Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Icon Film Zile si Nopti 14/06/2022
Film / Videodome

VIDEODOME | “DELLAMORTE DELLAMORE” aka “CEMETERY MAN” (1994, r: Michele Soavi)

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii VIDEODOME | “DELLAMORTE DELLAMORE” aka “CEMETERY MAN” (1994, r: Michele Soavi) Share VIDEODOME | “DELLAMORTE DELLAMORE” aka “CEMETERY MAN” (1994, r: Michele Soavi)


“DELLAMORTE DELLAMORE” aka “CEMETERY MAN” (1994, r: Michele Soavi)

Intitulat sugestiv “Despre moarte şi dragoste”, acest Euro-Horror a înregistrat încă de la data lansării un succes neaşteptat de mare, inclusiv în SUA, în parte datorat ambasadorilor săi benevoli – precum Martin Scorsese – care l-au caracterizat drept unul dintre cele mai bune filme italiene ale anului. Pentru a atinge o asemenea performanţă (notabilă pentru acest gen cinematografic la începutul anilor ’90) a fost însă nevoie de alinierea într-o configuraţie optimă a mai multor “astre”… umane.

Regizor este polivalentul Michele Soavi, al cărui expertiză în producţia de Fantasy adult extrem nu poate fi trecută cu vederea: rol secundar în “City of the Living Dead” (1980, r: Lucio Fulci), ucenic al lui Joe D’Amato şi apoi al lui Dario Argento la finele anilor ’80 (făcând echipă ca asistent de regie pentru “Tenebre” cu Lamberto Bava), colaborator a lui Terry Gilliam (“The Adventures of Baron Münchausen” – 1988) şi care, mai târziu… a refuzat oportunitatea de a regiza la Hollywood “From Dusk Till Dawn”, iar job-ul i-a revenit lui Robert Rodriguez.

Rupert Everett, care, in anii ’90, s-a poziţionat ca unul dintre cei mai versatili şi greu de etichetat actori britanici – de la inadmisibil de subevaluatul “Tolérance” al lui Salfati şi “The Comfort of Strangers” al lui Paul Schrader la “Prêt-à-Porter”-ul lui Altman şi “Strelyayushchiye angely” al rusului Vladimir Shterayanov -, joacă în filmul pus în scenă de Michele Soavi rolul lui Francesco Dellamorte (un soi de Sfântul Francisc al Morţii), paznicul unui cimitir a cărui locatari au prostul şi inexplicabilul obicei de a reveni pe pământ în a şaptea noapte de după deces.

Singura formulă de a-i linişti definitiv este să le zdrobească ţeasta cu un cartuş dum-dum, o săpăligă sau orice alt obiect contondent care îi vine la îndemână, lui sau asistentului său monosilabic Gnaghi (interpretat de muzicianul francez de folk François Hadji-Lazaro, deseori văzut şi în filmele lui Jeunet şi Caro).

Deşi îşi pune câteodată întrebări (Cum a început această ‘epidemie’? Se întâmplă doar la el în cimitir?), Francesco realizează că, de fapt, este doar un slujbaş neinteresat cu adevărat de răspunsuri (“the living dead and the dying living are all the same“), un om simplu obsedat în microcosmosul său morbid doar de a găsi dragostea eternă, iar căutarile lui se consumă pe fondul obsedantei şi excepţionalei muzici (fără exagerare!) al veteranului Manuel De Sica (“Una breve vacanza”, “Les séducteurs”), autor al OST-ului pentru câştigătorul Oscarului (cel mai bun film străin) din 1972, “Il giardino dei Finzi Contini“, regizat de tatăl său, Vittorio De Sica, pentru care Manuel a fost nominalizat în acel an la Grammy.

Dacă vă propuneţi să achiziţionati CD-ul, vă recomand să căutaţi versiunea extinsă ce conţine nouă piese bonus (interpretări alternative sau nedecupate).

Dintre prezenţele remarcabile de pe generic merită amintiţi şi actorul Mickey Knox (roluri secundare în acum obscurul actioner “Il giorno del Cobra” a lui Enzo G. Castellari sau Horror-ul SF realizat după nuvela lui Brian Aldiss, “Roger Corman’s Frankenstein Unbound”, din 1990) sau expertul în F/X Sergio Stivaletti (colaborator favorit a lui Dario Argento şi Lamberto Bava), premiat la Festivalul de la Málaga pentru “Dellamorte Dellamore”.

Tiziano Sclavi, creatorul anti-eroului cult de comics-uri Dylan Dog – nume inspirat din cel a poetului Dylan Thomas -, care, în anii ’70, publica sub pseudonimul Francesco Argento (ca tribut adus cineastului Dario Argento), este cel care a scris povestea lui Francesco Dellamorte, custodele cimitirului din Buffalora, înainte de a şi-l imagina pe Dylan, deşi, cronologic, lucrurile sunt mai complicate, căci Sclavi susţine că a pierdut manuscrisul şi că a trebuit să îl rescrie.

Acesta ar fi motivul pentru care nuvela a apărut la mulţi ani după lansarea lui Dylan Dog (1986), portretizare a căruia a fost, iniţial, inspirată accidental chiar de… Rupert Everett şi de rolul său din “Another Country”, drama istorică bazată pe viaţa agentului dublu Guy Burgess pusă în scenă de Marek Kanievska în ’84, în care Everett joacă alături de Colin Firth. Personajul apare în benzile desenate, toate în alb/negru (o caracteristică generală pentru cele editate de Sergio Bonelli), în segmentul “Orrore nero”, publicat în 1991.

Să revenim însă la filmul propriuzis, ce conţine o sumă incredibil de mare (pentru o peliculă de ligă inferioară) de trimiteri simbolice, combinate sofisticat şi inspirat la operele unor cineaşti majori, de la craniul hamletian şi obsesia pentru acesta a protagonistului (vezi Olivier) sau metafora globului de zăpadă à la “Citizen Kane”, la “Portocala mecanică” al lui Kubrick (De Sica utilizează în OST un fragment din interpretarea la sintetizator de către Walter Carlos a Simfoniei a 9-a al lui Beethoven din scena vizitei lui Macolm McDowell în magazinul de vinyluri), de suprarealismul lui David Lynch sau de începuturile tandemului Jeunet/Caro.

Incontestabil însă, cel care domină vizual – inclusiv prin utilizarea slow-motion-ului – este goticul ce aminteşte de delirurile lui Ken Russell (ex. mişcările camerei şi cadraturile din înlănţuirea scenei sărutului din osuar cu cea de sex de pe mormântul răposatului, urmată de ieşirea la rampă a venerabilului soţ ca zombie).

Dacă este să ne referim la morţii-vii, aceştia sunt trataţi neconvenţional pentru anii ’90, fiind doar un pretext pentru satiră, sarcasm şi umor negru (ex. înmormântarea zecilor de tineri morţi în accident, prilejul de campanie electorală, anti-machoism-ul, bikerul zombie).

“Dellamore Dellamorte” rămâne o ingenioasă abordare ale celor două teme gemene, dragostea şi moartea, ambalată contra curentului într-un mod ieşit din comun pentru o nişă cinematografică ce anunţa la vremea respectivă că se va îndrepta din ce în ce mai mult spre Gore.

Text de IOAN BIG

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.