Anunţat în toamna trecută apoi amânat din februarie pentru aprilie, suprarealistul Californian Soil, al treilea LP din discografia London Grammar, trioul de Electronic Pop format din Hannah Reid, Dan Rothman şi ‘Dot’ Major, a fost aşteptat cu un deosebit interes şi nu doar datorită succeselor precedentelor (If You Wait, 2013 – dublu disc de platină, Truth Is A Beautiful Thing, 2017 – #1 în UK Albums Chart) ci faptului că marchează depăşirea unei crize personale profunde a compozitoarei şi vocalistei Hannah Reid, a cărei carieră era pe punctul de a se încheia dramatic datorită… misoginiei din industria muzicală.
Foto: Coperta album ”Californian Soil”
Naiva şi idealista Reid, născută pe 30 decembrie 1989, a păşit în showbiz din postura de studentă la istoria artei convinsă că va pătrunde într-un mediu eliberat de prejudecăţi, progresist şi deschis, neimaginându-şi la ce presiuni va fi supusă în permanenţă de către anturajul obsedat de profit, de la uzura turneelor planificate fără consultarea muzicienilor la “mansplaining”-ul curent practicat de către agenti, tehnicieni şi producători. În ciuda succesului, deja în vremea apariţiei albumului Truth Is…, Hannah Reid îşi pierduse mult din încrederea de sine şi din calitatea vocii ei speciale, încât aproape nu mai îndrăznea să deschidă gura în public de teamă că ar putea fi cauza eşecului întregului grup. Şi totul în jur s-a înnegurat mai mult când a fost diagnosticată cu fibromialgie, boală cronică ale cărei simptome, dureri musculo-scheletice răspândite în tot corpul, apar după un eveniment traumatic sau stres psihologic semnificativ. Atunci a compus piesa America, ce se regăseşte acum pe Californian Soil: “All of our time chasing a dream / The dream that meant nothing to me.”.
Foto: Hannah Reid
Având în memorie charisma şi talentul regretatei Amy Winehouse, Hannah Reid a refuzat însă să accepte destinul unui membru a Clubului 27 şi a reieşit la suprafaţă asumându-şi controlul creativ asupra noului album iar rezultatul este uimitor, putând fi asemuit vizual unei plimbări într-o catedrală în care razele soarelui crează jocuri de lumină surprinzătoare cu trecerea lor prin vitraliile multicolore. Californian Soil chiar debutează cu sunetului unui clopot de capelă în Intro, înainte de a ajunge la ritmurile exotice ale piesei de titlu, cu drum înspre dinamica Baby It’s You şi, nu în ultimul rând, monastica All My Love. Nimeni nu-i mai poate face program, nimeni nu-şi mai permite să-i conteste alegerile, nimeni nu-i mai vorbeşte pe un ton patriarhal, întrucât Hannah Reid dovedeşte ca este realmente o ‘formidable young yoman’, aşa cum o etichetase odinioară, după ce-a legitimat-o, un bodyguard zelos care i-a refuzat accesul în backstage la propriul ei concert. Dar asta i s-a întâmplat muzicienei demult, înainte ca Promising Young Woman, filmul, să existe.
Foto: London Grammar. Credit foto @Alex Waespi
- Text de Ioan Big.
