Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 18/10/2021
Artă & Cultură / Carte

ALEGERILE CLAUDIEI | Cho Nam-Joo: Kim Jiyeong, născută în 1982

Claudia Aldea De Claudia Aldea
Comentarii ALEGERILE CLAUDIEI | Cho Nam-Joo: Kim Jiyeong, născută în 1982 Share ALEGERILE CLAUDIEI | Cho Nam-Joo: Kim Jiyeong, născută în 1982


„Dacă nu ne duce capul, nu suntem bune pentru că suntem prea proaste, dacă suntem inteligente, nu suntem bune pentru că suntem prea deștepte, iar, dacă suntem undeva la mijloc, nu suntem bune, că suntem prea șterse.”

 

Folosindu-se de procedeul literar „Everyman” (în cazul acesta descris mult mai bine prin „Everywoman”), scriitoarea sud-coreeană Cho Nam-Joo a construit, în cartea „Kim Jiyeong, născută în 1982”, un personaj reprezentativ pentru experiența de a crește și a trăi, ca femeie, în Coreea de Sud.

Lucrarea începe cu o simplă informație: Kim Jiyeong (care este, în mod simbolic, cel mai comun nume feminin folosit în generația curentă), o femeie de 34 de ani care trăiește împreună cu soțul ei, Jeong Daehyeon, și cu fetița lor, Jeong Jiwon, a început să prezinte simptome ciudate, asociate cu nebunia, pe 8 septembrie 2015, în prima zi a festivalului Baengno, care marchează începutul toamnei. Pentru a înțelege cum s-a ajuns în acest punct, autoarea ne povestește viața femeii în toate etapele sale: copilărie, adolescență, maturitate și prezent, arătând astfel cum „nebunia” sa a pornit înainte ca aceasta să se nască.

Primul capitol, „Copilăria (1982-1994)”, începe cu amintirea bunicii sale, Go Sunbun. Jiyeong avea o soră mai mare, Eunyeong, și un frate mai mic (care, pentru bunică, era cel mai important membru al familiei). În timp ce, la masă, fetele mâncau ceea ce rămânea după ce tatăl și fratele erau serviți primii, anume bucățele sfărâmate de colțunași și chiftele, iar în viața de zi cu zi împărțeau umbrele, haine, pături și mâncare, fratelui cel mic îi erau oferite toate lucrurile de care avea nevoie, întotdeauna noi, și întotdeauna în pereche, fiind considerate neprețuite (ca și el): „În copilărie nu se gândea că fratele ei avea parte de un tratament preferențial… așa fusese dintotdeauna”. Capitolul de început continuă cu povestea părinților lui Jiyeong, anume cu momentul în care mama ei a născut primul copil: „Când s-a născut Eunyeong, mama a plâns cu lacrimi amare, cerându-i necontenit iertare soacrei”, episod repetat și la nașterea eroinei cărții. În momentul în care guvernul sud-coreean a început programul de planificare familială, conform autoarei, a avea o fată era considerat un motiv întemeiat pentru avortul din motive medicale. Din această cauză, la începutul anilor ’90, în familiile care aveau deja 2 copii, numărul băieților, pentru cel de-al treilea, era aproape dublu față de cel al fetelor.

ALEGERILE CLAUDIEI | Cho Nam-Joo: Kim Jiyeong, născută în 1982

Cartea a fost tradusă la Editura Humanitas

În timp ce tatăl lui Jiyeong avea o slujbă sigură, fiind funcționar de stat (necâștigând, totuși, suficient pentru a-și întreține familia), mama ei lucra ca „ajumma”, un termen folosit pentru femeile de vârstă medie care munceau pe posturi create special pentru casnicele care nu erau angajate în mod direct de companiile pentru care lucrau, cu contract de muncă, fiind astfel neprotejate în fața conflictelor, accidentelor sau agresiunilor. Mama eroinei, care își dorea să lucreze în domeniul artei sau artizanatului, a renunțat la pasiunea sa, continuând astfel șirul infinit de durere colectivă: „Mama a dat din mână și i-a răspuns râzând că la vârsta ei nu mai avea cum să învețe. Avea 36 de ani”.

Când Jiyeong era în școala primară, de la profesori care nu educau băieții care se purtau urât cu fetele pe motiv că „așa își arată ei afecțiunea”, până la fetele care aveau doar 5 minute pentru masa de prânz, de care se bucurau cei care mâncau primii, (micro)agresiunile au continuat.

Cel de-al doilea capitol, „Adolescența (1995-2000)”, ne prezintă o lume în care, în școlile publice, clasele de băieți erau duble față de cele pentru fete, dar în care, totuși, uniformele școlare păreau să existe doar pentru cea de-a doua categorie: erau permise fustele lungi și largi, iar tricourile erau interzise (chiar și vara), la fel ca încălțările de sport: „În miezul iernii, doar în dresuri și în pantaloni fără șosete, fetelor le înghețau picioarele atât de tare, încât le venea să plângă”. Mai mult, într-un episod în care Jiyeong este urmărită de un coleg de liceu, în drumul spre casă, aceasta este certată și învinovățită de tatăl ei pentru acțiunile lui: „De ce mergea la un institut atât de departe de casă? De ce stătea de vorbă cu oricine? De ce avea fusta atât de scurtă?”. Ca rezultat, fetița a renunțat la pregătirea suplimentară și, pentru multă vreme, la mersul cu autobuzul.

ALEGERILE CLAUDIEI | Cho Nam-Joo: Kim Jiyeong, născută în 1982

Jung Yu-mi în rolul lui Kim Jiyeong („Kim Ji-young: Born 1982”, 2019), via Mongkol Cinema

În capitolul „Maturitatea (2001-2011)”, ne este prezentată Kim Jiyeong la facultate, iar apoi încercând să își găsească un loc de muncă, moment în care apare un nou obstacol. Dacă nu făcea parte din liga SKY (termen folosit pentru primele 3 universități din Coreea), companiile erau mult mai înclinate să angajeze bărbați pe posturile vacante, Coreea de Sud având, la momentul scrierii cărții (2016), printre statele membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, cea mai mare diferență de salarizare bazată pe gen: conform unui studiu din 2014, pentru fiecare dolar câștigat de un bărbat, pe același post, o femeie făcea 63 de cenți. În 2005, rata de recrutare a femeilor în companii era de 29.6%, în timp ce, conform indicelui referitor la egalitatea de șanse (The Economist, 2016), țara oferă condiții de muncă nefavorabile pentru femei. Când nu a reușit să găsească un loc de muncă, tatăl protagonistei i-a spus că ar fi mai bine să se căsătorească. După ce a fost angajată, au început să apară comentariile jignitoare ale clienților, colegilor și șefilor la adresa femeilor, povestea progresând astfel până la capitolul „Căsnicia (2012-2015)”, în care istoria mamei începe să se repete. Odată cu nașterea fetiței ei, pe lângă presiunile familiei de a încerca din nou pentru un băiat, eroina a decis să renunțe la locul de muncă: „În anul 2014, când a renunțat Jiyeong la serviciu, una din cinci femei căsătorite își dădea demisia din motivul acesta”. După ce a făcut asta pentru a avea grijă de fetița ei, cei din jur au început să o numească „mamă-căpușă” pentru că nu își găsea un loc de muncă, lucru care a declanșat episoadele ciudate: „Am renunțat la tot – trai, muncă, visuri, întreaga viață – ca să cresc copilul. Și pentru asta am devenit un parazit.”

În ultima parte a cărții, narată de psihiatrul femeii, aflăm că Jiyeong, copleșită de așteptările celorlalți și străină în propriul trup, devenea, pur și simplu, din când în când, altcineva: „Uneori intra în pielea cuiva în viață, alteori devenea o persoană plecată dintre cei vii, dar toate acestea erau femei pe care le cunoștea”, păstrându-se astfel motivul „Everywoman”, condiția sa fiind cauzată, ca în multe alte cazuri, de modul în care societatea i-a prescris „nebunia” chiar înainte să se nască.

ALEGERILE CLAUDIEI | Cho Nam-Joo: Kim Jiyeong, născută în 1982

Foto: HanCinema

Ecranizarea volumului s-a făcut în anul 2019, în regia cineastei Kim Do-Young, avându-i în roluri principale pe Yu-mi Jeong și Yoo Gong, iar după traducerea în limba engleză, „Kim Jiyeong, născută în 1982” a intrat în „The New York Times 100 Notable Books of 2020”, „Editors’ Choice Selection Best Books of 2020” și a fost numită una dintre cărțile anului 2020 de către TIME Magazine, NPR, Guardian și Red Magazine. Mai mult, lucrarea fost recomandată de idoli K-pop precum Sooyoung (Girls’ Generation), RM (BTS) și Irene (Red Velvet), inspirând mișcarea „Escape the Corset”, prin care femeile din Coreea de Sud protestează, alături de mișcarea #MeToo, împotriva idealurilor rigide impuse de societate și împotriva violenței asupra femeilor.

La final, în „Cuvântul autoarei”, Cho Nam-Joo spune: „Mă gândesc mereu că Jiyeong trebuie să existe pe undeva. Probabil pentru că seamănă cu prietenele mele, cu colegele mai în vârstă sau mai tinere și, într-o bună măsură, cu mine. Am și eu o fiică, cu cinci ani mai mare decât Jiwon. Când se va face mare, vrea să fie astronaut, om de știință și scriitoare. Fie ca toate fiicele din lume să aibă visuri mai mărețe, mai îndrăznețe și mai multe.”

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută