Pe locul actualului parc, înainte de 1984-1985, se găsea dealul Mihai-Vodă, pe care se înălța Mănăstirea Mihai Vodă. Prin planul de modernizare a Bucureștiului și de realizare a Centrului Civic, dealul a fost nivelat și chiliile mănăstirii au fost demolate. Biserica Mihai-Vodă, împreună cu clopotnița, a fost salvată, în anul 1985, fiind translatată spre est, în pantă, pe o distanță de 289 m și coborâtă pe verticală cu 6,2 m[1], până pe malul Dâmboviței, unde a fost ascunsă vederii, după niște blocuri, pe strada Sapienței. Restul clădirilor de pe deal au fost demolate, inclusiv Palatul Arhivelor Statului, reclădit în anii 1900-1916, după planurile arhitecților Petre Antonescu și Cristofi Cerchez, iar situl arheologic cu vestigii din epoca bronzului, aflat în curtea mănăstirii, a fost și el distrus. Lângă mănăstire se aflau vestigiile Curții Noi (denumită și Curtea Arsă, după incendiul din 1812), ridicate de fanariotul Alexandru Ipsilanti, care au fost și ele distruse iremediabil.