…dar n-o fac fiindcă visează ori fredonează neapărat versurile compuse de Holograf ci pentru că, la început de martie, băieţii se văd nevoiţi să-şi numere femeile din viaţa lor.
Noi iubim femeile dar avem şi noi nişte limite… trebuie să dovedim că le iubim chiar pe toate? Astfel încât, aproape întotdeauna, după numărătoarea mărţişoarelor de oferit ne vine să plângem când realizăm cât de lungă şi de scumpă e lista de obligaţii şi că părem asediaţi de femei altfel imune la tentaţia de a vedea un meci, a asculta gâlgâitul berii şi sfârâitul micilor pe grătar sau de a înţelege nevoia de socializare cu ceilalţi băieţi departe de lumea dezlănţuită.
Ne simţim fiecare prinşi într-o pânză deasă de fir alb-roşu ţesută cu migală de mama, funcţionara de la ghişeu, secretara şefului, nepoţica precoce, clienta firmei, vecina de la doi, diriginta copilului, mătuşa colegului de bancă a copilului, vânzătoarea de pâine, barmaniţa de la pub, şi, evident, partenera de viaţă, fie ea şi una care ne-a angajat doar… de probă.
În prima săptămână din luna martie prezentăm brusc simptome ale sindromului Stockholm întrucât nu doar că suntem prinşi în această pânză, dar avem obligaţia să o şi decorăm cu diverse mici şi multe lucruşoare lucitoare, vioi colorate sau puternic mirositoare. Toate diferite între ele.
Păi da, mici şi mari, blonde sau brunete, colege şi iubite, bune sau nebune, rude apropiate şi cunoştinţe de ocazie, serioase sau fluşturatice, deştepte ori apetisante (sau şi-şi)… este vremea recensământului în timpul căruia trebuie să inventariezi, să prioritizezi şi să investeşti (căci, după cum bine zice Holograf “Viaţa e o junglă, vrei nu vrei / Să te ascunzi de ea nu poţi / Banii vorbesc”), dar şi cea a dilemelor existenţiale.
Ce fel de mărţişor dai unei femei sau alteia, care este ritualul adecvat al înmânării lui şi mai ales ce te aştepţi să primeşti în schimbul mărţişorului? Astea sunt întrebările pentru că… “Mamă, e aşa uşor să-i cumperi / Cât de greu e să primeşti ceva.”. Buget alocat vs ROI, nu? Am eu vreo garanţie că dacă “ţi-am dat un inel”, tu “nu o să-mi iei niciodată dragostea”? Evident că n-am, aşa că am decis să mă coalizez cu ceilalţi băieţi şi, împreună, vom încerca să vă facem, (măcar) de data asta, doar din vorbe. Dar unele adevărate, de mărţişor. Poate ne iese.
Domnişoarelor şi doamnelor din toată lumea, La Mulţi Ani de Ziua Internaţională a Femeii!
Material semnat de Ioan Big, publisher Zile și Nopți
