Undeva prin 2006, cam atunci, părinții mei ne-au făcut cadou, mie și surorii mele, primul calculator. Un monitor cu tub, alb și lucios, cu o unitate imensă, care scotea un huruit zgomotos de fiecare dată când îl porneam… și până se deschidea pagina de Google aveam ceva de așteptat. Tata mă ridica pe scaun iar după vreo 10 minute în care explica în zadar ce face și cum o face, concluziona cu un oftat: „Internetul ăsta le are cam pe toate.”. Nu era vreo noutate pentru adulţi, nici computerul, nici internetul, dar pentru mine, cea de 7 ani, era fascinant să știu că distanța dintre mine și orice altceva e rezumată la o apăsare de buton.
Ca membru al generației Z îmi amintesc cu greu perioada în care fraza „dar mai bine caută pe net” nu făcea parte din vocabularul meu… asta cu toate că nu știu cât de mult ar fi o chestiune de generație, căci lumea în care internetul nu își făcuse încă apariția pare acum destul de îndepărtată. S-a integrat și a devenit o parte esențială din viața noastră dar care a fost momentul exact când s-a întâmplat asta? Ca să aflăm răspunsul trebuie să ne întoarcem în perioada în care internetul nu era Internetul sau mai exact, nu era acest world wide web care ne este acum indispensabil. Povestea începe nu cu o companie de calculatoare, dar cu… strategii de război din Statele Unite. În anii ’60, comunitatea americană de intelligence căuta modalități de diseminare a informațiilor astfel încât acestea să fie împărțite în volume mici pentru o transmitere mai ușoară. La scurt timp apărea ceea ce a devenit cunoscut ca ARPANET – un proiect american de apărare, prima rețea funcțională de computere care stă la baza internetului modern.
Câteva decenii mai târziu, un fost supervizor de tren şcolit la Oxford devenit fizician şi IT-ist, Tim Berners-Lee, observă cât de greu reușesc oamenii de știință să transmită și să împartă informația. Fiecare computer avea propriul set de informații iar câteodată trebuia să înveți un program diferit ca să îl poți accesa. 12 martie 1989 – ziua în care cu ajutorul internetului deja existent și al unei noi tehnologii numite hypertext, Berners-Lee creează un sistem prin care informația devine mai ușor de scris, transmis, stocat și accesat. Răspunsul primit? „Vag, dar incitant”. În septembrie 1990 primește permisiunea să construiască sistemul pe care îl numește World Wide Web iar până în octombrie fizicianul a pus la punct cele trei tehnologii fundamentale care rămân la baza web-ului actual: URL, HTTP, și HTML.
1991 este un an care intră în istorie ca unul esenţial pentru evoluţia speciei umane. Invenția lui Tim Berners-Lee devine accesibilă publicului larg pe 6 august și primul website este lansat – o adresă CERN, disponibilă chiar și astăzi. Suntem în 2021. A fost nevoie de numai 30 de ani pentru ca numărul website-urilor să depășească 6 miliarde.
- Text de Teodora Bratu.
