Dacă sunteți interesaţi de ecranizările poveștilor impresionante inspirate din viața reală trebuie să adăugați în lista personală de must-see drama “Persian Lessons” (premiera: 8 octombrie). Pus în scenă de regizorul Vadim Perelman („House of Sand and Fog”), filmul îl surprinde pe evreul belgian Gilles (Nahuel Pérez Biscayart) arestat de soldații SS în 1942 și trimis într-o tabără de tranzit. Pentru a rămâne în viață, acesta pretinde că este pe jumătate persan, urmând astfel să primească o însărcinare riscantă și anume aceea de a-l învăța Farsi pe Klaus Koch (Lars Eidinger), comandantul taberei. În realitate, Gilles nu cunoaște Farsi, iar adevărata sa misiune este cea de a rămâne cât mai mult timp în viață, născocind diverse mijloace prin care să dea impresia că de fapt stăpânește limba, inventând așa-zise cuvinte în Farsi, pe care i le predă comandantului. Unul dintre momentele de maximă tensiune ale filmului are loc atunci când Gilles uită unul din cele 600 de cuvinte inventate în 6 luni de când se află în tabără. Totodată, pe tot parcursul rolului său de „profesor”, acesta se lovește de o multitudine de situații care l-ar putea deconspira într-o fracțiune de secundă. Cum va reuși Gilles să gestioneze diversele încercări la care este supus, rămâne de văzut.
Plin de suspans, tensiune și răsturnări de situație, “Persian Lessons” prezintă o poveste captivantă și emoționantă a supraviețuirii cu orice preț. Iubitorii de drame psihologice vor fi fascinați să urmărească parcursul relației Gilles – Koch… un evreu și un german, un prizonier și un temnicer, un profesor și un student. Pe măsură ce lecțiile de Farsi progresează, cei doi bărbați se opresc din a mai fi un prizonier temător și un german răuvoitor, devenind profesorul amabil și răbdător și, respectiv, studentul său determinat. Suspiciunile și fricile se transformă într-o relație simbiotică, co-dependentă, apropiindu-i în aceste circumstanțe pline de neprevăzut. Koch îl salvează pe Gilles de foame și îl protejează de la a fi transportat în lagărele morții. În schimb, Gilles reușește în mod involuntar să trezească credința latentă a lui Koch în el însuși. Astfel, dintr-un crud călău nazist, Koch face pași pentru a deveni un om sentimental și plin de compasiune. Povestea este dură și dramatică, dar lasă loc umorului, speranței și chiar ironiei, pe alocuri. Autorul găsește lumină chiar și în cele mai îngrozitoare situații, oferind o imagine aparte naturii triste a poveștii, conturând o realitate în care râsul și lacrimile se amestecă elegant și armonios.
Text de ANAMARIA GRUMEZA
