România a avut și are și în prezent personalități culturale remarcabile. Fie că este vorba de pictori, sculptori, compozitori sau actori, aceste nume mari și-au adus aportul la dezvoltarea domeniului din care proveneau la nivel național sau internațional. Vă invit să descoperiți povestea a trei doamne minunate care și-au lăsat amprenta asupra vieții culturale românești acum mai bine de 100 de ani.
Hariclea Darclée este prima personalitate asupra căreia vreau să ne oprim atenția. Născută la Brăila în 1860 drumul o va duce însă la București, Paris și Milano. Începe să ia lecții de canto încă din copilărie iar talentul îi este repede remarcat, cei apropiați prezicându-i un viitor de succes. Joacă pe scena minunatului Teatru din Braila iar mai apoi este distribuită în spectacole de operă la Paris unde ajunge și în cercul de prieteni ai faimosului compozitor Giacomo Puccini, care va îndrăgi atât de mult vocea ei încât va compune special pentru ea opera Tosca, Hariclea Darclée fiind prima care va cânta în acest spectacol.
La Scala di Milano, o scenă de care este foarte legată, ajunge să fie aplaudată chiar de Giuseppe Verdi. Cariera sa o va purta pe cele mai importante scene din lume: Berlin, Lisabona, Roma, Monte Carlo sau Moscova fiind doar cateva exemple. Dar Hariclea Darclée se va implica în diverse proiecte culturale și sociale în țară; un proiect drag ei, pe care l-a susținut cât a putut de mult, a fost fondarea Operei Române de la București în 1921. Moare în sărărcie și anonimat în 1939 fiind înmormântată la Cimitirul Bellu din București.
Virginia Andreescu Haret este a doua doamnă a culturii române asupra căreia vă propun să ne oprim un pic atenția. Nepoată a pictorului Ion Andreescu, aceasta rămâne orfană de mamă la vârsta de 9 ani, fapt ce a făcut-o să se ocupe de gospodărie și să aibă grijă de frați. Însă asta nu a împiedicat-o să se înscrie, la 18 ani, la Școala Superioară de Arhitectură dar și la facultatea de Belle Arte pe care le urmează în paralel. Lucrează cu arhitectul Nicolae Ghika-Budești și este studenta arhitectului Petre Antonescu. Printre cele mai importante realizări ale ei se numără palatul Tinerimea Română, Colegiul Gheorghe Șincai și Colegiul Cantemir Vodă, toate din București.
Virginia Andreescu Haret (1894-1962) a fost prima femeie arhitect din România și prima femeie arhitect inspector general din lume, devenind o deschizătoare de drumuri pentru doamnele ce își vor lega destinul în deceniile următoare de arhitectura românească sau europeană.
A treia personalitate culturală despre care mi-am propus să povestim este actrița Elvira Popescu sau Popesco, un nume celebru mai ales în societatea pariziană unde își va petrece mare parte din viață. Născută la București la sfârșitul secolului al XIX-lea, Elvira Popescu va impresiona cu talentul său actoricesc încă din copilărie. Urmează Conservatorul de Arte Dramatice de la București iar apoi ajunge să fie angajată la Teatrul Național unde impresionează fiind distribuită mai ales în roluri principale. Se va implica și în partea adminstrativă a teatrelor bucureștene prin fondarea Teatrelor Mic și Excelsior.
Destinul o va duce la Paris unde va înlocui o actriță ce se îmbolnăvise în piesa Verișoara din Varșovia, spectacol ce îi va aduce multe laude și oferte de lucru în Franța. Joacă peste 60 de ani în spectacole de teatru și film. Pentru cariera sa este decorată de două ori cu Legiunea de Onoare de statul francez și cu premiul Moliere oferit de Asociația Actorilor Francezi. Moare la vârsta de 99 de ani în 1993, fiind înmormântată în cimititul Père-Lachaise din Paris.
Text de ANITA STEREA
Anita Sterea este istoric și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține cursul Femeile celebre ale României.
