Într-o lume în care conversațiile autentice sunt tot mai rare, iar timpul petrecut împreună devine adesea fragmentat, există oameni care reușesc să creeze contexte simple, dar puternice, pentru conectare reală. Alex Zamfir este unul dintre ei.
Creatorul jocurilor The Funny Brand – și, așa cum îi place să spună, „Cel Mai Bun Tată (al lui Mark)” – a transformat joaca într-un instrument de apropiere, descoperire și sinceritate. Sub forma unor seturi de cartonașe, jocurile The Funny Brand invită la râs în hohote, la confesiuni neașteptate și la discuții care ating teme importante din viața noastră: emoții, relații, frici, dorințe.
Pentru copii, aceste jocuri sunt o poartă larg deschisă spre exprimare, lipsită de filtrele adulților, iar pentru părinți – o ocazie valoroasă de a descoperi lucruri noi despre universul celor mici. În fond, cu toții avem nevoie să fim ascultați, validați și acceptați pentru ceea ce suntem. Am stat de vorbă cu Alex Zamfir despre ideea din spatele The Funny Brand, despre joacă și curajul de a spune povești adevărate.
POVEȘTI DE SUCCES | THE FUNNY BRAND
Cum ai ajuns de la publicitate și proiectul „Cel mai bun tată” la a construi The Funny Brand?
Întrebarea mai bună este cum am ajuns de la clasa de Informatică în liceu, la Facultatea de Economia Agriculturii la ASE, apoi la Publicitate, apoi la scris, apoi la jocuri. Cumva se leagă, cel puțin de la publicitate încolo: pentru că am făcut publicitate, am știut cum să construiesc brandul Cel Mai Bun Tată.
Și apoi, scriind pe blog, am descoperit că pot fi haios (asta nu a fost demonstrat, e doar o părere personală) și că îmi place mult să mă joc. Și apoi a venit pandemia peste noi și mi-am dat seama că trebuie să fac și altceva în afară de blogging. Pe scurt, așa.
Care a fost momentul în care ai simțit că jocurile pot deveni mai mult decât distracție și pot crea conexiuni reale între oameni?
Cum spuneam, datorită background-ului de publicitate, am avut intenția de a construi de la început un business din jocuri. Care, și după 5 ani deja, pentru mulți pare… o joacă. Dar este un business cât se poate de serios și cât se poate de mișto. Îți dai seama? Eu, în marea majoritate a timpului, mă joc, într-o formă sau alta, și câștig bani făcând asta. MI-NU-NAT mi se pare.
Care a fost cea mai mare provocare din primele luni de antreprenoriat cu jocuri fizice?
Să calibrez business-ul. Adică, hai să o spun altfel: l-am calibrat atât de prost în primele 2 luni, încât am tras după aceea vreo doi ani, fără exagerare.
Cum arată procesul tău creativ atunci când lucrezi la un joc nou, de la idee la produs final?
Hai să luăm un exemplu concret: la finalul anului trecut mi-a venit ideea de a face un joc despre pierdere. Cu toții, la diferite vârste, pierdem ființe dragi: animale de companie, bunici, prieteni, părinți, copii. Și doliul este o perioadă extrem de importantă pentru ca, după el, să putem să ne reluăm viața normală sau cât de cât normală, în funcție de pierdere.
- Deci, ar fi ăsta un joc pe care oamenii l-ar cumpăra?
Cel mai probabil nu, pentru că e un subiect greu. Ok, nu l-ar cumpăra pur și simplu, dar în momentul în care ar trăi un asemenea moment, s-ar bucura să știe că există un asemenea joc. Mai ales dacă e vorba de un copil care a pierdut pe cineva, căci copiilor le e cel mai greu, uneori, să-și exprime sentimentele.
- Bun, și cum ar trebui să arate acest joc?
Hmmm, păi doliul nu poate fi grăbit. Durerea trebuie experimentată și, cel mai important, pusă în cuvinte. Trebuie să vorbim despre cum ne simțim în acele momente, despre dorurile pe care le avem, despre cum ne închipuim viața după etc.
Ok, deci ar fi bine să fie un joc din care să extragi doar câte o întrebare pe zi. Timp de… hai să spunem 50 de zile. Nu există un timp standard pentru doliu, dar 50 de zile e un timp ok în care să-ți tot amintești de cel/cea care nu mai e.
- Și cum ar trebui să sune întrebările?… În acest punct sunt cu jocul acum, după vreo 3 săptămâni de când mă gândesc la el când și când. Sper să-l scoatem anul acesta.
Jocurile tale ating teme sensibile sau profunde, de la relații și eșec până la educație și societate. Cum alegi subiectele?
Unele le aleg pentru că au potențial distractiv foarte mare – seria 50 de Întrebări Stupide. Unele le aleg pentru că e nevoie de ele: educație financiară, sexuală, democratică, jocul care combate dezinformarea. Unele le aleg pentru că sunt subiecte tabu și eu cred că ele sunt tabu tocmai pentru că nu vorbim despre ele și asta e o mare prostie. Aici includ jocul de educație sexuală, cel despre eșec și cel despre doliu care urmează.
Ce ai învățat despre oameni și despre nevoile lor din feedback-ul primit de la cei care joacă jocurile tale?
Cu toții credem despre noi că suntem oameni buni. Și probabil că de cele mai multe ori suntem. Dar suntem și răi, fără excepție: spunem lucruri urâte, facem lucruri nasoale, ne purtăm urât față de unii sau alții. Și vorbesc aici doar de momentele în care știm și noi că facem asta.
Și încercăm să ascundem aceste fațete ale noastre din frica de a fi respinși. Așa că atunci când putem povesti despre acele momente, ne simțim eliberați. Și dacă o facem și jucându-ne, e cu atât mai bine, căci în joacă este permis cam orice. A, da, și mereu descoperi că indiferent ce rahaturi ai spus sau făcut tu, ți se pare că pălesc în comparație cu ale celorlalți. Așa că e ok să povestești despre ele.
Care e cel mai drag joc pe care l-ai creat până acum și de ce?
Întotdeauna următorul pe care-l scot mă incită foarte tare. „Dacă aș…” are un loc special pentru că el a fost primul care mi-a venit în minte.
Care este cea mai importantă lecție de antreprenoriat pe care ai învățat-o până acum?
Sunt două:
– Durează foarte mult să ai succes peste noapte.
– Lumea nu se sfârșește azi, mâine vine sigur. Și poate va fi mai bine. Și dacă nu va fi mai bine, vezi începutul propoziției.
Cum vezi viitorul The Funny Brand și ce direcții noi te tentează să explorezi?
Îl văd bine. Scuze, nu m-am putut abține, mi s-a părut foarte funny ca, după ce am scris detaliat mai sus, să răspund la ultima întrebare atât de anost. Sper ca anul acesta să lansăm primul joc legat de sport, mi se pare că jocurile astea au mare potențial acolo.
Vreau să dezvolt partea de workshop-uri plecate din jocuri, am început asta anul trecut cu Gelu Duminică, cu un workshop despre discriminare și rasism, plecând de la jocul dezvoltat în parteneriat – (R)Omul de lângă tine. Și mi-ar plăcea tare să ajung să fac un podcast cu mai mulți invitați concomitent, în care să ne jucăm cu jocurile. Cred că ar ieși ceva foarte mișto.
» Interviu de GRUIA DRAGOMIR | Povești de succes • Zile și Nopți
