Panna cotta – simbolul diferențelor de clasă în horror-ul high concept The Platform, de pe Netflix
Pe Netflix, se lansa în primăvara acestui an The Platform, un hit surprinzător pentru compania americană care, probabil, nici nu spera la un asemenea succes pentru acest horror violent și apăstor ca stil vizual, debutul în lung metraj al unui regizor spaniol specializat în reclame, Galder Gaztelu-Urrutia.
The Platform s-a dovedit a fi însă foarte în ton cu timpurile pe care le trăim și multă vreme de la lansare a fost în top 10 Netflix. Povestea unui personaj masculin care se trezește într-o închisoare sub forma unui puț, în care prizonierii primesc o singură masă ce coboară din nivel în nivel, tot mai jos, și din care trebuie să se hrănească rapid, The Platform nu e doar un horror high concept, care aduce cu mai vechiul The Cube și cu seria Saw. În vremea coronavirusului, în care lupta pentru resurse a devenit brusc o realitate din ce în ce mai amenințătoare, The Platform se distinge și ca o parabolă politică, foarte critică la adresa ideologiilor moderne, de la capitalismul sălbatic, la comunismul cu forța.
Există o scenă excepțională în finalul acestui horror care are în centru o luptă sângeroasă pentru panna cotta, unul dintre deserturile așezate pe această masă comună din care oamenii închiși în închisoarea dispusă în niveluri din ce în ce mai adânci, ca infernul lui Dante. Panna cotta devine un simbol al încercării celor închiși de a-și păstra umanitatea într-un univers carceral în care supraviețuiesc cei care se adaptează cel mai rapid dezumanizării de aici.
De ce panna cotta?, e întrebarea care-ți vine în minte privind această secvență din The Platform. E un desert simplu, apărut pe la final de secol XIX, început de secol XX, în nordul Italiei. E un fel de frișcă la cuptor, așa cum îi spune și numele. Probabil nuanța predominant albă – albul, culoarea inocenței – a acestui dish, consistența lui fragilă și aparența delicată au făcut ca panna cotta să fie simbolul culinar al luptei pentru recâștigarea solidarității umane. Cât e despre mâncare și cât e despre umanitate, cât e despre materal și cât e despre spiritual într-o situație-limită, așa cum e cea din închisoarea din The Platform ?
Nu în ultimul rând, The Platform, hitul celor de la Netflix lansat în vremuri de autoizolare din timpul pandemiei, ridică o întrebare mereu actuală: cum îți mai poți păstra umanitatea în vremuri în care nevoile tale primare, adică propriile tale mijloace de supraviețuire, sunt amenințate în permanență de factori externi din lumea contemporană ?
