În timp ce vara este anotimpul în care încerci să te bucuri cât mai mult de prezent, îți creezi amintiri și te concentrezi pe relaxare, toamna ar putea fi descrisă ca anotimpul melancoliei, al visării și al meditației. Cuibărit pe canapea, alături de o carte bună, un ceai și muzică în surdină, delectându-te cu sunetul ploii și jocul de culori de afară, pare a fi planul ideal pentru o zi de toamnă răcoroasă.
Pornind de la propria premisă conform căreia istoria este o ficțiune care s-a întâmplat în trecut, în timp ce ficțiunea este o istorie care ar fi putut să se întâmple, Irvin D. Yalom, psihanalist și scriitor, creează o fascinantă poveste în jurul a două figuri proeminente ale sfârșitulului de secol XIX, Josef Breuer și Friedrich Nietzsche. Astfel, printr-un exercițiu de imaginație, Yalom ne prezintă realitatea în care Nietzsche, cu o sănătate fizică și psihică labilă, ar fi acceptat să fie consultat de către Breuer, fondator al psihanalizei, mentorul lui Sigmund Freud și cunoscut diagnostician vienez, tratându-l pe baza experimentului conversațional, metodă testată de acesta pe fosta sa pacientă, Anna O., pacientă care îl obsedase și la care renunțase din cauza presiunilor soției sale.
Chinuită de un profund sentiment de vinovăție, învinuindu-se pentru starea de disperare a filosofului rănit de refuzul acesteia, Lou Salome, o tânără fermecătoare, creează intrigă în jurul unei misterioase scrisori pe care i-o trimite lui Breuer, convingându-l pe acesta să încerce să îl trateze în secret pe Friedrich Nietzsche, dată fiind încăpățânarea caracteristică bărbatului. Cu ajutorul lui Freud, Breuer născocește un plan imoral și se folosește de pretextul propriilor obsesii și probleme, propunându-i lui Nietzsche să îi devină mentor și să îl vindece. Astfel, pe baza tratamentului conversațional, Breuer avea, prin intermediul destăinurii propriilor secrete întunecate, să articuleze problemele cu care se confrunta și filozoful, oferindu-le astfel glas.
Atât Nietzsche, cât și Breuer sunt două personalități puternice, dominatoare, cu păreri ferme și hotărâte, iar felul în care sunt construite ședintele de tratament ne transformă pe noi, cititorii, în confidenții acestora, participând la discuții spumoase și aflând secretele întunecate ale amândourora, precum obsesiile nesănătoase pentru femei inaccesibile, cu care ambii se confruntau.
Prin Plânsul lui Nietzsche, Irvin D. Yalom reușește să redea într-un mod autentic atmosfera socială a Vienei, aducând în prim-plan prin întâlnirile celor doi concepte precum cunoaștere, autocunoaștere, subconștient, isterie, toate împletite cu trădări, ședinţe de hipnoză, certuri și intrigi, oferind astfel contextul în care, într-o realitate alternativă psihoterapia s-ar putea să fi apărut în circumstanțe diferite.
Text de MĂDĂLINA LEFTER
