Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 08/04/2022
Artă & Cultură / Teatru

MIHAI BĂDOI, un tânăr regizor la debut: „PUNK ROCK MAMA”

Vania Pierșinaru De Vania Pierșinaru
Comentarii MIHAI BĂDOI, un tânăr regizor la debut: „PUNK ROCK MAMA” Share MIHAI BĂDOI, un tânăr regizor la debut: „PUNK ROCK MAMA”


Fie că vorbim de actori, teatrologi, regizori, scenografi, coregrafi sau muzicieni, cu toții au avut nevoie la început de un punct de start și de alți oameni care să creadă în ei. La Teatrul În Culise din București s-au lansat mulți artiști sau lucrători culturali, care acum se bucură de succes și aprecierea publicului. Iar acum a venit momentul pentru un nou debut – actorul Mihai Bădoi a scris o piesă de teatru pe care o regizează, în premieră, la Teatrul În Culise: PUNK ROCK MAMA. Aflat la debutul în regie, Mihai Bădoi are un traseu artistic cel puțin interesant. Iubitor de artă și umanitate încă de când era copil, Mihai a încercat inițial un drum mai convențional din punct de vedere profesional și s-a înscris la Facultatea de Istorie. Pasiunea pentru teatru s-a aprins în 2013, în urma unui curs de actorie la TeenMedia Academy. După întâlnirile de acolo, dar și după ce talentul său comic a fost recunoscut și apreciat în spectacole precum Audiția, Mașinăria Cehov, Supermaket, Feromonii, O noapte furtunoasă sau Conversații cu Mafia, Mihai Bădoi s-a înscris la facultatea de Actorie, pe care a absolvit-o în 2018. A început să scrie piese de teatru din dorința de a da voce trăirilor sale interioare, de a spune povești, de a crea și a lăsa ceva în urmă. Și acum se lansează în regie. În prezent este trainer în cadrul proiectului Vreau să fiu actor de la TeenMedia și regizor la Teatrul În Culise din București. Pentru că am vrut să aflăm mai multe despre începuturi, l-am rugat pe Mihai să ne răspundă la câteva întrebări:

MIHAI BĂDOI, un tânăr regizor la debut: „PUNK ROCK MAMA”

Vrem să te cunoaștem mai bine. Cine este Mihai Bădoi și ce vrea el să ne spună? La ce visează?

E interesant că întrebi cine este Mihai Bădoi, pentru că și eu sunt curios să aflu asta. Dacă află cineva înaintea mea, m-aș bucura, pentru că m-ar scăpa pe mine de o sarcină. Acum, lăsându-l pe Mihai Badoi la o parte, ceea ce vreau eu sa scot în față este că oamenii uită în fiecare zi să fie sinceri. Și dacă am ceva de spus, asta e: înainte de orice altceva, fii sincer cu tine. Nu am un vis concret. Dar pot să spun, cu mâna pe inimă, că după o perioadă uscată, în care nu am făcut nimic pentru sufletul meu, a se citi ‘creație artistică’, m-am simțit foarte gol.  Dacă am un scop, ca să zic așa, este să nu mă opresc niciodată din a crea. Orice. Și dacă ar fi să am un vis, ar fi să ajung la cât mai mulți oameni, să propovăduiesc ideea să fim vulnerabili, că acolo stă forța umană.

Despre începuturi. Ai absolvit istoria și mai târziu te-ai apucat de actorie. Acum regizezi primul tău spectacol de teatru. Cum s-a petrecut switch-ul în carieră?

Important pentru poveste, nu am absolvit la Istorie. Pentru că am ajuns în anul III și am realizat că ceva nu se leagă, și am fugit mâncând pământul. Ce lipsea, și nu știam asta atunci, e că simțeam că nu aduc nimic pe lume. Pe cât îmi plăceau poveștile oamenilor din toată istoria (căci asta e elementul comun în tot ce fac, omul) nu cream nimic, nu aveam căi de exprimare. Așa că, după multă alchimie a sufletului, am realizat că trebuie să las ceva în urmă. Nu a fost o descoperire, a fost o acceptare a ceea ce sunt. Care a durat vreo 20 de ani. Și e work în progress. Altă revelație pe care am avut-o e că nu trebuie să mă definesc ca nimic. Pentru că încercam să mă bag singur într-o cutie ca să fac asta toată viața. Era înfricoșător. Apoi am ajuns la concluzia că nu sunt nici actor, nici scriitor, nici regizor. Pentru că vreau să spun aceleași lucuri, diferă doar mijlocul cum exprimi. Ori prin regie, ori prin orice cale mi se pare mie mai potrivită pentru idee. Poate că o idee e doar o poză, poate că o idee e o piesă întreagă, poate că o idee e un roman. Nu judec eu idei, fac ce îmi vine. Deci nu a fost un switch, a fost o acceptare dureroasă. Doare, dar e mai bine.

Ai avut vreun mentor în noua meserie? Cum și-au pus amprenta asupra ta?

Mentorul meu a fost cinematografia. Știu că m-ai putea combate dacă mi-ai spune că cinematografia nu e o persoană. Și eu nu aș avea ce să contrazic la o asemenea logică. Dar de acolo a pornit totul. Acolo i-am cunoscut pe Kubrick, Kieslowski, Paul Thomas Anderson și alți prieteni buni de-ai mei. M-au învățat multe, încă mă învață. Nu am prieteni numai în cinematografie, ci și în alte arte: Caravaggio, Bernini, Harry Gruyaert. Mă învață câte ceva în fiecare zi. În afară de ei, sunt un produs al mediului. Îi urmăresc pe toți oamenii cu care lucrez și le fur toate tehnicile. Cum spunea alt prieten al meu, Bergman, dacă văd ceva care îmi place, fur.

MIHAI BĂDOI, un tânăr regizor la debut: „PUNK ROCK MAMA”

Luna aceasta va avea loc premiera Punk Rock Mama, un spectacol care-ți poartă semnătura atât prin textul dramatic, cât și prin regie. Cum s-a născut acest proiect?

S-a născut printr-o conjunctură pe care nu mi-am propus-o. Am vrut să regizez un spectacol. Aveam un text din afară pe care mi-l tradusesem. Am vorbit cu Cristian Bajora de la Teatrul În Culise şi mi-a sugerat să caut altceva. Gândul că trebuia să caut un text care să îmi placă mă înfricoșa. Cum să găsesc ceva așa specific? De unde sa încep? Și, din panica aia, am început să mă gândesc la situații. Până când o situație nu m-a lasat să dorm o noapte întreagă. Apoi a doua, apoi a treia. Și obsesia asta de câteva zile s-a transformat în Punk Rock Mama. Am scris repede, de frică să nu uit starea. S-a născut din multe idei. Lucrurile trăite de mine în copilărie, modul cum văd eu acum lucrurile alea, ce cred eu despre comunicarea dintre oameni, relația pe care o am cu Grațiela Popa, actrița din Punk Rock Mama și multe alte influențe. Ehh, eu acum am spus foarte ordonat ce m-a inspirat. În realitate, toate fierb acolo în cazanul subconștientului și pe urmă vin de ‘nicăieri’.

MIHAI BĂDOI, un tânăr regizor la debut: „PUNK ROCK MAMA”

Povestește-ne puțin despre echipa alături de care lucrezi. Cum ați ajuns să colaborați?

Textul l-am scris cu Grațiela Popa și Claudia Ene în minte. Personajul masculin voiam să fie jucat de mine, dar până la urmă am ajuns la concluzia că mai bine încerc să fac doar o singură treabă. Cu Grațiela și cu Claudia mă cunosc de la cursurile TeenMedia Academy, unde am început toți trei să cochetăm cu teatrul. Cu Grațiela am fost și coleg de grupă la Facultatea de Teatru. Și când am decis să nu joc eu rolul personajului masculin, am avut un singur actor în minte, pe care îl văzusem în spectacolele de la Teatrul În Culise, Radu Catană. Pe el mi l-a recomandat și Grațiela.

MIHAI BĂDOI, un tânăr regizor la debut: „PUNK ROCK MAMA”

MIHAI BĂDOI, un tânăr regizor la debut: „PUNK ROCK MAMA”

De ce să vină bucureștenii să vadă Punk Rock Mama?

Eu nu aștept numai bucureștenii să vină la Punk Rock Mama, dacă ar fi dupa mine, aș vrea să vină oameni de pe tot globul. Știu că limba e o barieră, dar un lucru pe care îl caut în orice fac e să reduc totul la cea mai umană esență. Spectacolul e despre lucurile alea din noi de care ne e frică să vorbim. Mesajul din Punk Rock Mama e universal și se aplică oricărui om care a simțit ceva vreodată. Pentru că la finalul zilei, scopul meu e ca spectacolul, dacă ar fi jucat în orice loc din lume și în orice etapă istorică, să fie înțeles de toată lumea.

Debutul tău în regie vine după o perioadă foarte dificilă pentru teatru. Ce a schimbat pandemia în viața ta și în felul în care te raportezi la lume?

