până seara. Apucam să mănânc un sandwich cu o mână și cu alta desenam. Dar asta face parte din frumusețea unui astfel de proiect. Ecoruile sunt bune, mai ales de la cei din Arad. Eu cred că este o reușită.”

Într-o pauză de la numeroasele activități în care este implicată doamna Lia Faur, am reușit să-i adresam câteva întrebări.

Mădălina C. Diaconu: Ce v-a determinat să alegeți momente din viața unui scriitor pentru a le reda altfel … și anume prin intermediul benzilor desenate?

Lia Faur: Proiectul benzii desenate este mai vechi, am lucrat cu studenții mei de la specializarea „științe ale educației”, folosind banda desenată ca modalitate de acces la literatura pentru copii și tineret, iar acum, prin acest nou demers, doresc să predau elemente de cultură românească studenților străini. Există prejudecata că banda desenată ar fi o artă minoră, o caricatură mai evoluată, ușor interpretabilă, material auxiliar în studiul unei discipline. Este foarte adevărat că atrage atenția, mai ales micilor cititori, dar este și o sursă de motivație, o aducere în context, fiind divertisment și lectură, în același timp. Ludicul poate facilita învățarea mai eficient decât tratarea gravă a unor subiecte, fără a suferi de superficialitate. Dinamica socială ne obligă la găsirea unor soluții în pas cu realitatea.

Mutarea cursurilor în mediul virtual, în perioada pandemică, demonstrează că elevul sau studentul vor utiliza intensiv informații via internet, care ușurează accesul la imagine. Această practică nu înseamnă că lecțiile vor pierde din calitate, dimpotrivă, se vor adapta aptitudinilor noii generații. Stilul de învățare al fiecăruia este diferit și acest aspect îl obligă pe profesor să găsească metode potrivite înainte de a declara eșecul, care, adesea, este cauzat de stăpânirea precară a competențelor de lectură și scriere. B.D. obligă la descifrarea textulului și a imaginii, în relație de interdependență. Mesajele simultane din spațiul iconico-lingvistic activizează atenția, mai ales acolo unde lipsește exercițiul lecturii. Utilizarea imaginii îi sperie pe mulți universitari și pe mulți adepți ai învățământului tradițional, însă ea simulează, fără îndoială, accesul la sensul textului.

DMC: De ce Ștefan Aug. Doinaș? 

Lia Faur: Ștefan Aug. Doinaș este un important scriitor neomodernist, din aceeași generație temporală cu Nichita Stănescu, unul „trăitor”, celălalt „contemplativ”, a cărui viață merita să fie prezentată într-o manieră care să atragă curiozitatea tinerilor pentru a-l (re)descoperi ca om și scriitor. Este arădeanul care are un festival de literatură ce îi poartă numele, de care mă ocup din 2015. Anul acesta am sărbătorit centenarul scriitorului (1922-2022), prin ediția a opta a festivalului, ceea ce a prilejuit și apariția volumului SAD – biografie grafică, Casa de Pariuri Literare. 

Cred că păstrarea memoriei unei comunități și continuitatea ei sunt complementare. Înainte de a fi arădean, Doinaș este un scriitor român, fertil, cu valoare indiscutabilă. Opera sa (poezie, teatru, traducere, critică literară, eseu, proză, literatură pentru copii) crește în intensitate odată cu timpul și rezistă generațiilor. S-a situat mereu pe o poziție necorespunzătoare politicii de partid, ceea ce face din el un caracter autentic, nu a intrat în partid, nu a înalțat ode.

Poemele sale din ultimii ani ai comunismului denotă rezistență și ostilitate față de regim, apoi, după căderea comunismului a devenit un simbol al implicării civice cum puțini poeți ai generației sale au făcut-o.

După 1989, Ștefan Aug. Doinaș a fost președinte al Uniunii Scriitorilor, academician, senator, politician, așadar suficiente argumente să i se dedice un volum în bandă desenată. Nu e o glumă, mai ales dacă amintim că și lui Cioran i s-a dedicat, cu ceva timp în urmă, un volum grafic la Paris. Pentru cultura occidentală (Franța, Belgia, Spania etc.), acest demers poate face obiectul unor studii în mediul universitar, trăim cu speranța că și la noi predarea va câștiga în diversitate, iar studiul benzii desenate ca alternativă pedagogică își va găsi locul în tezele cât mai multor cercetători.

DMC: Este nevoie să-i atragem pe elevi către literatura română?

Este nevoie să comunicăm? Este nevoie să scriem și să citim? Este nevoie să descifrăm un mesaj? Este nevoie să descoperim sublimul și infamia? Avem nevoie de frumusețe? Avem nevoie de luciditate? Câteva întrebări care pot defini, oarecum, literatura. Nu îmi imaginez un răspuns clar, deoarece literatura nu e o invenție, este esența unui popor, care, înainte de a ști să scrie un text, îl povestește, îl (des)cântă, îl strigă sau îl plânge. Este nevoie ca tinerii să cunoască literatura română? Este nevoie să cunoască, în primul rând, literatura română, fără a ignora importanța literaturii universale.

Literatura română are o ofertă generoasă, e nevoie să fie cunoscută de profesorii care o predau, ei să fie la zi cu lecturile, să lase în urmă nivelul patetic de raportare la unii scriitori. A recita „Mistrețul cu colți de argint” de Ștefan Aug. Doinaș, e frumos, dar pot exista multiple maniere didactice de a depăși acest obstacol, instalat încă din vremea cenaclului păunescian.

Este nevoie să-i atragem pe tineri către literatura română, găsind metode contemporane cu lumea lor, tot mai apropiată de artă. Doinaș nu intră în rândul autorilor studiați în liceu, așadar rămâne în afara „interesului”, ceea ce mi se pare nedrept. Literatura română nu este doar cea cuprinsă în spațiul îngust al unei programe, este bucuria de a citi, de a descoperi lumile acestor mari scriitori, înainte de, aproape imperativul, „trebuie să”. Obligatoriul te separă de plăcere și confort, iar ființa umană este construită să conteste obligația prin respingere, cu alte cuvinte, prin îndepărtarea de literatură.

DMC: Cum ați ales artistul care a redat cercetarea dumneavoastră în benzi desenate?

Vali Ivan este un artist cunoscut, realizator de benzi desenate, scenarist și desenator, caricaturist pentru câteva cunoscute cotidiane: Jurnalul Național, Adevărul, Academia Cațavencu etc. Așadar, un desenator care se poate adapta unui desen realist, cum s-a dorit să fie proiectul. Am ținut ca imaginea acestui prim volum (prim, deoarece biografia grafică merge doar până în jurul anilor ’80 și este posibil să fie urmată de un al doilea volum) să fie un melanj desen-caricatură, pentru receptarea în rândul publicului neobișnuit cu acest gen de exprimare, când vine vorba despre un scriitor de talia lui Doinaș.

Este un desen care nu lasă loc de interpretare, clar, adaptat scenariului veridic, documentat din corespondență, interviuri sau mărturii. Accentul cade pe greutatea grafică, aducând în prim plan personajele principale, sau folosind imaginea panoramică. Am utilizat imagini din orașele de care Doinaș a fost legat afectiv, Arad, Sibiu sau București (gara, satul, liceul, teatrul etc.), într-o cronologie de panouri pătrate sau dreptunghiulare. A fost un proiect provocator, solicitant, iar Vali Ivan a răspuns admirabil.

Am avut trei luni la dispoziție să ne coordonăm (nu ne cunoaștem fizic), să realizăm ceea ce puteți vedea. Există un complice la întâlnirea noastră, pasionatul de bandă desenată, autorul unui volum de excepție, unic în spațiul românesc,  Istoria benzii desenate românești, 1891-2010, Dodo Niță (în colaborare cu Alexandru Ciubotariu), Editura Vellant, 2010. După o discuție scurtă, Dodo Niță a îmbrățișat ideea și l-a recomandat pe Vali Ivan. Într-un asemenea demers, comunicarea dintre scenarist și desenator este esențială, este necesar să se înțeleagă fără prea multe explicații.

Am schițat un plan de lucru în timp limitat, cu etape, imagini, cu program de lucru pe zile. Primele zece pagini au ieșit foarte bine. Apoi am continuat, prezentându-le unui cerc restrâns de apropiați, pasionați de literatură, critică literară sau bandă desenată (Mihai Iacob, Bogdan Crețu, Marius Miheț), care au încurajat și criticat, ceea ce ne-a prins foarte bine. După cum vedeți, nu avem pretenția de a fi realizat o lucrare exhaustivă, ci un volum grafic-pilot în abordarea didactică a unui mare scriitor român. Manuscrisul acestui volum a putut apărea cu sprijinul Centrului Municipal de Cultură Arad, instituție care a înțeles necesitatea derulării mai multor evenimente cu prilejul Centenarului Doinaș. Volum editat de Casa de Pariuri Literare, 2022.

Interviu de Mădălina C. Diaconu

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on linkedin
LinkedIn
Share on twitter
Twitter
Share on email
Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.