Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Icon Film Zile si Nopti 28/12/2021
Film / Videodome

VIDEODOME | “THE ZERO THEOREM” (2013, r: Terry Gilliam)

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii VIDEODOME | “THE ZERO THEOREM” (2013, r: Terry Gilliam) Share VIDEODOME | “THE ZERO THEOREM” (2013, r: Terry Gilliam)


În opoziţie cu blockbusterele înghiţitoare de bugete disproporţionat de mari faţă de creativitatea poveştilor pe care ni le propun, co-producţia eminamente europeană “The Zero Theorem” reprezintă una dintre cele mai fascinante, efervescente vizual şi originale fantezii cinematografice Science-Fiction realizate în acest început de mileniu. La 30 de ani după “The Meaning of Life”, scris şi realizat la vremea sa împreună cu colegii din supergrupul de umor britanic Monty Python, vizionarul Terry Gilliam s-a decis să ne pună în încurcătură cu un nou eseu nonconformist despre sensul vieţii… dacă există într-adevăr vreunul, întrucât autorul lui “Brazil” si “The Fisher King”, ca de obicei, nu îşi propune să ofere răspunsuri categorice ci să zgândăre mintea spectatorului în a medita la o serie de teme legate de propria-i existenţă cotidiană şi, mai ales, la viitorul acesteia.

VIDEODOME | “THE ZERO THEOREM” (2013, r: Terry Gilliam)

Qohen Leth, interpretat de Cristoph Waltz, dublul oscarizat pentru “Inglorious Basterds” şi “Django Unchained”, este un programator genial care se dedică aproape exclusiv lucrului pe computer. Profund antisocial, cu o multitudine de fobii, Leth are frustrarea că, deşi se vede silit să o facă, nu vede raţiunea de a pierde timpul cu deplasările zilnice la locul de muncă, într-o instituţie în care, deşi este înconjurat de colegi, lucrează oricum individual. În plus, protagonistul lui “Zero Theorem” aşteaptă de o viaţă întreagă un telefon de origine necunoscută care să îi explice… sensul vieţii, pe care încă nu îl percepe. Ori el îşi doreşte să afle ce îl poate face unic într-un “stup de albine muncitoare” în care se simte la fel de lipsit de identitate ca milioane de alte individualităţi.

VIDEODOME | “THE ZERO THEOREM” (2013, r: Terry Gilliam)

Dieta îi contra-recomandă orice mâncare cu “o aromă perceptibilă”, îşi consultă regulat psihiatrul digital Shrink-Rom (Tilda Swinton – “Michael Clayton”, “The Grand Budapest Hotel”) şi, periodic, se prezintă la controale medicale în faţa unei comisii de examinare din care fac parte Peter Stormare (“The Big Lebowski”, “Pain & Gain”), Ben Whishaw (“Cloud Atlas”, James Bond’s “Skyfall”) şi Sanjeev Bhaskar (“London Boulevard”, “Notting Hill”), cu speranţa că i se va aproba cererea de a se face util doar prin telemuncă. Aparent ca să îl ajute, cameleonicul boss poreclit ‘Management’ (Matt Damon – “The Last Duel”, “Bourne”) îi acordă acest privilegiu, cu condiţia să încerce să facă imposibilul şi să demonstreze Teorema Zero, că… 0 = 100%!

VIDEODOME | “THE ZERO THEOREM” (2013, r: Terry Gilliam)

Am spus că sprijinul este unul aparent fiindcă, tot la comanda lui Management, viaţa şi munca recluzivului Qohen sunt date peste cap de intervenţiile intempestiv-haotice ale unei seducătoare striperiţe de pe web (Mélanie Thierry – “Da 5 Bloods”, “Babylon A.D.”), al propriului său fiu, Bob Leth, un wunderkind a tehnologiei (Lucas Hedges – “French Exit”, “Moonrise Kingdom”) şi al singurului “prieten” al lui Leth, superiorul ierarhic, pe care îl cheamă… Job (David Thewlis – “Wonder Woman”, “Harry Potter”). Misiunea tuturor este ca, într-un fel sau altul, să îi erodeze concentrarea personajului lui Christoph Waltz şi să-i distragă atenţia de la obsedantul său obiectiv, găsirea sensului vieţii. Cât vor reuşi… rămâne de văzut în film.

