Rezumat
Red Hot Chili Peppers pe Arena Națională A înţelege teatrul… sau nuModelier – o noapte cu lichioruri și licori
În anul 2000 puțini s-ar fi gândit că peste 20 de ani se vor schimba atât de multe și, în același timp, atât de puține. Nu ieșim în oraș cu mașini zburătoare, dar ne deplasăm deja cu automobile electrice. Nu s-a inventat teleportarea, dar avem în buzunare telefoane inteligente, cu aplicații care ne „teleportează” mâncarea direct la ușă, și ne ducem o bună parte din viață pe rețelele sociale.
În luna octombrie a anului 2000 ieșea de la tipar și primul număr din Zile și Nopți, iar timp de 20 de ani a apărut fără întrerupere. Cu această ocazie, fiecare dintre noi a trecut în revistă o amintire dragă din experiențele noastre de „going out” din aceste două decenii.
Red Hot Chili Peppers pe Arena Națională
Prin natura job-ului, în ultimii 13 ani am fost la mai multe festivaluri și concerte decât aș fi vrut, așa că am multe momente memorabile, cu tot felul de trupe mici sau mari, dar nu-mi este deloc greu să aleg concertul care mi-a rămas cel mai aproape de suflet. Este vorba despre Red Hot Chili Peppers, pe Arena Națională. Atunci, pe 31 august 2012, am avut ocazia să împart un stadion cu trupa a cărei muzică mi-a servit drept coloană sonoră pentru tot felul de aventuri, beții sau road trip-uri. Felul meu de-a fi și de a privi viața se regăsește în personalitatea băieților de la RHCP și în muzica lor, am furat de la ei cât am putut și nu-mi pare rău. Iar concertul din București, în care mi-au cântat „I’m With You”, a fost o explozie care mi-a lăsat un mare zâmbet în suflet, unul care să dureze 20 de ani.
A înţelege teatrul… sau nu
Am o mărturisire de făcut: eu și teatrul nu prea ne-am înțeles – asta până când am făcut schimb de rol și din spectator am ajuns actor. În 2017, pentru câteva ore, am fost o zeiță din mitologia japoneză și am jucat pe scenă un spectacol de kabuki, acel fel de teatru ciudat, pe care nici pe el nu-l înțelegeam. Mai e teatru dacă nu există replici? Dar zeci de perechi de ochi erau ațintiți spre mine și așteptau o poveste spusă prin gesturile mâinilor și picioarelor, prin mimică și muzică. Cam așa am înțeles că teatrul nu are o rețetă, teatrul vine în orice chip și orice formă. Cel mai bine mi-a fost când am încetat să îl înțeleg și doar l-am simțit.
Modelier – o noapte cu lichioruri și licori
Inițial, Modelierul din Strada Duzilor, nr.12, mi-a fost recomandat pentru mâncare și atmosferă. În urmă cu vreo cinci ani, am descoperit însă că locul poate fi mai mult decât un loc cu burgeri buni și-o grădină cool. Eram la o zi de naștere cuminte, în Modelier se făcuse târziu, invitații dădeau să plece. Brusc, cineva a pus muzică dansabilă iar băieții de la bar ne-au provocat la o degustare de lichioruri. De la Amaro-uri italiene și lichioruri nemțești, până la celebrul Tatratea, cel de 72%. Degustarea a devenit un chiolhan dansant prelungit până la dimineață. Încă se lucrează la reconstituirea evenimentului.
