Valeria Stoica este o artistă din Republica Moldova, adoptată de câțiva ani de București, un oraș în care cu greu și-a găsit oamenii ei din cauza firii emotive. Cu toate astea, stilul ei muzical a prins destul de bine la public datorită mesajelor puternice pe care le transmite prin versuri și prin vizual. Particularitatea ei este faptul că simte prima dată prin imagini şi abia apoi găseşte şi cuvintele care să rezoneze cu mesajul transmis astfel.
„Respir cu tot ce mă înconjoară, dar bineînţeles că eu încerc să mă dezvolt în permanenţă prin muzica mea”, spune cântăreața și tocmai de asta nu se grăbește să producă hit după hit, ci lucrează în ritmul propriu, avantajul pe care îl are ca artist independent.
Valeria Stoica a cântat la Hangariada, unul dintre cele mai importante festivaluri autohtone din Iași, iar muzica ei așezată a contrastat destul de mult cu euforia ritmurilor celor de la Basska sau Subcarpați.
Ce vibe ți-a dat publicul din Iași?
Cânt pentru a doua oară în Iaşi şi de data asta am cântat cu full band. Acum am venit cu primul meu album, I don’t like roses, pe care l-am lansat în pandemie şi nu am avut timp să-l cânt live.
În primul rând, totul mi s-a părut foarte bine organizat. Am cântat pe la mai multe festivaluri şi acesta chiar s-a simţit foarte diferit, m-am simţit din start acasă. Oamenii sunt autentic buni, ceea ce nu întâlneşti peste tot.
Sunt oameni, fani, care au venit special pentru tine?
Da, eu asta am văzut de pe scenă şi nu mă aşteptam, chiar dacă ştiam că sunt oameni în Iaşi care mă ascultă. Am întâlnit un cuplu care mi-a spus că au venit din Botoşani special ca să mă asculte. Mă bucură foarte mult faptul că există această comunitate pentru că mi-a luat ceva timp să-mi fac muzica mai cunoscută.
Eu nu am vrut un rezultat instant, imediat după ce m-am lansat şi nu am avut nici aşteptări pe partea asta. Nu-mi doresc genul ăsta de popularitate imediată după o piesă, ar fi prea mult pentru mine şi pentru firea mea emotivă. De şase ani de când fac muzică şi lansez clipuri, chiar dacă o fac rar şi mă tot opresc după fiecare piesă, am avut şi libertatea de a alege dacă vreau să mai lansez ceva sau când vreau să fac asta.
Lucrezi la ceva nou în acest moment?
Da, de fapt chiar am început să lucrez la cel de-al doilea album, însă până acum am lucrat doar la partea vizuală. Eu am studiat Regie Film, iar asta se reflectă şi în muzica mea foarte mult. Partea asta m-a ajutat să mă apuc de acest volum pentru că nu aveam inspirație, nu ştiam despre ce să scriu sau mai bine spus nu aveam motivaţie. Mai ales după pandemie şi după tot ce s-a întâmplat în perioada asta. Au venit toate aşa una după alta și mă întrebam mereu dacă mai e nevoie de muzica mea, de ceea ce fac eu.
Poate aş putea să fac alte chestii mai utile pentru oameni, însă am realizat cât e importantă este muzica, de fapt. Ştiam asta, dar uneori mai uităm de ce facem ceea ce facem. Mi-am dat seama că ceea ce facem cu toţii când ne simţim într-un fel, veseli, trişti, obosiţi, este să punem căştile în urechi şi să ascultăm muzică.
Deci procesul creației în cazul tău este unul total diferit. Concepi totul singură?
Da. Partea asta vizuală mă ajută să pot să încep cu clipul şi după asta să fac un soundtrack. Prima piesă de pe următorul album nu e gata. Am numai 50 de secunde, e un demo fără versuri, dar deja am filmat clipul acum o săptămână. E un clip special pentru că e filmat pe peliculă. Chiar e printre primele clipuri lansate recent pe peliculă. Aşa îmi găsesc motivaţia, să mă apuc de nişte lucruri, iar după ce văd rezultatul, adică după ce pot aprecia dacă e un clip foarte bun sau nu, evident că apoi îmi trebuie şi o piesă pe măsură.
Altfel mi se pare foarte greu să fac ceva mai original. Totul se mişcă prea repede în vremurile astea, oamenii devin faimoşi pe instagram, fac câte 100 de lucruri şi de fapt ştim cu toţii că în realitate nu se întâmplă nimic. Eu nu mai pun presiune pe mine, pur şi simplu. Nu ştiu, parcă se întâmplă atât de multe lucruri în jurul nostru încât nu ştiu dacă mai merită să-mi fac planuri, aşa că doar visez. Dacă se întâmplă, bine, dacă nu, aia e. Trăiesc într-un fel de fantezie, într-o lume a mea în care mă simt împlinită, iar dacă o să se reproducă şi în realitate tot ce visez eu, cu atât mai bine.
Mai compui sau regizezi și pentru alți artiști?
Nu. Eu fac muzică şi film doar pentru mine. Am încercat să compun şi pentru alţii, dar nu pot, iar acum prioritar este să-mi termin eu albumul şi să ştiu că l-am făcut exact aşa cum îmi place mie.
Dar mai fac și alte lucruri uneori. Când nu-mi mai găsesc motivaţia, încerc să mai fac şi alte lucruri, să mă bucur și de alte pasiuni, cum e şi normal. Nu-mi este ruşine că nu fac doar muzică, eu nu pot să fiu tot timpul creativă şi atunci fac altceva.
Un interviu realizat de Laura Cosmincă, redactor Zile și Nopți Iași
