VIDEODOME | “THE LEGO BATMAN MOVIE” (2017, r: Chris McKay)

Aţi putea presupune că m-a bătut soarele-n cap în weekendul ăsta canicular de îmi consum timpul cu filme de desene animate şi, până a ajunge să bag discul în aparat, nu aş fi avut cum să vă contrazic. Adevărul e că un apropiat, din dorinţa de a-mi ironiza pasiunea pentru comics-uri şi super-eroi, mi l-a făcut cadou. Stupefacţia lui a fost majoră când l-am sunat să îi mulţumesc după ce am văzut de două ori “TLBM”. Dar să nu anticipez.

Una dintre traumele pe care mi le-au provocat comuniştii în copilărie a fost inducerea ‘complexului LEGO’, drept pentru care am nevoie şi acum de psihanalist pentru a reuşi să îl înăbuş, după ce am fost îndobitocit cu acele cărămizi de plastic româneşti sau chinezeşti care le imitau grosier pe cele scandinave, din care, chipurile, puteai să construieşti diverse lucruri… numai că erau atât de prost turnate încât se deformau de la căldură, nu se potriveau între ele, erau prea mari/prea puţine, ş.a.m.d., de îţi venea să le dai de toţi pereţii. Aşa că, personal, am tendinţa să îmi ascut şi acum ghearele de orice piesă, fie ea şi originală, de LEGO, dar asta nu înseamnă că sprâncenele mele nu continuă să fie ridicate a mirare la perenitatea succesului în Pop culture a cărămizilor pe care danezii le-au lansat pe piaţă încă din 1949 sub sloganul lui Ole Kirk, “the best is never too good”. Gata cu divagaţiile.

Cu excepţia puradeilor atraşi de jocurile de culori, păpuşelele ce aleargă prin peisaj şi interjecţii gen ‘Zbam-zbam!’ sau ‘Boing-boing!’, pentru care nu există vreo diferenţă între cinema şi Cartoon Network, “TLBM” a încasat 300 de milioane de dolari din bilete (bugetul de producţie a fost de 80) din două surse: fanii LEGO şi iubitorii de super-eroi. Prima categorie va fi fascinată de vizualuri iar cea de-a doua de poveste. După cum probabil v-aţi prins deja, mă voi adresa strict ‘sectanţilor’ aparţinând categoriei din urmă (cu toată obiectivitatea, asta neînsemnând că estetica – în prima fază deranjantă pentru mine – a construcţiei animate nu ajunge să susţină implicit sarcasmul al cărui consistenţă evoluează odată cu naraţiunea neaşteptat de densă). Ei bine, scenariul acestui film animat este fabulos şi ne transportă ca aluzii şi simbolistică prin cei 80 de ani de existenţă al lui Batman(!) în Pop culture, începând cu genericul ce parodiază printr-o falsă analiză reţeta debutului stereotipic al filmelor de gen (ecranul negru, muzica epică, logo-urile companiilor producătoare) şi continuând cu deturnarea aeronavei aparţinând ‘McGuffin Airlines’ cu numărul 1138… “THX 1138” este filmul SF al lui George Lucas din 1971, iar “MacGuffin” este celebrul concept introdus de Alfred Hitchcock în al său “39 Steps” din 1935, pe care l-a explicat într-o conferinţă de la Columbia University în ‘39 de o manieră pe care nu rezist să nu v-o reamintesc: “It might be a Scottish name, taken from a story about two men on a train. One man says, ‘What’s that package up there in the baggage rack?’ And the other answers, “Oh, that’s a ‘MacGuffin’. The first one asks, ‘What’s a MacGuffin?’. ‘Well,’ the other man says, ‘it’s an apparatus for trapping lions in the Scottish Highlands’. The first man says, ‘But there are no lions in the Scottish Highlands’ and the other one answers, ‘Well then, that’s no MacGuffin!’. So, you see that a MacGuffin is actually nothing at all.”.

↓ TLBM Teaser 

Continuăm cu incursiunea destinată connoisseur-ilor, cu zecile şi zecile de duşmani (parte extraşi din benzile desenate, parte inventaţi pentru film) ai lui Batman şi, ca atare, aliaţi ai lui The Joker (voce: Zach Galifianakis – “The Hangover”), înşiruiţi de acesta pilotului aeronavei printr-o tiradă aproape deznădăjduită pentru a-l convinge cât de malefică este gaşca sa. Avem ocazia să îi vedem sub formă de figurine LEGO pe Bane, Poison Ivy (Riki Lindholm – “The Last House on the Left”), Harley Quinn, The Riddler (realizatorul de televiziune Conan O’Brian), Clayface, Catwoman (Zoë “Mad Max: Fury Road” Kravitz), Scarecrow, Two-Face (Billy Dee Williams – “Star Wars”), dar şi personaje negative mai obscure din istoria comics-urilor cu Batman precum Calendar Man (1958), Killer Moth (1951), Clock King (2008, cel din “Teen Titans”), Penguin (1941), Mr. Freeze (1959), Catman (1963), plus referiri nişate la cameo-uri sau personaje episodice precum Zebra-Man (practic, în acest caz avem de-a face cu trei personaje cu identitate diferită în CV-ul editurii DC Comics), Egghead (jucat în serialul de televiziune din anii ’60 de Vincent Price), The Condiment King (preluat din serialul de animaţie “Batman: The Animated Series”), March Harriett (membră a bandei Mad Hatter’s Wonderful Gang), Polka-Dot Man (1962), Tarantula (1941, porecla personajului John Law), Orca (2000) sau Zodiac Master (1964, cel care prevede dezastre majore pe care tot el le orchestrează pentru a-şi însuşi 25% din recompensa prevenirii lor).

↓ The Joker – Zach Galifianakis

Ceva neclarităţi până aici? Nu răspundeţi afirmativ căci nu e de bun augur. The Joker şi şleahta au o primă confruntare ‘brutală’ cu Batman (Joker, oripilat: “Stop him before he starts singing!”), când acesta le cântă – caftindu-şi degajat oponenţii în centrala nucleară – piesa originală “Who’s the (Bat)man” ce are următoarele versuri… conţinând mesaje educative pentru cei mici: “You think my muscles are big?/You haven’t seen my brain/Ladies, it’s okay if you stare. Why?/‘Cause I’m a billionaire!”. Batman/Bruce Wayne (Will Arnett – serialul “30 Rock”) este un misogin egocentric (“You mean nothing to me. Nobody does.”) capabil să îşi bage în depresie nervoasă şi pe cei mai înverşunaţi duşmani, d-apoi pe aliaţii potenţiali (parola de acces în Batcave este “Iron Man sucks”), în care tot ce face este o fanfaronadă (ex. cadourile din propriul set de merchandising oferit copiilor de la orfelinat) îndărătul căreia se ascund tare emoţionale mult mai îngrijorătoare decât în cazul psihopatului Joker sau a sociopatei Posion Ivy (modul în care se amuză în intimitate în propria sală de cinema la vizionarea filmului “Jerry Maguire” din ’96 cu Tom Cruise şi Renée Zellweger oferă destule indicii). Credinciosul majordom Alfred (Ralph Fiennes – “Schindler’s List”) încearcă să îl facă să îşi confrunte propriile temeri (“Your greatest fear is to be part of a family again.”) însă îndărătnicul nostru super-erou o ţine pe-a lui: “I don’t talk about feelings. I’m a night-stalking, crime fighting vigilante, and a heavy metal rapping machine.”.

