Ramona Manea are 29 de ani și este absolventă a Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti, secţia Modă. Ea este cea responsabilă pentru popularizarea borsetei la noi în țară.
În 2007 a creat prima borsetă, când încă era studentă, și astfel a început povestea brandului BumbagR. Pentru realizarea borsetelor, Ramona colaborează de multe ori cu ilustratori, pictori şi designeri.
Iată povestea acestei afaceri de succes:
Povestește-ne cum ai ajuns să transformi borseta, un accesoriu al anilor ’80, într-o afacere de succes în România anilor 2000.
În 2007 am creat prima borsetă, dintr-o pură necesitate. Nu era prea frumoasă, dar mă ajuta să am mai multă mobilitatea în timpul jobului. Când au văzut colegii ce practică poate fi o borsetă și-au schimbat părerea. Ba, mai mult, m-au rugat să le fac și lor. Și-au dat seama că uneori un accesoriu banal pe care în mare parte îl purtau parcangii (din spusele lor) poate fi un obiect de nelipsit din rutina de zi cu zi. Cumva, acela a fost primul moment când am realizat că are un mare potențial acest accesoriul al anilor ‘80.
Să nu uităm că în acea perioada eram studentă la secția Modă, din cadrul Universității de Artă București. A fost destul de la îndemână să transform banala borsetă într-un accesoriu util, dar și de fashion. În acel an am lucrat pentru diploma de licență și, cumva, acest lucru a ajutat la transformarea ei. Faptul că mi-am pus amprenta de designer, a ajutat la relansarea borsetei ca accesoriu urban și de fashion. Practic, era un diamant neșlefuit, iar asta a făcut să aibă succes.
Cât de greu a fost să-i convingi pe români că au nevoie de o borsetă și că e și cool să o porți?
Trebuie să recunosc că la început a fost un pic dificil. Oamenii știau de ce ar trebui să poarte o borsetă, erau conștienți că i-ar ajuta să nu-și mai piardă lucrurile mărunte și importante din buzunare sau pur și simplu le-ar ușura fluiditatea în trafic, dar aveau un blocaj mental. Nu puteau trece peste gândul că, dacă ar purta o borsetă, majoritatea îi va asocia cu un nene de la parcare. Cumva borseta îi eticheta, dar nu-i punea într-o poziție avantajoasă. M-am luptat cu aceste idei preconcepute mulți ani. Am făcut tot felul de shooting-uri în care am poziționat borseta pe vârful piramidei a self esteem-ului. I-am schimbat forma, am construit-o pe nevoile omului zilelor noastre – buzunare mari, în care să-ți încapă iPhone-ul sau găurele brodate prin care să scoți căștile de la player.
Am făcut gif-uri cu ce încape într-o borsetă și evident că puneam tot felul de obiecte, cum ar fi o doză de bere sau o pompă de bicicletă sau trusa de makeup. Am făcut diferite filmulețe în care arătam cât de utilă este și în același timp cum îți poate schimba outfitul, astfel încât să te transforme într-o vedetă a streetwear-ului urban.
Într-un final, efortul meu uriaș, de a schimba mentalitatea oamenilor, a început să dea roade abia când am asociat borseta cu diferite branduri de lifestyle și, practic, dintr-o dată acest accesoriu, care, după părerea mea, avea toate calitățile necesare de a fi băgat în seamă, a început să fie cool.
În 2016/2017 deja o adoptaseră și marile case de modă, branduri de lifestyle, branduri de skateri și cumva așa am început să câștig încrederea tineretului. Încă mai sunt oameni care fac glumița cu „parcangiul”, ce-i drept sunt mai puțini față de acum 5 ani, dar lupta mea de a „educa” clientul continuă sub multe forme.
Care au fost cele mai mari piedici în toată această aventură?
Hmmm, momente dificile sunt atunci când îți setezi un obiectiv și-ți dai seama pe parcurs că legile sunt un pic ciudat făcute, încât nu poți ajunge ușor și fluid să-ți îndeplinești obiectivul. În rest, nu cred că am avut piedici de care să nu trec cu succes.
Ce părere ai despre piața de urban fashion din România?
Este într-o super creștere. Au început să apară și la noi magazine dedicate fashionului urban. Într-un singur an s-au deschis 2 mari magazine de acest gen (vezi Footshop și Sneaker Industry), ceea ce mă face să cred că există un potențial în România și în curând va exploda piața de branduri dedicate streetwear-ului.
Pe Facebook sunt tot felul de grupuri / comunități de streetwear unde se vând produse scumpe, de la branduri de skateri, și asta arată că adolescenții au început să-și educe gusturile și să pună mai mult accent pe libertatea de exprimare și au dorința de a schimba trendul local.
Uneori, în anumite zone din București te simți ca în Berlin sau Londra, asta datorită acestei libertăți de exprimare în fashion. Sunt foarte mulți oameni care au început să cumpere produse de la branduri locale și să aibă încredere în stylingul lor. Acești oameni sunt cei care îmi susțin brandul, sunt acei oameni care vor trece România la următoarea epoca.
Cred în viitorii și actualii designeri români, și mai cred că vor aduce România la prag de concurență cu marile orașe urbane din întreaga lume.
Cum alegi pattern-urile pe care le pui pe borsete?
E o muncă imensă în spatele fiecărei colecții. Chiar dacă la sfârșitul unor luni de muncă produsul finit este o borsetă, iar unii nu înțeleg de ce a durat atât de mult. Acea borsetă a trecut prin filtrul multor sentințe.