Să vorbim niţel de modul în care Gilliam, căruia îi reuşeşte un SF comparabil fără teama de a exagera cu clasicele sale “Brazil” (1985) şi “Twelve Monkeys” (1995), abordează lumea viitorului. Pentru britanic, tehnologia este noua religie, omniprezenţă manipulatoare prin intermediul mediilor publice fiindcă pe multicolorele billboard-uri cu LED ce domină vizual în mod copleşitor un mediu urban cu iz arhaic pot fi văzuţi şi/sau auziţi ‘predicând’ diverse mesaje publicitare care, în fond, asociază sevicii sau produse tehnologice cu viaţa individului, în cameo-uri: Lily Cole – “The Imaginarium of Doctor Parnassus”, muzicianul Ray Cooper, aflat la a 5-a prezenţă într-un film al lui Gilliam, şi Rupert Friend (serialul “Homeland”).

VIDEODOME | “THE ZERO THEOREM” (2013, r: Terry Gilliam)

Qohen Leth, al cărui nume este inspirat din cel ebraic a vechii scrieri “Ecleziastul”, Qoheleth, este un ascet debusolat ce aşteaptă răspunsuri existenţiale fundamentale exclusiv de la tehnologie, de la telefon şi computer (ale căror design original, undeva între organic şi mecanic aminteşte clar de cele două filme pomenite mai sus dar şi de materializările vizuale ale lui David Cronenberg), în locuinţa sa care este, la propriu, un templu (o fostă biserică cu vitralii, fresce murale, icoane şi multe lumânări), dar care şi-a făcut porţia de excese ‘pământeşti’ până să realizeze futilitatea acestora. Camera de supraveghere instalată de Management în locul capului lui Iisus de pe statuia răstignită este definitorie pentru simbolizarea noii divinităţi… “Maşina”.

Întrebarea exasperată a lui Qohen, “Cum poţi să crezi în suflet dacă nu crezi în nimic?”, se regăseşte implicit în definirea unei societăţi aproape complet subjugată tehnologiei, tratată la fel de sarcastic ca şi în “Brazil”: crahul lui Sit on My Facebook, petrecerea Disco în care fiecare dansează pe muzica propriului telefon sau tabletă, simulacrul de fumat pe bază de… applicaţie digitală, costumul destinat sexului în realitatea virtuală, memorabilul cadru cu peretele din parc ce conţine câteva zeci de semne de ‘Interzis’… lucruri care mi-au adus aminte în mod straniu de scrierile marginalizate de puriştii SF ale lui Norman Spinrad, însă asocieri cu o mulţime altele, de la Kafka la Orwell, pot apare uşor în mintea spectatorului. Controlul asupra propriului destin, libertatea, realitatea fizică şi imaginară, credinţa, involuţia comunicării sociale… teme care se împletesc mai mult sau mai puţin pregnant într-o naraţiune cinematografică complexă ce are, nevoie, cu siguranţă, de mai multe vizionări pentru degustarea detaliilor.

VIDEODOME | “THE ZERO THEOREM” (2013, r: Terry Gilliam)

Mai există un motiv suplimentar pentru a-l vedea, faptul că “The Zero Theorem” a fost filmat integral în Romania iar redescoperirea unui Bucureşti futurist, transformat radical prin explozii cromatice, este o experienţă ce nu trebuie ratată. Ca paranteză, în rolul Pizza Girl o veţi recunoaşte pe Dana Rogoz iar în cel a uneia dintre clonele-bodyguard al lui Bob pe Emil Hoştină, care a mai colaborat cu Gilliam şi la “The Imaginarium of Doctor Parnassus” din 2009.

VIDEODOME | “THE ZERO THEOREM” (2013, r: Terry Gilliam)

Într-un packaging siderant de inovativ vizual, “The Zero Theorem” (re)pune, într-un mod dramatic şi aproape tragic, o serie de întrebări de fond la care fiecare trebuie să îşi găsească propriile răspunsuri, mai alex în contextul fulminantei dezvoltari actuale ale noilor tehnologii. După cum îi spune medicul lui Qohen Leth, “de când ne naştem, cu toţii începem să murim… viaţa poate fi privită ca un virus ce infectează perfectul organism care este moartea.”.

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută