În 1955, pe marile ecrane își făcea apariția „Sissi”, prima parte a unei trilogii care o prezenta pe prințesa Elisabeta a Austriei, iar filmul a ajuns repede la inima publicului, Franz Joseph-Sissi fiind cuplul real care se apropia cel mai mult de ideea de basm popular. La inima publicului a ajuns astfel și Romy Schneider, care avea doar 17 ani atunci când a intrat pentru întâia oară în pielea prințesei. A reușit să-și arate talentul actoricesc, depășind granițele Germaniei, jucând în peste 60 de filme în doar 30 de ani.
Romy Schneider este prima femeie care a primit premiul César pentru cea mai bună actriță şi, din 16 martie până pe 31 iulie, actriţa este celebrată la Paris, la Cinémathèque Française, printr-o expoziție care, la 40 de ani de la plecarea dintre noi, reconstituie naşterea mitului cu ajutorul cuvintelor, obiectelor şi imaginilor.
Cu toate că a fost cunoscută de public ca Prinţesa Sissi, „fata aceea bună, figura de identificare a clasei de mijloc germane” (Martin Hamdorf), Romy Schneider a încercat să se îndepărteze de imaginea naivă și inocentă pe care a îmbrățișat-o iniţial și a trecut printr-o transformare care i-a fascinat pe criticii de film. „Da, îmi plăcea acest rol pe atunci. Eram prințesa, nu doar în fața camerei. Am fost întotdeauna o prințesă. Dar într-o zi, pur și simplu, nu am vrut să mai fiu o prințesă.” – Romy Schneider.
Pentru ca această transformare să se realizeze a fost esențial ca ea să părăsească Germania și să devină parte dintr-o tradiție cinematografică diferită. În spațiul francez începe să portretizeze personaje de o mare intensitate dramatică, jucând în filme precum „La mort en direct” (1980), „Garde à vue” (1981) sau „L’important c’est d’aimer” (1975), pentru care a câștigat și premiul Academiei Franceze de Film.
Imensul succes în carieră a fost zguduit însă de viața personală tumultoasă, ce a avut un final marcat de tragedia pierderii fiului ei, în vârstă de numai 14 ani. După moartea actriţei în 1982 au fost create două premii în industria filmului care îi poartă numele și îi onorează memoria: Prix Romy Schneider (Franța/1984), care este acordat anual unei tinere și viitoare actrițe care lucrează în cinematografia franceză, și Romy (Austria/1990).
Sissi, Leni, Annemarie, Rosalie, Helene sau La Califfa sunt doar câteva dintre rolurile care au transformat-o într-o personalitate iconică în istoria cinematografiei iar secvențele din spatele sau din fața camerei, textele de jurnal, interviurile și fotografiile, sunt puse laolaltă în cadrul expoziției omagiale și prezintă diferitele fațete ale existenţei sale. Merită să vizitaţi Cinemateca pentru un memento Romy Schneider dacă aveţi în lunile următoare drum prin Paris.
- Text de Teodora Bratu.
