Trăim o perioadă în care ieșirile și călătoriile nu mai reprezintă o normalitate. Ultima dată când am mers cu trenul, am remarcat că există și lucruri pe care pandemia nu le-a schimbat: râsetele și vocile oamenilor sunt tot acolo iar paginile cărților și muzica încă se aud în compartimentele trenului. Pare o lume neschimbată, dar este de nerecunoscut din multe puncte de vedere.
Gara, prin farmecul ei, arată aceste diferențe de tipul înainte/acum pentru că este spațiul în care viețile și poveștile se unesc pe un drum comun. De aceea, propun să ne amintim cum arăta aceasta înainte.
„Trenul IR 1575 cu plecare în direcția Ploiești Sud, Buzău, Făurei, Bărboși, Galați, va pleca de la linia 3″. Acesta a fost primul anunț auzit de Vlad Cioplea și Gabriela Bumb când au început albumul Povești din Gară, pe 1 mai 2017.
Vlad, absolvent de Imagine și Film, lucrează în cinematografie de peste 10 ani și descrie aparatul foto ca fiind instrumentul care ține locul ochelarilor de vedere. Gabriela, absolventă a Facultății de Jurnalism, lucrează în advertising și, așa cum spune ea, se ocupă de vânzarea poveștilor. Au decis să înceapă proiectul ‚100 de Călători din Gara de Nord’ după ce, în 2016, au văzut pe peron un bătrânel în uniformă de militar și o femeie cu 3 câini, imagini care i-au făcut să se întrebe cum arată viețile lor: „Oamenii se deschid străinilor într-un mod miraculos, viața se transformă-n poveste – asta este adevărata magie”. După 40 de zile petrecute în Gara de Nord, colecția de zâmbete și istorisiri era gata, urmând să apară în 2020 la editura Pandora M.
Înainte de a prezenta câteva dintre ele, este important să vă spun că persoanele de aici nu sunt cunoscute sau reprezentative pentru un anumit eveniment sau lucru despre care ați mai auzit până acum. Albumul vine ca o celebrare a oamenilor obișnuiți care, de multe ori, sunt mult mai interesanți decât multe persoane din viața publică sau povești de succes. Chiar dacă nu le-ați mai auzit numele până acum, sper ca aventurile lor să vă inspire într-un moment în care zâmbetele celor din jur ne lipsesc atât de mult.
Albumul începe cu Stephen Chedeau (aflat pe copertă) care, alături de prietenul său cel mai bun, un ciobănesc de Berna, călătorește prin lume fără ceas sau telefon, dormind sub cerul liber. Bărbatul a vizitat 9 țări în 5 luni și vrea să ajungă în Ungaria, căutând o pădure în care să doarmă pentru o seară. Victor, care studiază osteopatia în Suedia, vrea să ajungă în Brașov pentru a-i duce bunicii sale un buchet de trandafiri de ziua ei, iar Viktor și oița lui de pluș, pe care o ia cu el peste tot pentru a se simți aproape de prietena lui (care are una identică), face turul Europei cu autostopul, învățând în călătoria sa că toate locurile au ceva în comun: oameni buni care îți dau sentimentul că nu ești singur niciodată.
Mai departe, poveștile curg de la sine. Raluca și pisica ei au parcurs împreună 10 mii de kilometri în trei ani, Anca s-a întors din Londra cu cel mai larg zâmbet din album, Violeta ne arată cum își exprimă viața și călătoria prin tatuajele sale, Adrian, care s-a născut cu miopie și strabism, își folosește aparatul foto pentru a vedea lumea într-un mod unic, Jeni și Lori s-au văzut pentru că soțul uneia dintre ele se duce la reuniunea de 50 de ani de la terminarea facultății, Alexandru povestește amuzat cum o doamnă de 60 de ani i-a „zâmbit” închinându-se când l-a văzut, Christian, care a pierdut-o recent pe mama lui, își amintește cu drag de momentul în care au fost împreună să-l vadă pe Roger Waters în concert, Mugurel este un programator pasionat de triatlon, Constantin croșetează, gătește și pictează, iar Diax, care vine din Kazahstan, povestește cum bunicul său l-a învățat să spună ,,sănătos” și ,,noroc!” înainte să plece de acasă.
Ultima poveste-portret din album aparține celor care l-au făcut și băiețelului lor, fiind încheierea perfectă a „biografiei” oamenilor din Gara de Nord, care încă pot fi zăriți în spatele măștilor în unele zile.
Tot din această temă a poveștilor despre zâmbete face parte și Atlasul Frumuseții. Femeile lumii în 500 de portrete, conceput de fotograful Mihaela Noroc, care prezintă cum este construită și privită frumusețea în diferite zone culturale din întreaga lume. Proiectul a fost început în anul 2013, în Etiopia, și publicat sub forma unui album în 2018, la editura Humanitas. Mihaela a primit primul său aparat foto de la tatăl ei la vârsta de 16 ani, iar primele femei care au apărut în portretele sale au fost mama și sora ei. Ani mai târziu, proiectul său fotografic urma să fie promovat de către Oprah Winfrey în emisiunea Super Soul Sunday. În prezent, aceasta lucrează la un al doilea volum și postează pe website-ul său, The Atlas Of Beauty, fotografii și povești care celebrează puterea și frumusețea feminină, arătând că aceasta nu este un ideal care trebuie repetat și impus în toate colțurile lumii, ci un colaj al diversității și unicității, elemente care înfrumusețează tot ce există în jurul nostru.
- Text de Claudia Aldea.