↓ Batman – Will Arnett

Interesant, dar în ce direcţie o ia totuşi filmul? Inspirat, pentru a-şi conserva publicul de toate vârstele, îl bagă şi pe Batman într-o criză existenţială (The Joker şi-o avea deja pe-a sa, deprimat că nemesisul său, adică Batman, nu îi dă importanţa, consideraţia şi recunoaşterea sperată de “cel mai de temut inamic” întâlnit în Gotham City) prin îndrăgostelii – pe melodia “(I Just) Died In Your Arms Tonight” al celor de la Cutting Crew – de noua şefă a poliţiei, Barbara (Rosario Dawson – “Sin City”), progenitura tradiţionalului apărător al legii acum pensionar, Jim Gordon (Héctor Elizondo – serialul “Chicago Hope”), sprijinită de către primăriţa McCaskill (cantăreaţa Mariah Carey) în discursul ei polemic prin care câştigă sprijinul comunităţii cu un mesaj transmis voit într-un stil de advertorial pur consumerist: “She cleaned up the streets of Gotham’s nearby sister city Blüdhaven using statistics and compassion!”.

↓ Mariah Carey – Primărița Gotham City

Deşi Batman e de zeci de ani buni în oraş nu a reuşit să înfunde definitiv nici un răufăcător, nu i-a capturat decât pentru câteva momente pe Riddler, Catwoman, Bane sau Joker, şi, în concluzie… “He’s not good at his job!”. Debusolat de acest context, cetăţeanul miliardar Bruce Wayne, în continuare amorezat lulea, adoptă în mod aproape inconştient un orfan, ce va deveni viitorul Robin (Michael Cera – “Scott Pilgrim vs. the World”), pe care, la sfatul lui Alfred îl ia ca şi companion să penetreze fortăreaţa (Fortress of Solitude, menţionată pentru întâia oară în 1949)… popularei vedete media Superman (Channing Tatum – “Magic Mike”), ocupat să se distreze ca nebunul cu întreaga gaşcă din Justice League la a 57-a aniversare a echipei, în care singurul super-erou care nu a fost invitat este tocmai Batman. În rest, sunt cam toţi acolo, de la Aquaman, Green Lantern (Jonah Hill – “The Wolf of Wall Street”) şi Wonder Woman la Green Arrow, Wonder Dog şi The Flash.

↓ Comic-Con Trailer 

Personajul nostru, deja apăsat de preţul plătit egoismului şi atitudinii sale de superioritate, reuşeşte să îi dilească lui Superman Phantom Zone Projector-ul cu ajutorul căruia vrea să îl exmatriculeze definitiv de pe Pământ pe Joker într-o închisoare din spaţiu (conceptul de ‘Phantom Zone’ a fost folosit pentru întâia oară de Robert Bernstein în 1961), doar că acesta exact asta aşteaptă, să ajungă acolo, să îi coopteze pe deţinuţii Sauron din “LOTR” (Jemaine Clement – serialul “Flight of the Conchords”), pe Voldemort din “Harry Potter” (Eddie Izzard – “Shadow of the Vampire”) şi pe King Kong (Seth Green – “The Italian Job”), să evadeze cu sprijinul credulei păzitoare Phyllis (Ellie Kemper), şi să revină în Gotham City pentru a declanşa haosul.

↓ Rosario Dawson – Batgirl (Barbara Gordon)

Batman are de ales între a-şi lămuri haosul din propria minte (de exemplu, să o transforme pe Barbara Gordon în Batgirl sau nu) sau a lupta cu cel alimentat de oponenţii veniţi din cer, care par a proveni din universuri paralele. Să îl transformi pe Alfred în super-erou este delicios şi spune multe despre modul ireverenţios şi sarcastic în care scenaristul Seth Grahame-Smith (autorul nu mai puţin controversatei reinterpretări a cărţii lui Jane Austen, “Pride and Prejudice with Zombies”) înţelege să se joace într-un peisaj etichetabil la prima vedere drept copilăresc.

↓ TLBM Full Movie Preview

“The Lego Batman Movie” a reprezentat pentru mine o surpriză formidabil de plăcută şi rămâne oricând vizionabil ca demers remarcabil în direcţia demitizării super-eroului tradiţional ca tip de personaj, inteligent realizat şi atractiv ambalat estetic. Observaţie patriotică de final: pe generic, în echipa de Graphic Designers de la Lego întâlnim şi numele unui român, Paul-Constantin Țurcanu. Bravo!

• Text de Ioan Big.