Pandemia, cu toate părțile ei rele, a avut și câteva părți bune. E clar că nu a fost un moment bun pentru acțiune, dar a lăsat mult loc de contemplare. Nu știu dacă m-a afectat specific cu ceva. Mi-a lăsat mai mult loc să mă plimb și să fac fotografii. Probabil, subconștient, după izolare, am simțit nevoia de oameni, și din acest motiv am început să revin la teatru și sa reiau legaturi vechi cu oamenii de aici.

MIHAI BĂDOI, un tânăr regizor la debut: „PUNK ROCK MAMA”

MIHAI BĂDOI, un tânăr regizor la debut: „PUNK ROCK MAMA”

În prezent scrii, joci și regizezi teatru, dar știu că îți place și fotografia și pictura. Cum îmbini toate aceste arte în viața ta?

Cum am spus și mai devreme, eu nu le percep ca distincte. Sunt niște nevoi ale mele pe care caut să le exprim. Asta a venit tot în urma unor procese de gândire, când mă chinuiam să mă definesc ca ceva. Trebuie să fiu neapărat fotograf, trebuie să fiu neapărat actor etc. Și pe urmă m-am gândit la Omul Renașterii. M-am gândit că nu cred că Da Vinci își punea problema: ‘Oare sunt pictor sau arhitect?’ și în loc să facă pictură sau arhitectură contempla dacă era una sau alta. Pur și simplu făcea. Și asta m-a inspirat. Sunt înclinat clar spre arte vizuale. La finalul zilei vreau sa creez un dialog între oameni. Vreau să spun povești.

Unde îți găsești inspirația? Ce te ajută să creezi?

Aici e o capcană pe care am descoperit-o pe pielea mea. Percepția generală e că vine Zâna Creației la tine și te binecuvântează cu idei. Trăind cu impresia asta, am fost multa vreme dezamagit că ‘nu am idei’. Revelația pe care am avut-o eu și vreau să o audă cât mai multa lume, ca să nu mai irosească timp așteptând-o pe Zână, este următoarea: creația este muncă. Și munca are mai multe părti grele decât ușoare. Cum spunea alt prieten de-ai mei, Picasso, inspirația există, dar trebuie să te găsească muncind. Inspirația vine dacă îți aloci timp să o cauți. Nu e nimic boem în treaba asta. E o discuție foarte lungă aici despre care aș vorbi în continuu. Mă inspiră absolut tot ce mă marchează. Cum am spus mai devreme, prima inspirație a fost cinematografia, dar și orice altă artă. Acum sunt absolut îndrăgostit de Stromae și poveștile pe care le crează în muzică. Recomand tuturor. Când văd ce melodii scoate îmi vine să plâng de bucurie. Și nu exagerez.

MIHAI BĂDOI, un tânăr regizor la debut: „PUNK ROCK MAMA”

Ce îți place cel mai mult la ceea ce faci?

Alt mit pe care vreau să îl demontez este că trebuie sa te simți bine tot timpul când creezi. Nu. E greu, pentru că vorbești despre cele mai profunde chestii ale tale. Deci procesul în sine rareori e o bucurie. Bucuria mai mare pentru mine e când mă uit în urmă și îmi dau seama că le-am făcut. Cu bune și cu rele. Bineînțeles pe parcursul oricărui proces ai bucuria faptului că descoperi oameni, intri în universurile lor, dar și aici e o sabie cu două tăișuri, pentru că si procesul cu oamenii e uneori dificil fiindcă pui pe masa tot emoțiile alea grele. Știu că m-ai întrebat ce îmi place la ce fac și eu am spus cât nu îmi place. Dar pentru mine asta e frumusețea. Să faci ceva, chiar dacă doare, pentru că altfel n-ai cum. Viața e frumoasă. Faceți artă.

Care este motto-ul după care te ghidezi în viață?

Fii sincer cu tine, chiar dacă te doare.

Ce urmează pentru Mihai Bădoi în perioada următoare? 

Răspunsul scurt e ”nu știu”. Într-o lume ideală aș vrea să continui să tot vorbesc despre Om. Prin mijloacele care îmi sunt mie la îndemână. Scris, regie, fotografie, actorie. Scopul e să nu mă opresc niciodată din discuția asta. Și discuția să fie cu cât mai mulți oameni. Să pot să mă uit liniștit în urmă, că am făcut tot ce puteam eu să fac. Știu că nu am luat Oscarul, dar vreau să îți multumesc pentru interviul ăsta, vreau să mulțumesc Teatrului În Culise, adică lui Cristi Bajora, echipei Punk Rock Mama – Grațiela Popa, Radu Catana și Claudia Ene – și, cel mai important, Dianei Dumbravă.

  • Text de VANIA PIERSINARU.

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută