M-am născut în perioada comunistă, așadar am amintiri de atunci destul de multe. Primii ani de școală, uniforma, formula de adresare “tovarășa învățătoare”, ziarele de pe care am învățat să citesc “Drum Nou” și “Scânteia Tineretului”, toate denumirile care aminteau de o luptă și o izbândă, “Steagul Roșu”, “Proletarilor”, “Karl Marx”, “Armata Roșie”. Fiind amintiri din copilărie, epocă ludică, indiferent de regimul politic, nu constituie altceva decât repere cronologice, nu neapărat politice. Când m-am întâlnit cu Alina Beteringhe și Ioana Bejan-Roata, cele două brașovence care au avut inițiativa deschiderii “Muzeului Amintirilor din Comunism”, nu am fost foarte mirată de demersul lor ci mai mult curioasă să văd cum le-a venit ideea și cum au făcut să o pună în practică, deoarece orice muzeu este de fapt redarea unei povești care aparține de cultură.
Alina Beteringhe, antropolog, mi-a spus următoarele: “amândouă suntem născute în comunism, amândouă lucrăm în turism, am avut multe întâlniri cu turiști care aveau numeroase întrebări despre cum era epoca aceea. Apoi uitându-ne la oferta muzeală am observat că nu există un muzeu care să acopere aspectele cotidiene ale vieții în comunism, există desigur cele care ating latura politică și a închisorilor comuniste, însă nu ceva despre cum era de fapt viața în comunism și am spus că este o zonă pe care o putem aduce în fața oricui e interesat acum de ea”. Ioana Bejan-Roata, antreprenor, a adăugat: “am vizitat împreună un muzeu la Zagreb – Museum of Broken Relationships, care este despre relații destrămate, o inițiativă a unor tineri care au făcut un muzeu participativ, dar unul concentrat în jurul poveștilor, unele triste sau unele foarte vesele și atunci deoarece identificasem nevoia unui muzeul diferit în Brașov, am zis că nu vrem să facem un muzeu cu date istorice ci unul cu povești din comunism, povești țesute în jurul unor obiecte specifice perioadei”.
Ideea o aveau de mulți ani, cum au făcut rost de finanțare am vrut să știu, deoarece muzeul acesta nu este o inițiativă a statului, ci una privată. Alina: “am înființat împreună întreprinderea socială Cincinala S.R.L., apoi am scris un plan de afaceri și am aplicat pentru fonduri nerambursabile. Am câștigat cu proiectul nostru fonduri din partea Fundației Alături de Voi, care este un finanțator extraordinar, din Iași, din partea căruia am avut parte de foarte mult sprijin”. Ioana: “a fost un program național, destinat întreprinderilor sociale, printr-un concurs de proiecte s-au desemnat administratori de grant care la nivel de regiuni de dezvoltare au rolul de crea un impact social. Muzeul nostru nu este doar un business social, avem și o misiune, una de educație nonformală, pe lângă asta ne-am asumat și rolul de a crea activități pentru copii din medii defavorizate”.
Un muzeu are nevoie de un spațiu de expunere, de unul care să amintească bine de epoca aceea. Locul unde va fi inaugurat “Muzeul Amintirilor din Comunism” va fi Hotelul Capitol, o clădire care are arhitectură brutalistă tipică epocii, un spațiu de 240 mp aflat la etajul I, cu intrarea separată din gangul de lângă Muzeul de Artă.
Ioana spunea: “aveam în gând un spațiu de la fosta fabrică de încălțăminte TINO, dar care era mai puțin potrivit decât ce am găsit acum la Hotel Capitol, iar acest spațiu se încadrează foarte bine în ceea ce am vrut noi să facem și pentru că este clădirea cu o arhitectură specifică și pentru că este foarte central, iar turiștii își concentrează activitatea turistică în zona aceea”.
Muzeul acesta nu va fi genul de muzeu cu care suntem noi foarte familiarizați. Alina mi-a povestit mai detaliat de ce vrea un muzeu diferit pentru brașoveni și turiști: “vrem să creăm un muzeu de istorie orală, un muzeu al poveștilor din comunism prin prisma oamenilor care l-au trăit, un spațiu nu doar de expunere ci și de întâlnire, însă un muzeu participativ în care contăm mult pe români care au istorii din comunism de redat și care sunt de acord să le împărtășească cu cei care nu știu cum a fost comunismul”.
Deoarece este un muzeu participativ, oricine dorește poate dona sau împrumuta obiecte care trebuiesc însoțite de poveștile lor. Scopul muzeului devine astfel de a-și crea propria identitate din părți care poate altfel nu ar avea cum să stea alături. Ce însemna o zi de muncă, dar una de școală, ce însemna loisir în comunism, cum se desfășura viața pentru fiecare dintre cei care au trăit în perioada aceea?
“Avem două tipuri de contracte pentru cei care vor să participe cu ceva la identitatea muzeului, una de donație și una de împrumut pentru cei care poate sunt foarte legați sentimental de anumite obiecte” mi-a spus Alina iar Ioana a completat: “dar nu vrem doar obiecte, asta este important de știut de către toți cei care vor dori să sprijine acest demers, noi vrem să facem cunoscute poveștile construite în jurul obiectelor respective, așadar cine donează sau împrumută un obiect, ne spune sau ne scrie și ce amintiri are legate de acel obiect. Nu ținem neapărat să fie scrisă povestea, poate fi și înregistrată audio sau video, deoarece ideea este de construcție a unui spațiu expozițional diferit”.
“Vrem ca accentul să fie concentrat pe poveștile vieții de zi cu zi și pe misiunea noastră socială care este foarte importantă, deoarece vrem să venim de asemenea în sprijinul categoriilor defavorizate. De exemplu vrem ca ceea ce va fi vândut în magazinul cu suveniruri din cadrul muzeului să fie creat tot de întreprinderi sociale” a adăugat Alina.
Ce a fost cel mai greu în ceea ce a însemnat materializarea acestei idei?
“Cred că birocrația, care este într-adevăr un hățiș. Pe partea asta este foarte dificil. Pe lângă asta, noi am făcut singure toată munca pentru a pune pe roate această idee. Autoritățile sunt încă destul de rigide în ceea ce înseamnă facilitarea accesului la informații sau la diverse autorizații de care avem nevoie acum la început” spunea Ioana. “Noi vom lansa campania de promovare cât de curând, vom fi Avanpost Radio Guerilla, vrem să facem cât mai cunoscut acest proiect la care am lucrat câțiva ani și ne gândim că în momentul în care vom reuși să spargem gheața, inclusiv administrația va fi mai relaxată și mai apropiată de inițiativa noastră culturală, deoarece este un demers care vizează educația, iar educația ar trebui sprijinită mereu”.
Nefiind încă deschis, nu există prețuri pentru bilete, însă au o idee despre care va fi contravaloarea lor. În primul rând știu că persoanele cu dizabilități vor avea acces gratuit, este o certitudine aceasta, iar că pensionarii și copiii vor avea un tarif diminuat față de cel standard. Când va fi lansat site-ul va exista o secțiune de susținere, una care se va coagula sub sloganul “dă un leu pentru muzeu” prin care va fi solicitat sprijinul financiar oricui e dispus să-l acorde, fie persoană fizică, fie juridică, de asemenea este gândit un fel de bilet cu mai multe intrări care poate fi cumpărat online, cu mult timp în avans, astfel încât să poată fi concentrate fonduri care să sprijine diversificarea activității.
Alina : “O să avem în viitor în cadrul muzeului și un magazin de suveniruri, unde produsele să fie create de producători locali, ne vom orienta tot către întreprinderi sociale cu precădere. Iar mai târziu chiar o cafenea, care să vândă produse ca nechezolul sau sandvișuri cu parizer și altele specifice comunismului”.
Ioana: “ Pe lângă evenimentele noastre, vrem să oferim spațiul și organizării unor evenimente tematice : piese de teatru care au ca timp de desfășurare perioada comunistă, spațiu de expunere pentru artiști independenți, spațiu de mini concert pentru diverși artiști care nu au unde concerta. Dorim ca muzeul să aibă activități dinamice, să creeze la rândul lui povești”. “Lunea, muzeul va fi închis pentru public, dar vrem ca în acea zi spațiul să-l oferim altor întreprinderi sociale care au nevoie de sprijin și nu au spațiu unde să se întâlnească sau să dezbată proiectele la care lucrează. Vrem să oferim această facilitate, tocmai pentru că ea momentan nu prea există”, a completat Alina.
Muzeul are nevoie și de obiecte mari de mobilier, cum ar fi o comodă de felul celor care se regăseau în apartamentele comuniste, un frigider, un galantar pentru cafenea, dacă există donații în acest sens, cele două antreprenoare sunt deschise să discute cu oricine dorește să doneze astfel de obiecte. Cele două antreprenoare nu refuză însă nici obiectele mici, cum ar fi cravata de pionier, insigna, carnetul de partid, cărți sau ziare.
Dacă vreți să contribuiți cu orice amintire-obiect la acest muzeu, le puteți scrie Alinei și Ioanei pe următoarele adrese de email : alina@madc.ro și ioana@madc.ro . Puteți accesa site-ul www.madc.ro (la momentul scrierii articolului, site-ul era încă în construcție, dar urma să fie lansat până la publicarea revistei) .
- Text de Mihaela Scânteie.
