Am tot vorbit de-a lungul timpului despre cât de bine e să mergi la sală, despre lucrurile pe care trebuie să le ai cu tine când ajungi într-un spațiu destinat fitness-ului, am discutat chiar și despre oamenii pe care mulți i-am întâlnit în sălile de sport (eu unul nu aș mai vrea să-i întâlnesc, dar mna, nu mereu primești ce-ți dorești). Așa că, m-am gândit să punctez și partea de dinainte de a merge la sală, şi anume… scuzele invocate pentru a nu mai veni.
Prima scuză, și poate cea mai auzită de mine, sună în felul următor: ,,Bossulică, mi-e lene. Nu vrei tu să o lăsăm pe mâine?”. Și după ce aud sau citesc asta, spun un simplu ok… sau încerc cumva să-i conving, depinde de caz, uneori chiar n-ai cu cine. Lăsând în urmă plângerile mele, trebuie să fiu sincer cu voi și să vă spun că și eu am folosit scuza asta de extrem de multe ori nici nu aveți idee de câte ori puțină lene a stat între mine și mersul la sală. Și după un timp, când deja nu mai eram deloc mândru de mine (la un moment dat te mai ajunge și vina că nu te-ai dus) am început să rezolv problema asta. M-am gândit la ce motive reale am să nu merg la sală iar lista era goală, pur și simplu nu mergeam din lene și din comoditate. Iar ca soluție de fiecare când mi-e puțin lene mă gândesc ca dacă tot am timp să stau 2 ore degeaba, de ce n-aș folosi alea două ore ca să fac sport? Voi avea o satisfacție mai mare pe termen lung, plus că te ajută să arați bine, și cred că mulți vor să arate bine.
A doua scuză în topul meu este cam așa: ,,Frate, e sala foarte departe, e în capătul celălalt de oraș, nu vin!”. Aceasta este mai plauzibilă decât scuza cu lenea, perfect de acord, dar nu înseamnă că nu are rezolvare. Pentru cei din orașele mici, există microbuze care vă pot duce mult mai aproape de sala respectivă sau, ca ultimă soluție, mergeți pe jos. Și nu, nu este chiar atât de costisitor fiindcă nu trebuie să mergeți de 5-6 ori pe săptămână, este bine și de 3 ori. Plus că dacă ai merge pe jos, ai face cardio, deci e un plus. Iar pentru cei din orașele mari, slavă Domnului, sunt foarte multe săli. Cel puțin în București, am în jurul căminului două săli, ambele la 15 minute de mine de mers cu metroul, hai poate 35 dacă aș fi mers pe jos. Nu mai spun despre restul de săli de fitness din celelalte zone, practic de oriunde ai fi, găsești o sală de fitness, numai dacă vrei.
A treia scuză, care încă mă mai bântuie uneori, este faptul că uneori nu am nicio tragere de inimă să merg singur la sală, bă, da niciuna! Și știu mulți care vor să se apuce, dar nu o fac pentru că n-au cu cine. Și pot să înțeleg asta, e altceva când ai un partener, vă motivați reciproc, mai faceți o glumă, mergeți împreună, plecați împreună, altfel trece timpul. Dar am găsit și aici o soluție, cu toate că sună clișeico-motivațional, dar mie cel puțin mi se pare eficientă. Trebuie să te gândești că te duci la sală pentru tine, nu te duci pentru persoanele de acolo și că antrenamentul tău nu depinde în totalitate de partenerul tău. De acord, când ai un partener te mai ajută, dar antrenamentul lui nu depinde de ajutorul lui, poți face și cu greutăți mai mari și poți găsi motivația în interiorul tău (sau în muzica pe care o asculți, în cazul meu). Știu, sună a discurs motivațional, nu-mi place treaba asta, dar gândirea asta e eficientă, cel puțin pentru mine.
Ultima scuză, și unde chiar nu am foarte multe lucruri de comentat, este dacă ești bolnav. Dacă ai o afecțiune serioasă, în mod clar nu ar fi recomandat să mergi la sală, dar dacă ai o mică durere cap sau chestii care trec în câteva ore poți face un efort mic și să te prezinți la sală, chiar dacă e un antrenament mai lejer, tot e mai bun decât nimic.
Iar ca o concluzie, vreau să spun două lucruri. Primul, oricine are momente în care folosește una dintre scuzele menționate anterior sau poate altele, și eu și voi și mulți alții. Nu o să avem cum să nu mai folosim deloc aceste scuze, dar le putem folosi mult, mult mai rar. Al doilea lucru (și cred că mă repet cu asta) încercați să faceți din sport și din tot ce înseamnă un stil de viață mai sănătos o plăcere. J
