Pentru prima dată în Sala Mare a TSA, am stat de vorbă cu regizorul Șerban Puiu. În sală nu erau actori, nu erau nici pe scenă, nu erau spectatori în sală, alături ne-au fost doar câțiva băieți care aranjau decorurile pentru ”O noapte furtunoasă” care va avea premiera duminică, 30 mai de la ora 19.00.
În trecut ați montat la Brașov ”Fanteziile sexuale ale soțului meu aproape că m-au înnebunit”, piesă care a avut premiera acum foarte mulți ani, nu?
Acum 14 ani a avut premiera, această piesă a fost de fapt ultima colaborare a mea cu teatrul din Brașov. Eu mi-am făcut debutul aici cu piesa ”Week-end de adio” în care jucau Costache Babii, Paula Ionescu și Iulia Popescu care atunci debuta. Am mai pus aici în scenă ”Take, Ianke și Cadîr” cu Costache Babii, Dan Săndulescu și Horia Alexandrescu – 3 grei ai teatrului brașovean. După aceea am făcut ”D-ale carnavalului”, un spectacol care s-a oprit pentru că unul dintre actori a dispărut dintre noi și anume Dan Săndulescu. În piesa aceasta a debutat Letiția Vlădescu, acum una dintre cele mai importante actrițe ale noastre pe segmentul ei de vârstă. De abia apoi am pus în scenă ”Fanteziile …”.
Cum vă explicați succesul îndelungat al acestei piese?
Foarte simplu. Pe mine nu m-a interesat niciodată teatrul de imagine, teatrul de avangardă, teatrul contemporan care e acum la mare modă. Pentru mine a fost mereu important să rămân fidel lucrurilor pe care le-am învățat în școală de la Valeriu Moisescu, Liviu Ciulei sau de la cei cu care am lucrat în diferite ocazii David Esrig, Radu Penciulescu. De la ei am învățat să iubesc teatrul pentru spectatori și teatrul care iubește actorii.
Am observat că vă place mult să puneți în scenă comedii. De ce? Sunteți o persoană veselă, cu mult simț al umorului, poate ușor cinică? Există și cinism în comedie, nu?
Cred ca toate astea la un loc. Dar în primul rând iubesc foarte mult actorii. La comedie este important să înțelegi mecanismul comic al textului, să-l desfaci, să lucrezi pe el. La comedie nu poți trișa, e foarte greu să nu plictisești oamenii, să-i faci să râdă. E important să lucrezi cu actorii, să descoperi cum se naște râsul.
Sunteți foarte aproape de conceptul shakespearian al teatrului, de conceptul teatrului stradal, nu-i așa?
Nu numai Shakespeare a făcut asta.
Nu doar el și Molière, Goldoni.
Exact, teatrul se juca în stradă cum ați spus, în cârciumi. În Grecia Antică, teatrul se juca pentru tot polisul, nu era un teatru care se adresa doar unei categorii de oameni.
Aveți o contră împotriva elitismului, să spun elegant?
Nu pot spune că am o contră neapărat, teatrul este cea mai democratică artă. La teatru trebuie să vină și academicianul și un om simplu.
Dar ce ce vă raportați așa la teatru? Vă referiți oarecum la niște lucruri instinctuale, nu la artă ca o modalitate de elevare a nivelului de cultură, sau a celor care au o înclinație către artă.
Toți avem această posibilitate, de a distinge frumosul și urâtul, binele și răul, indiferent de gradul de cultură al persoanei care privește o piesă de teatru. O persoană cultă poate surprinde mai multe aspecte într-adevăr, dar și o persoană mai simplă care vine la teatru distinge aceste lucruri, poate nu distinge nuanțe, dar spectatorii vin la teatru să se bucure, să trăiască niște emoții, astea sunt accesibile oricui. Am foarte mulți colegi care spun că spectatorii trebuie să se ridice la nivelul lor de spiritualitate, care pun în scenă spectacole foarte sofisticate. Ceea ce mi se pare incorect. Noi nu putem disprețui spectatorii care nu se ridică la un nivel extrem de înalt, deoarece tocmai pentru ei trebuie să facem teatru.
Am înțeles, spuneți-mi vă rog cine a venit cu ideea punerii în scenă a acestei piese la Brașov?
Eu am venit cu ideea. ”O noapte furtunoasă” este o piesă cum îmi place mie mult. O piesă cu comic de situație, de limbaj. M-am uitat peste repertoriul teatrului din Brașov și m-am gândit că e nevoie de o astfel de piesă acum. Mi-am dat seama că trupa teatrului de aici are nevoie de o piesă cu un astfel de text.
Eu m-am gândit că ați ales piesa aceasta deoarece e o comedie și e nevoie de comedie după anul acela gri pe care l-am lăsat în urmă.
E și ăsta un argument. Avem nevoie de comedie, de fapt de spectacole cu replică frumoasă permanent, poate mai mult acum decât în alte vremuri, într-adevăr. În general în lumea în care trăim e nevoie de comedie și de spectacole de actori, unde se manifestă talentul real.
E foarte actuală piesa, deși a fost scrisă în 1878 și jucată pentru prima oară în 1879, dar atunci a fost considerată o piesă profund imorală. Între timp, moralul și imoralul s-au mai diluat, însă piesa se potrivește societății noastre.
A avut premiera la Național, da, a fost un oarecare scandal atunci. Însă piesa e foarte bună, e un text viu. Cred că trebuie promovate astfel de spectacole din dramaturgia românească. Din cauza curentelor globaliste, se pierde din identitatea noastră națională, din simțirea noastră.
Sunteți naționalist?
Sunt naționalist da, nu sunt șovin. Cred că în acest cor al națiunilor, românilor trebuie să li se audă vocea spirituală și momentan nu li se aude.
La ce vă raportați? Ce credeți că se pierde, ”fibra neamului românesc”?
Ați spus foarte frumos ”fibra neamului românesc” o să continui ideea dvs. Fibra înseamnă sângele românesc, spiritualitatea autentică a românilor, iar românii sunt deconectați de la universul lor interior.
România este parte a Uniunii Europene, iar sloganul ei este ”uniți în diversitate”, adică tocmai păstrarea identității, a limbii, a obiceiurilor, conservarea și punerea în evidență a monumentelor, adică a unor caracteristici naționale inclusiv culturale.
Putem discuta foarte multe din ceea ce ați menționat. Dacă structurile naționale funcționează autentic, nu au nevoie de ajutor de la un centru, cum e cel al Uniunii Europene.
Totuși, România vine după 50 de ani de comunism, epoca în care au fost dărâmate inclusiv biserici în România, o epoca în care se făcea proletcultism, care eu consider că a dăunat mult mai mult națiunii decât ce se întâmplă acum.
E o mare plăcere conversația cu dvs. Aveam 20 de ani la Revoluție, eu nu sunt un nostalgic al comunismului, însă ce exista atunci în societatea românească și acum nu mai există era un proiect de țară, ceea ceacum lipsește cu desăvârșire. Nu avem un proiect de țară, de aceea nu avem un proiect nici în domeniul cultural și mulți se mișcă bezmetic.
Înțeleg ce spuneți, să revenim un pic la ce a însemnat anul trecut pentru dvs., pentru teatru?
Pentru mine a fost o experiență de chilie, în care am stat cu soția mea și cu cartea. Am reușit să citesc un sfert din cărțile pe care nu am apucat să le citesc în ani de zile. A fost o experiență de reașezare. Am sperat ca retragerea asta să fie o reconectare a fiecăruia cu sinele.
Ați citit și piese de teatru, v-ați făcut planuri pentru viitor?
Am citit și piese de teatru. Eu sunt directorul artistic al celui mai mare teatru privat din țară,Teatrul Elisabeta, care are 320 de locuri și pe care l-am pregătit pentru redeschidere. Ne-a lipsit mult întâlnirea cu spectatorii, ne trezeam dimineața și ne doream să ne întâlnim cu spectatorii și nu puteam. Ceea ce a fost bine, deoarece credeam că ni se cuvine, acum îi apreciem mai mult.
