Parcul Ioanid (sau Parcul Ion Voicu, conform modificării din anul 2003, făcută pentru amintirea unuia dintre cei mai mari violoniști români, care a trăit într-una dintre casele de lângă parc) este situat în zona centrală a capitalei, în apropiere de Piața Romană, la intersecția străzilor Polonă, Aurel Vlaicu, Dumbrava Roșie și J.L. Calderon. Dat fiind faptul că se află chiar în centrul Bucureștiului, este destul de simplu să ajungi la el. Singurul inconvenient – care, în opinia mea, reprezintă un bonus, pentru că stopează oarecum supraaglomerarea parcului – este că nu se află în imediata apropiere a niciunei stații de transport în comun – stația Piața Romană fiind la aproximativ 800 de metri de parc.
Statuia pictorului Ştefan Luchian. Sculptor Ion Vlad.
Farmecul parcului Ioanid, și ceea ce îl face deosebit de celelalte parcuri ale capitalei, constă în intimitatea pe care o conferă vizitatorilor. Casele care îl înconjoară sunt orientate către străzile din împrejurimi, iar datorită unghiurilor aleilor și a vegetației dese, interiorul parcului nu este vizibil mai deloc din exterior, izolându-se de toată agitația bulevardului Dacia și a Pieței Romane, aflate în apropiere. Circulația se face prin alei șerpuite care, dacă sunt urmate, pot crea impresia unei dimensiuni mai mari a parcului. Aleile au fost restaurate de curând, punându-se dale peste pietruirea deja existentă.
Parcul are aproape un hectar și este decorat cu pietre, cu statuile pictorului Ioan Luchian și a violonistului Ion Voicu – statuia celui din urmă a fost inaugurată la modificarea numelui parcului în „Parcul Ion Voicu” -, dar și cu un foișor situat de o parte a lacului. Există și o mică cascadă și un pod care traversează lacul. Locul de joacă pentru copii este o atracție a parcului pentru micii vizitatori care străbat aleile de mână cu părinții.
Așadar, fie că vrei doar să te plimbi sau să citești o carte, parcul Ioanid oferă o evadare totală din urban doritorilor de liniște, care vor să își regăsească echilibrul interior prin detașarea vremelnică de stresul cotidian.
Text de ALEXANDRA SANDU
