Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 11/03/2022
Viața Orașului / Poveștile orașului

Brașoveni celebri (II): Alexandru Andrieș

Vlad T. Copilu De Vlad T. Copilu
Comentarii Brașoveni celebri (II): Alexandru Andrieș Share Brașoveni celebri (II): Alexandru Andrieș


Alexandru Andrieș

13 octombrie 1954, Brașov

Alexe, așa cum îi spun prietenii, este un alt mare concitadin. S-a născut la Brașov, pe vremea când orașul se numea Stalin. A debutat solistic în 1974 la Club A, la 15 ani de la înfiinţarea primului club independent studenţesc din perioada României comuniste. În 1979 a fost prezent în premieră pentru domnia sa la Festivalul de jazz&rock Braşov, cu trupa Basorelief, iar în 1984 a apărut și primul disc la Electrecord, denumit „Interioare”.
Studiile şi le-a făcut acolo unde a şi rămas, la București, în cadrul Institutul de Arhitectură “Ion Mincu”, pe care l-a absolvit în 1980. Tot de atunci este membru în Uniunea Arhitecţilor din România, în Uniunea Scriitorilor din România, din 1994, în D.D.A. / Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (din 1994), Asociaţia Ziariştilor din România şi în alte comitete şi comiţii.
A trecut de multă vreme de 4000 de concerte susținute în fața publicului, a lansat peste 70 de materiale discografice. Andrieș se remarcă prin fusionul muzical pe care l-a abordat în toți acești ani, prin versurile scrise inteligent și mai ales prin fermecătorul „sâsâit”.
Spune despre succesul său următoarele:

„M-am născut în Braşov pe vremea cînd oraşul se numea Stalin, iar data exactă, în caz că vă interesează, este 13 octombrie 1954. Bineînţeles că dacă aţi fi vorbit acum 30 de ani cu oricine mă cunoştea, inclusiv mama, tata, sora, bunica, bunicul, mătuşa, tanti Lica, unchiul Mitică, străbunica şi prietenele ei din vecini, n-aţi fi putut bănui că aveam să devin o persoană cunoscută, cineva bun să dea interviuri, să apară la televizor (rar, aşa-i, dar totuşi!), să-şi dea cu părerea de una, de alta. Aţi fi aflat în schimb că sînt mofturos, că le mănînc sufletul cu încăpăţînarea mea absolut inexplicabilă (…„la noi în familie, nimeni”…), că doar cu cleştele scoţi vorbele din gura mea, şi doar noaptea las din mînă creionul ăla nenorocit cu care-am zmîngălit oricum tot ce se putea zmîngăli prin casă, ba chiar şi prin vecini…”

Cover foto: Răzvan Voiculescu

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on linkedin
LinkedIn
Share on twitter
Twitter
Share on email
Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.