Cum a fost ajutată cultura anul precedent?
Am primit ajutoare financiare, a existat susținerea de 75% din salariu, am trecut peste asta. Teatrele acum se redeschid, așteptăm cu toții să revină spectatorii în sală. Așteptăm și mai multă susținere a culturii în general, e nevoie de cultură oricând și de investiții în ea, nu doar în perioade ca cele de anul trecut, când a fost vorba de asigurarea supraviețuirii.
Sălile se redeschid acum la capacitate de 50% la Brașov, sâmbătă va fi la fel aici, aveți emoții?
Pentru premieră? Desigur. Dar emoțiile sunt necesare, ele ne apropie de spectatori.
Va fi diferită avanpremiera de premieră?
Nu va fi diferită. Haideți să vă spun un secret. În momentul în care actorii joacă cu spectatorii în sală, deja e spectacol.
Și dvs. ce faceți în timpul premierei, stați în sală sau plecați în munții din jurul Brașovului de care mi-ați spus că vă plac foarte mult?
Stau în sală. Trăiesc piesa, mă bucur alături de spectatori sau mă întristez dacă nu e primită bine de public.
Cum sunt actorii teatrului din Brașov? Cum e să lucrați cu Dan Cogălniceanu în rol principal, care e și directorul teatrului din Brașov.
Trupa teatrului din Brașov e foarte bună. Acum a trecut și ea prin diverse reorganizări. Să lucrez cu Dan e foarte bine, pe noi ne leagă o prietenie de mulți ani, el e un profesionist, eu nu-i spun lui cum să organizeze administrativ teatrul pe care îl conduce, îi dau indicații regizorale, ne înțelegem bine.
Când am făcut documentarea pentru interviu am citit că ați afirmat la un moment dat că marii actori ai teatrului deveniți acum instituții ei, nu ajută tinerii actori, așa e?
Am spus eu asta? Credeam că e un gând secret. Da, așa e. Nu întorc ajutorul și binele care le-a fost făcut și asta mi se pare o mare pierdere pentru actorii tineri care acum intră în breaslă.
Mereu am o întrebare despre educație. Deoarece sunteți și profesor la UNATC, cum vi se pare educația acum în România și cum vedeți noua generație care intră acum în facultate?
Tinerii vin în general cu niște carențe incredibile, la nivel educațional. Învățământul încearcă să amalgamaze niște concepte vestice care nu au bază de implementare aici. Se încearcă o combinație între un sistem vechi al nostru, cu niște lucruri noi dar care nu sunt croite pe felul nostru de a fi, iar atunci din cauza faptuui că nu există o armonizare în sistem, iese un haos. Pe lângă asta, copiii vin cu lacune deosebite, nu învață matematică, gramatică, care îi ajută să aibă gândire logică. Nu citesc, nu au afectivitatea dezvoltată, iar asta nu e doar vina lor. E lipsa de implicare a părinților. Am muncit foarte mult cu studenții mei, deoarece e nevoie de multă răbdare, de multă dedicare pentru a-i aduce la nivelul la care cred eu că e nevoie pentru a putea profesa în viitor.
Ieri sau astăzi au fost anunțate nominalizările la UNITER, ce părere aveți de selecție?
Da? Nu știam. Nu mă interesează Galele Uniter, nu le urmăresc de foarte mulți ani, sunt făcute într-un anume fel care pe mine nu mă interesează.
Ce piese de teatru ne recomandați să vedem?
Vă recomand toate spectacolele făcute cu respect pentru actori, pentru text și pentru spectatori.
Vă mulțumesc pentru interviu, a fost o plăcere discuția cu dvs.
Și eu vă mulțumesc, la fel pot spune că a fost o plăcere, sper să vină cât mai mulți brașoveni la teatru.
Sâmbătă și duminică (29 și 30 mai, 2021) puteți vedea piesa ”O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale în regia lui Șerban Puiu, bilete puteți cumpăra de aici Program – Teatrul Sică Alexandrescu (teatrulsicaalexandrescu.ro)
- Text de Mihaela Scânteie.