La început era mult mai simplu. Aveam un metru de material căpătat din nu știu ce depozit și din acel material realizam borseta, care, la un moment dat, poate era plăcută de cineva și își găsea purtător. Însă acum procesul s-a schimbat. Când ajungi să creezi un produs pentru o masă mare de oameni îți dorești să atingi sufletul tuturor, să-i convingi să-ți poarte produsul indiferent de anotimp, nevoi, estetică, trend, preț etc. Practic, dai viață unui produs care trebuie să atingă toate criteriile enumerate mai sus, pentru ca brandul tău să rămână pe piață și chiar mai mult, să ai satisfacția că tot ce ai muncit este apreciat.
Țin cont de necesitățile omului când creez tiparul borsetei, dar țin cont și de pantone, trenduri și alte criterii fashion pentru a avea o estetică în ton cu tendințele. Pentru că nimeni nu ar vrea să poarte ceva ce nu e la modă. Așa funcționează societatea. E un must have obiectul ce îndeplinește toate subpunctele tendințelor. E o magie…
Ce e diferit la felul în care faci borsetele acum, față de 2007, momentul în care ai început?
De-a lungul timpului am încercat multe forme/tipare, dar cel mai vândut a fost tot cel clasic, pe care l-am conceput de prima dată, în 2007. Oamenilor nu prea le plac schimbările. Încă mă lupt să înțeleg de ce, dar se pare că, dacă prind încredere într-un produs, consideră că acela este cel mai bun. De fiecare dată când am lansat un produs nou, am luat-o de la capăt cu tot ce ține de marketing. Nu este o muncă ușoară. Am făcut ușoare schimbări modelului clasic de borsetă datorită evoluției tehnologiei. Telefoanele sunt mai mari acum, față de ce exista în 2007, automat buzunarul pentru telefon trebuie să fie mai mare; fermoarele sunt mai calitative acum, față de vremurile de atunci, materialele sunt mai ușor de personalizat față de 2007. Odată cu evoluția tehnologică, și produsul BumbagR devine mai calitativ.
Povestește-ne un pic despre spiritul tău antreprenorial. L-ai moștenit, a fost în familia ta, ai avut din totdeauna această înclinație?
Aș putea spune că, da, am avut un spirit antreprenorial de mică. Când eram în școala generală personalizam, contra cost, diferite obiecte vestimentare. Îmi plăceau atât de mult rezultatele, încât am făcut un research online de unde pot cumpăra vopsea textilă, pentru ca servicile mele să fie și mai calitative, ca să pot mări și prețul. În clasa a 7-a am făcut primul drum la București după vopsea textilă (însoțită de mama mea). Văzând că am succes, am început să învăț să cos, gândindu-mă că m-ar ajuta, evident, să fac și mai mulți bănuți. În liceu deja aveam bănuți de buzunar mult mai mulți față de colegii mei. Prețul unei perechi de blugi personalizați ajungea chiar și la 100 de lei .Pe vremea aceea erau ceva bănuți, iar cererile continuau să curgă. Uneori aveam de personalizat și 5 perechi pe săptămână.
În clasa a 12-a m-am oferit voluntar timp de un an de zile într-o mare croitorie din orașul natal, gândindu-mă că pot învăța foarte multe skill-uri din domeniul croitoriei. Analizând tot ce fac acum, aș putea spune că, dacă nu aveam acest spirit al antreprenoriatului, probabil eram angajată într-o corporație sau cine știe unde.
Am avut curaj și încredere în skill-urile mele, dar am avut și sprijinul familiei. Bunicii din partea mamei erau cei mai buni croitori din județ, înainte de ‘89 . M-au îndrumat să aleg calea croitoriei, iar faptul că avem un spirit de „bișnițar”, cum ar spune fratele meu, m-a ajutat să aleg să fac ce-mi place și să transform plăcerea într-un business.
Te mai ocupi și cu altceva în afară de BumbagR sau poți să te susții din acest business?
Nu! Nu mă ocup și de altceva, pentru că nu-mi doresc. Tot timpul îl dedic acestui brand cu dorința să ajung și mai departe. Îmi place așa de mult încât nu mi-am pus niciodată problema că poate aș avea nevoie de un back-up .
Da, mă susțin din această meserie de borsetar, dar, dacă nu-mi plăcea, probabil nu aveam profit și evident că nu reușeam să mă întrețin din acest business.
Cred cu tărie în faptul că, dacă transformi un hobby în business, vei avea cel mai mare succes. Întotdeauna când faci ceva cu plăcere satisfacția este garantată.
Cum prevezi evoluția brandului BumbagR în următorii 5 ani?
Următorii 5 ani vor fi anii în care trec la un nivel la care visez de mult. De obicei, ce-mi doresc este destul de rațional și încerc de fiecare dată să-mi pun obiective realizabile. Satisfacția unei dorințe îndeplinite este atât de intensă, încât îți dă puterea de a merge mai departe și de a crede că nimic nu este imposibil. Cred că această strategie, încet, încet, te ajută să ajungi în puncte la care altă doar visai.
Îmi doresc tare mult un shop fizic. Lucrez de ceva vreme la acest vis și în cursul acestui an va fi realizat. Cred că shop-ul este vârful piramidei, dar mai am și alte realizări de bifat. Îmi doresc să ajung pe piața internațională, să-mi măresc echipa și atelierul, pe scurt prosperitate și succes.
Material realizat de Gruia Dragomir, redactor Zile și Nopți
